Reintegrare în familie. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 557/
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.539/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-reclamantă V, consilier juridic în baza delegației nr.61442/03.12.2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prin serviciul registratură s-au depus note de concluzii formulate de recurentă, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în dezbateri.
Reprezentantul recurentei precizează că s-a formulat recurs împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Critica a vizat două aspecte: 1. greșita apreciere a sintagmei interesul superior al copilului care în opinia instanței ar fi de menținerea măsurii de protecție în detrimentul reintegrării în familia naturală și omisiunea instanței de a se pronunța asupra celui de-al doilea capăt de cerere, cel referitor la redarea exercițiului drepturilor părintești.
Din considerentele sentinței civile nr.53/2009 se reține ca element principal opinia minorului, fără a considera că opinia minorului este foarte importantă. Apreciază că instanța de fond nu a avut nici un temei legal pentru a respinge acțiunea, întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că spre a se putea realiza interesul superior al minorului de a se apropia de singura sa familie, singura măsură legală era reintegrarea în cadrul familiei naturale. Este evident că în cazul unei astfel de reintegrări va fi nevoie de o perioadă mai mare de timp, care să permită copilului atașarea de noii membrii ai familiei, intervalul de o lună fiind insuficient în stabilirea unei legături de apropiere. In ceea ce privește al doilea motiv de recurs, minorul a fost declarat judecătorește abandonat în temeiul prev. Legii nr.47/1993, prin sentința civilă nr.85 din 23.04.2002 a Tribunalului Vrancea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat redarea exercițiilor drepturilor părintești în favoarea intimaților, deși în motivarea sentinței face vorbire de posibilitatea ca familia naturală să depună eforturi rezonabile pentru a începe să aibă legături cu minorul. După ce s-a pronunțat instanța de fond s-au făcut toate demersurile, s-au depus: raportul de consiliere psihologică, un referat de la școală din care reiese că minorul este bine îngrijit în familia naturală. Apreciază că recursul este fondat. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii promovate în sensul redării exercițiului drepturilor părintești în favoarea intimaților și reintegrarea minorului în familia naturală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Din raportul de caracterizare care a fost depus la dosar reiese că minorul se integrează în familia naturală și având în vedere și dispozițiile Legii 272/2004 solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii în sensul redării drepturilor părintești și reintegrarea minorului în familia naturală.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.589/22.09.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta V în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat:
- redarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea numiților și, cu privire, declarat judecătorește abandonat prin sentința civilă nr. 85/2002 a Tribunalului Vrancea;
- încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului la un asistent maternal profesionist, pentru minorul, dispusă în baza sentinței civile nr. 526/2005 a Tribunalului Vrancea;
- reintegrarea minorului în familia naturală, cu reluarea de către pârâți exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, următoarele:
Minorul, fiul pârâților, s-a născut la 17.08.2000 în Dumbrăveni și a fost părăsit încă de la naștere în spital, mama declarându-și fals identitatea. Minorul a fost totuși recunoscut de părinți la 05.10.2000, dar a beneficiat continuu de măsuri de protecție speciale din partea autorităților competente, de aproximativ 6 ani aflându-se în plasament la asistentul maternal profesionist, din orașul.
La 19.08.2009 părinții au solicitat repunerea în drepturile părintești și reintegrarea minorului în familie, iar la 20.08.2009 copilul a fost luat în familia naturală unde are o evoluție bună.
Din referatul de anchetă socială efectuat la 24.08.2009 de reprezentanții Primăriei comunei S rezultă că pârâții mai au 3 copii minori, locuiesc într-o casă compusă din 3 camere, modest mobilate, dar corespunzător întreținute, veniturile familiei sunt compuse din alocațiile de stat ale copiilor și alte venituri obținute din vânzarea lactatelor, a legumelor și zarzavaturilor. De asemenea, relațiile în familie sunt bune, iar în comunitate nu au existat probleme.
A susținut reclamanta că este în interesul superior al minorului ca acesta să fie reintegrat în familia naturală.
În drept s-au invocat dispozițiile legii nr. 272/2004.
În dovedirea cererii s-au anexat: raport psihosocial privind situația minorului și plan individualizat de protecție, certificat de naștere minor, cerere de reintegrare, angajament, adeverințe medicale, certificat de cazier judiciar, raport de vizită, raport de consiliere, referat anchetă socială, sentința civilă nr.526/2005 a Tribunalului Vrancea, convenție de plasament.
Pârâții nu au formulat întâmpinare însă s-a prezentat la termenul de astăzi doar pârâta care a declarat că dorește reintegrarea minorului.
