Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 762
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta (), domiciliată în P,-,. 111,. B,. 3,. 33, Cod poștal -, Județ P și de pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură, împotriva deciziei civile nr.281 pronunțată la 10 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova.
Recursul reclamantei este timbrat cu 15lei timbru judiciar și cu 782 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr.-, nr.- și nr.-, care au fost anulate la dosar.
Recursul pârâtului este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă - asistată de avocat din Baroul Prahova și recurentul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta - a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârât.
Avocat, având cuvântul, invocă excepția nulității recursului formulat de reclamanta -, întrucât, deși se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, motivele de recurs nu vizează aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, arată că în mod greșit instanța nu a reținut în încheierea interlocutorie bijuteriile ce au aparținut reclamantei, deși s-a făcut dovada că aceste bijuterii au fost amanetate de pârât, iar banii obținuți au fost cheltuiți de acesta în scopuri personale.
De asemenea, arată că instanța în mod greșit nu a reținut în favoarea reclamantei o cotă majorată la dobândirea bunurilor, deși s-a făcut dovada că aceasta a achitat ratele la apartament, întreținerea, impozitele și taxele anuale, întrucât pârâtul părăsise domiciliul comun.
Mai arată că, deși s-a făcut dovada că pârâtul a înstrăinat o motocicletă și două autoturisme, instanța nu l-a obligat să plătească contravaloarea acestora.
Solicită admiterea recursului formulat de reclamantă, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se dispune includerea în masa de partaj a bunurilor sustrase de pârât, inclusiv bijuteriile.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul cu primire la recursul formulat de reclamantă, arată că primul motiv de recurs nu poate fi reținut, întrucât nu există motive contradictorii în considerentele deciziei.
C de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat întrucât reclamanta nu a făcut dovada unei contribuții majorate la achiziționarea apartamentului. De altfel, deși reclamanta inițial a solicitat o cotă majorată de 80%, în apel, solicită o cotă de 60%. Nici la instanța de fond reclamanta nu a timbrat la valoarea pretențiilor sale.
Atât la instanța de fond, cât și în apel, pârâtul a depus acte din care rezultă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Bijuteriile solicitate de reclamantă au fost amanetate în timpul căsătoriei, iar banii au fost cheltuiți de ambii soți.
Pârâtul nu a părăsit domiciliul comun, ci a fost alungat de reclamantă, aceasta schimbând yalele la apartament.
Cu privire la autoturismele solicitate de reclamantă, arată că soții nu au avut niciodată, concomitent, două autoturisme. Din actele depuse la dosar, rezultă că primul autoturism a fost vândut în timpul căsătoriei, banii obținuți fiind folosiți pentru achiziționarea celui de-al doilea autoturism, care a fost reținut la masa de partaj.
De asemenea, s-a făcut dovada că bijuteriile au fost amanetate în timpul căsătoriei, banii obținuți fiind folosiți pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Solicită respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.
Referitor la recursul formulat de pârâtul, arată că varianta omologată de instanță încalcă dispozițiile art. 6739pr.civilă și solicită omologarea variantei a IV-a, precizând că pârâtul are posibilități să achite sulta stabilită în sarcina sa.
Mai arată că autoturismul marca 1310, a fost supraevaluat, expertul neținând cont de uzura fizică și morală a autoturismul, care are o vechime de 10 ani și care nu poate valora în prezent 7778 lei.
In mod greșit instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză constructor, întrucât apartamentul este subevaluat, expertul aplicând doar coeficienții negativi de corecție, fără să aibă în vedere și corecțiile pozitive care se impuneau a fi aplicate, având în vedere zona în care este amplasat apartamentul.
Solicită admiterea recursului formulat de pârât, modificarea celor două hotărâri, iar pe fond, să fie omologată varianta a IV-a din raportul de expertiză întocmit de ing..
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de pârât, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât motivele de recurs sunt o reiterare a motivelor de apel, critici care au fost analizate de instanță și înlăturate întrucât nu corespund realității.
Mai arată că atât apartamentul, cât și autoturismul, au fost corect evaluate, experții răspunzând la obiectivele stabilite de instanță.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâtul, ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta - a chemat in judecata pe paratul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca s-a căsătorit cu pârâtul în 1980, în prezent fiind divorțați, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei se compune dintr-un apartament compus din 2 camere, situat în municipiul P, str. - -,. 111 B,. A,. 33 și o serie de bunuri mobile, respectiv: 3 autoturisme, frigider, aragaz, o masa și 2 scaune, bufet cu 2 uși, o masca chiuvetă, o canapea, 2 fotolii, o măsuță, o masa mare TV. un TV. color, un radiocasetofon, un aparat radio cu ceas, o vitrină cu 2 uși, o lustra cu 5 brațe, un covor persan, un studio cu lada, o noptiera cu oglinda, o masa și 5 scaune, un șifonier cu 3 uși, un cuier, o oglindă ovală mare, o măsuța de telefon și o traversă.
Reclamanta a precizat că, în ceea ce privește apartamentul, cota sa de contribuție este de 75% iar pentru bunurile mobile cotele parților sunt egale ( fiecare).
La termenul din 25.10.2006, reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că dorește să se constate că o cantitate de 20 gr. de aur (bijuterii), bunurile sale proprii, moștenite de la mama sa, se afla în posesia pârâtului care urmează să fie obligat la restituirea lor.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu partajul solicitat, dar menționează că toate bunurile comune au fost realizate cu contribuția egală a ambelor părți.
Pârâtul a precizat că în posesia parților se afla un autoturism marca 1310, cu număr de înmatriculare -, celelalte 2 autoturisme fiind înstrăinate. De asemenea, a solicitat aducerea la masa de partaj a unor bunuri mobile (perdele și draperii în bucătărie, sufragerie și dormitor, jaluzele în sufragerie și dormitor, aspirator, mașina de spălat, masa TV, mocheta în bucătărie și sufragerie).
La data de 09.05.2007, instanța de fond a pronunțat o Încheiere de admitere în principiu a partajului, prin care a reținut că părțile au dobândit în calitate de codevălmași, in baza art. 30 odul familiei, în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri: apartament compus din 2 camere, situat în municipiul P, str. - -,. 111 B,. A,. 33; un autoturism marca 1310, cu nr. de înmatriculare -, frigider, aragaz, o masa și 2 scaune, bufet cu 2 uși, o masca chiuvetă, o canapea, 2 fotolii, o măsuță, o masa mare TV. un TV. color, un radiocasetofon, un aparat radio cu ceas, o vitrină cu 2 uși, o lustra cu 5 brațe, un covor persan, un studio cu ladă, o noptieră cu oglindă, o masă și 5 scaune, un șifonier cu 3 uși, un cuier, o oglindă ovală mare, o măsuță de telefon și o traversă, perdele și draperii în bucătărie, sufragerie și dormitor, jaluzele în sufragerie și dormitor, mașina de spălat A 10, masă TV, mochetă în bucătărie și sufragerie.
Pentru a reține astfel, instanța, a avut în vedere înscrisurile aflate la dosar răspunsurile parților la interogatoriile administrate în cauză, precum și declarațiile martorilor, G si.
Instanța a considerat ca nefondate afirmațiile reclamantei cu privire la constatarea existentei și altor bunuri mobile comune decât cele reținute mai sus, întrucât chiar reclamanta a recunoscut la interogatoriul că două autoturisme marca 1300 au fost înstrăinate în timpul căsătoriei parților, necontestându-se mandatul tacit în baza căruia s-au încheiat aceste acte, iar din probatoriul administrat, nu a rezultat faptul că sumele încasate drept preț pentru cele 2 autoturisme vândute au fost folosite în alt mod decât pentru cheltuielile comune.
De asemenea, instanța a mai reținut că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului bun comun, întrucât, conform actelor depuse, rambursarea creditului solicitat de părți s-a făcut din salariul reclamantei (rambursare la care a participat și pârâtul conform martorului propus de reclamantă), avansul de 35.950 lei a fost achitat de pârâtul-reclamant.
Totodată, instanța a apreciat că sunt nefondate susținerile reclamantei cu privire la faptul că bijuteriile sale s-ar afla la pârâtul-reclamant, întrucât, din probele administrate (declarațiile martorilor) a rezultat că reclamanta a avut o serie de bijuterii moștenite de la mama sa, care au fost amanetate pentru acoperirea unor cheltuieli comune (repararea autoturismului) anterior desfacerii căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 5292/28.05.2008 a Judecătoriei Ploieștis -a admis în parte acțiunea precizată și în parte cererea reconvențională, și s-a dispus partajul bunurilor comune realizate de parți conform încheierii de admitere în principiu din 09.05.2007 și variantei I din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, omologat de instanță.
Pentru a omologa această variantă și nu varianta solicitată de pârât, instanța de fond a avut în vedere posesia bunurilor, respectiv faptul că apartamentul bun comun se afla în posesia exclusivă a reclamantei de la data de 01.04.2007 (conform declarației administratorului Elisa), dată de la care pârâtul nu mai locuiește în imobil și faptul că în varianta a IV a pârâtul ar primi toate bunurile reținute la masa de partaj, iar reclamanta nu ar primi decât sultă ceea ce, în opinia instanței, contravine dispozițiilor art.6735alin.2 pr.civ. care prevăd ca "instanța va face împărțeala în natură".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel ambele părți.
În motivarea apelului, apelanta reclamantă - a arătat că instanța de fond a analizat trunchiat probele administrate, pronunțând o hotărâre care nu corespunde adevărului, reținând în mod greșit că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Apelanta a arătat că, deși pârâtul lucrat o perioadă de timp, acesta nu a adus în domiciliu banii agonisiți, pe care i-a consumat extraconjugal în compania altor femei.
S-a mai arătat că, atât la. cât și la Banca, pentru împrumuturile acordate, ea a fost cea care a plătit sumele respective, iar în mod greșit nu au fost luate în seamă probele privind nereținerea în încheierea interlocutorie a bijuteriilor sale, care au fost amanetate, iar banii au fost folosiți tot de către pârât.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că se impune validarea variantei a IV a din raportul de expertiză, având în vedere că nu are unde să locuiască, fiind izgonit din domiciliu.
O altă critică privește respingerea obiecțiunilor la rapoartele de expertiză auto și constructor.
Astfel, din cuprinsul raportului auto se observă că s-a procedat la supraevaluarea autoturismului, iar în raportul de expertiză constructor s-au aplicat coeficienți negativi de corecție, în scopul de a subevalua apartamentul.
Prin decizia nr. 281 pronunțată la 10 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins atât cererea de completare a probatoriilor, cât și cele două apeluri, ca nefondate; totodată, s-au respins și cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă, instanța de apel a reținut că reclamanta a criticat sentința în primul rând sub aspectul cotei de contribuție a soților la achiziționarea bunurilor comune, susținând că are o contribuție mai mare decât cea a pârâtului.
Tribunalul a constatat că sub acest aspect prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator, nefiind administrate probe de natură să conducă la ideea unei contribuții mai mari a reclamantei.
Astfel, și pârâtul a realizat venituri din muncă, iar din adresa nr. 40551/2006 a sucursalei P, reiese că a contribuit la achiziționarea apartamentului cu un avans de 35.950 lei.
Martorul, fila 37 fond, declară că pârâtul nu a contribuit la plata ratelor apartamentului, dar această declarație va fi înlăturată, martora arătând că știe acest aspect de la reclamantă.
Susținerile reclamantei că, deși pârâtul a realizat venituri din muncă, a cheltuit acești bani într-o relație extraconjugală, au fost înlăturate, apreciindu-se că nu sunt susținute de materialul probator.
S-a mai arătat că, în plus, așa cum reiese din examinarea probelor administrate la prima instanță, chiar reclamanta, în răspunsurile la interogatoriu, fila 31 dosar fond, a arătat că este adevărat că în timpul conviețuirii cu pârâtul a realizat cu acesta, în cote egale, un apartament (răspunsul la întrebarea nr.1), fiind de acord cu împărțirea bunurilor în cote egale (răspunsul la întrebarea nr. 32).
De asemenea, s-a considerat că susținerea reclamantei că a suportat toate cheltuielile de întreținere ale apartamentului, nu reiese din nici un alt mijloc de probă administrat, aspecte față de care, având în vedere și forța probantă a mărturisirii, tribunalul a constatat neîntemeiată această critică a reclamantei.
Nu a fost avută în vedere de către instanța de apel nici critica apelantei vizând nereținerea bijuteriilor sale, arătându-se că în mod corect prima instanță nu a reținut în încheierea interlocutorie aceste bijuterii, având în vedere că martorii audiați au confirmat că pârâtul a amanetat niște bijuterii, dar nu au precizat dacă a avut, sau nu, acordul reclamantei, iar din declarații reiese că banii au fost folosiți pentru repararea autoturismelor proprietate comună.
S-a mai arătat că, din înscrisurile existente la dosar, respectiv chitanțele de la filele 40 și 41 dosar fond, reiese că pârâtul a înstrăinat în timpul căsătoriei două autoturisme, în luna octombrie 2004, dar nu reiese că banii obținuți ar fi fost folosiți doar în interesul pârâtului.
Referitor la apelul declarat de pârât, instanța a reținut că este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză în mod corect s-a procedat la partajarea bunurilor comune prin omologarea variantei nr. I din raportul de expertiză, variantă care respectă prevederile art. 6739Cod pr. civilă, potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul proprietarilor sau alte asemenea.
Varianta nr. IV, solicitată de pârât, contravine principiului împărțirii în natură, statornicit de dispozițiile art. 6735alin. 2 Teza I cod proc. civilă. În plus, la atribuirea apartamentului către reclamantă, în mod corect s-a ținut seama de faptul că aceasta îl folosește exclusiv din luna aprilie 2007.
În ceea ce privește criticile referitoare la modalitatea de efectuare a expertizelor, Tribunalul a constatat că și acestea sunt neîntemeiate, experții răspunzând tuturor obiectivelor stabilite de prima instanță. Respingerea obiecțiunilor la rapoartele de expertiză auto și constructor s-a făcut în mod întemeiat și motivat de către prima instanță, prin încheierea din data de 17.01.2008, neexistând motive pentru refacerea acestora în fața instanței de apel.
Față de cele reținute, tribunalul a respins cererea de suplimentare a probatoriilor și ambele apeluri declarate în cauză, și a menținut ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Totodată, tribunalul a respins și cererile privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta ( ) - și pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru mai multe considerente.
Astfel, reclamanta - s-a declarat nemulțumită de decizia pronunțatăde Tribunalul Prahova întrucât nu s-a ținut cont de faptul că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuție mai mare, respectiv cu 10% decât soțul său, situație pe care a dovedit-o cu probele administrate în cauză și în al doilea rând de faptul că instanțele nu au ținut cont de împrejurarea că cele două autoturisme au fost înstrăinate de către pârât, iar banii obținuți au fost însușiți de către acesta, de asemenea și bijuteriile pe care le avea de la mama sa se află în posesia pârâtului, împrejurări față de care instanța s- pronunțat greșit fără aține cont de martorii audiați în cauză, de răspunsurile la interogatorii, de actele depuse la dosar.
Invocând nulitățile prev. De art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă reclamanta a solicitat în concluziile sale, în principal casarea deciziei pronunțate de instanța de apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, iar în subsidiar să se modifice în parte hotărârile criticate în raport de cele arătate, respectiv reținerea la masa de partaj în favoarea sa a unei cote suplimentare de 10% cât și obligarea pârâtului să-i restituie bunurile sale persoane, inclusiv bijuteriile.
La rândul său pârâtul s-a declarat nemulțumit de hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova, sub aspectul variantei de lotizare omologată de către instanță, apreciind că în mod greșit a fost omologată varianta I din expertiza ing., fără a se avea în vedere dispozițiile art.6739cod pr.civilă, solicitând a se dispune partajarea conform variantei a IV-a din același raport de expertiză, variantă care, în opinia sa, este judicios întocmită.
În recursul declarat a mai menționat pârâtul că în mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate la cele două rapoarte de expertiză auto și constructor ce au fost efectuate în cauză, întrucât valorile la care au fost evaluate bunurile, sunt prea mai în raport de gradul de uzură al acestora.
Invocând nulitățile prev. de disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, pârâtul a solicitat în concluziile sale admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond omologarea variantei a IV a din raportul de expertiză ing..
Atât, recurenta -, cât și recurentul, la recursurile formulate au depus concluzii scrise și întâmpinări.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, cu privire la recursul declarat de reclamanta -, acesta este nefondat, întrucât nu este susținut de probatoriile administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada unei contribuții majore la cumpărarea apartamentului, cât și unor bunuri precizate în cererile depuse la instanța de fond.
Că este așa, o dovedește chiar răspunsurile la interogatoriu ale acesteia, din care rezultă acordul său de a se împărți bunurile în cote de pentru fiecare. Acest răspuns la interogatoriu se coroborează cu actele depuse la dosar, respectiv adresa nr.40551/6.11.2006 emisă de Sucursala CEC P, din contractul de construire nr.26982/2006, acte din care rezultă că în cursul anului 1980, cei doi soți au solicitat un credit în sumă de 65.000 lei (ROL) cu rambursare pe timp de 16 ani, precum și împrejurarea că pe lângă creditul acordat de CEC, recurentul a achitat și un avans de 35.950 lei (ROL).
De asemenea, din actele depuse la dosar la ambele instanțe fond și apel, rezultă faptul că pârâtul a avut în permanență venituri, o perioadă de timp, având chiar două locuri de muncă, și în aceste condiții, Curtea apreciază că ambele instanțe au reținut corect că apartamentul a fost achiziționat cu contribuția egală a celor două părți.
A mai precizat recurenta, pe parcursul cererilor depuse la instanță, în dovedirea așa - zisei contribuții majorate la dobândirea bunurilor că despărțirea în fapt s-a produs în cursul anului 2006, însă de remarcat este faptul că, nu s-a dovedit acest aspect, nici prin sentința de divorț și nici printr-o altă probă, că despărțirea în fapt a soților ar fi intervenit înainte de anul 2006.
Această apreciere a instanței se bazează și pe adresa nr.-/20.02.2007 cu care recurentul pârât a dovedit faptul că reclamanta i-a interzis accesul în apartament, schimbând ialele, ceea ce l-a determinat să formuleze plângere împotriva acesteia, pârâtul locuind în imobil până în luna februarie 2007, când a fost izgonit de către reclamanta-recurentă.
Referitor la cele două autoturisme solicitate la partaj de către reclamantă și această critică este neîntemeiată, este infirmată din nou de răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, care la întrebarea nr.11 a precizat că acestea au fost înstrăinate în timpul conviețuirii lor, fiind de acord ca toate bunurile să fie împărțite în cote de .
Mai mult decât atât, din cele două înscrisuri depuse la dosar, sub semnătură privată, rezultă că vânzarea celor două autoturisme s-a făcut în mod succesiv, nu în același timp, banii obținuți din vânzarea acestora fiind folosiți la achiziționarea autoturismului care tocmai a fost reținut la partaj.
Nici critica referitoare la bijuteriile proprietatea reclamantei, în sensul că acestea au fost reținute de pârât, nu este întemeiată întrucât din probatorii a rezultat ceea ce în mod corect a reținut și instanța de fond, că acestea au fost amanetate în timpul căsătoriei, pentru rezolvarea unor probleme familiale, situație care nu a fost răsturnată de către recurenta pe linia susținerilor sale.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul și acesta este nefondat, întrucât pe de o parte ambele instanțe au respins în mod corect obiecțiunile formulate la expertizele efectuate în cauză, deoarece s-a ținut cont de toate criteriile privind o evaluare corectă, inclusiv zona de amplasament a blocului și vechimea apartamentului, uzura fizică și morală a autoturismului bun comun, iar pe de altă parte nu i s-a atribuit acestuia apartamentul pe considerentul că reclamanta a făcut dovada că nu are unde locui, atât ea cât și copilul părților, aceștia locuind în imobil din anul 2007, prin aceasta realizându-se aplicarea corectă a dispozițiilor art.6735alin 2 teza I cod procedură civilă.
Totodată, Curtea apreciază că este neîntemeiată și critica inserată în concluziile scrise de către pârâtul, referitoare la excepția nulității recursului, în ceea ce privesc motivele invocate, arătând că acestea nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă precizate de către recurent, nu vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Din lecturarea cererilor de recurs, Curtea apreciază că dimpotrivă, părțile asistate de avocați, prin cererile formulate, au făcut o încadrare corectă a criticilor formulate în dispozițiile legale sus menționate, instanța având obligația de a manifesta un rol activ în soluționarea acestora.
Pentru toate considerentele sus menționate, în baza disp.art.312 cod pr.civilă urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate, întrucât nu sunt incidente cazurile de nulitate a hotărârilor pronunțate în cauză, prevăzute de disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, de natură a afecta legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate de reclamanta (), domiciliată în P,-,. 111,. B,. 3,. 33, Cod poștal -, Județ P și de pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ - la Cabinetul de Avocatură, împotriva deciziei civile nr.281 pronunțată la 10 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțate în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
4.ex.30.10.2009
apel- Tr.
apel.
fond.8715/2006 Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Reintegrare în familie. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 208/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