A fost audiat minorul în Camera de Consiliu.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Scurte considerații privind situația minorului și natura juridică a prezentei acțiuni.
a) Din raportul psihosocial privind situația copilului coroborat cu sentința civilă nr.526/2005 a Tribunalului Vrancea și convenția de plasament rezultă că minorul, fiul pârâților, s-a născut la 17.08.2000 în Dumbrăveni și a fost părăsit încă de la naștere în spital, mama declarându-și fals identitatea.
Minorul a fost totuși recunoscut de părinți la 05.10.2000, dar a beneficiat continuu de măsuri de protecție speciale din partea autorităților competente, încercându-se chiar și adopția, dar nefinalizată din cauze obiective ce au depins de persoana adoptatorilor (unul dintre ei a decedat, iar celălalt și-a retras cererea de adopție).
Din anul 2003 minorul se află în plasament la același asistent maternal profesionist, respectiv numita, din orașul. Între minor și asistentul maternal s-a creat o relație de atașament, încredere și securitate, fiindu-i oferite condiții de creștere și educare necesare dezvoltării armonioase.
b) Prin prezenta acțiune reclamanta solicită încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului și reintegrarea minorului în familia naturală, considerând că este în interesul minorului o astfel de măsură.
II. Cadrul legal prin prisma căruia se analizează prezenta acțiune:
Potrivit art. 2 alin. 1) și 3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Măsura specială de protecție a plasamentului se poate dispune de către autoritatea competentă față de copilul care este lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi sau față de copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților.
În acest sens sunt dispozițiile art. 50 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Potrivit art. 68 alin. 1) și 2) din Legea nr. 272/2004:
(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 272/2004 rezultă că autoritățile competente au obligația de a întocmi un plan individualizat de protecție în cazul în care se dispune instituirea unei măsuri speciale de protecție, plan care trebuie să aibă ca prioritate reintegrarea copilului în familia naturală.
Având în vedere dispozițiile legale amintite mai sus, Tribunalul reține că reintegrarea copilului în familia naturală trebuie să constituie o prioritate a oricărui plan individualizat de protecție, autoritățile competente urmând a depune eforturi și diligențe corespunzătoare în acest sens.
Dar, așa cum prevede art. 2 coroborat cu art. 68 din Legea nr. 272/2004, reintegrarea poate fi dispusă dacă s-au modificat mprejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială Și dacă reintegrarea este în interesul superior al copilului.
Prin urmare instanța este obligată să cerceteze temeinicia prezentei acțiuni prin prisma îndeplinirii celor două condiții:
1. modificarea împrejurărilor care au stat la baza instituirii măsurii de protecție;
2. dacă reintegrarea în familia naturală este în interesul copilului.
III. Cercetarea îndeplinirii celor două condiții pentru admiterea acțiunii.
1) În ceea ce privește împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii de protecție a plasamentului, Tribunalul a constatat că acestea s-au modificat în prezent.
Astfel, la data instituirii primei măsuri de protecție, copilul se afla abandonat de mama sa în spital, iar la data instituirii ultimei măsuri de protecție părinții naturali ai acestuia nu aveau condiții pentru creșterea și educarea minorului, acceptând instituirea măsurilor speciale de protecție instituite de stat prin autoritățile sale competente (astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 526/10.11.2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea ).
În prezent, părinții naturali ai minorului, deși nu și-au modificat substanțial nivelul de trai, și-au revizuit atitudinea parentală față de minor declarând că doresc să-l crească și astfel să fie reintegrat.
Așadar, prima condiție este îndeplinită, schimbarea atitudinii pârâților față de minor realizând o modificarea a împrejurărilor ce au existat la data instituirii măsurii de protecție.
2) În ceea ce privește cea de-a doua condiție referitoare la interesul superior al copilului, Tribunalul reține următoarele:
În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, simpla modificare a împrejurărilor care au stat la baza instituirii măsurii de protecție nu este suficientă pentru a se considera că este îndeplinită și cea de-a doua condiție.
În consecință, chiar dacă în prezent părinții minorului au declarat că sunt de acord cu reintegrarea acestuia în familia naturală, această atitudine nu constituie un element suficient pentru a considera că interesul superior al copilului este realizat prin reintegrare.
Desigur că atitudinea părinților care declară că doresc reintegrarea minorului prezintă relevanță în ansamblul de circumstanțe prin prisma căruia se analizează interesul superior al minorului, dar această relevanță nu este hotărâtoare, fiind necesar a se stabili dacă reintegrarea este benefică minorului, iar nu părinților acestuia.
În consecință, Tribunalul urmează să identifice și să analizeze acele criterii relevante pentru a stabili dacă interesul superior al minorului impune reintegrarea acestuia în familia naturală sau menținerea acestuia în mediul în care trăiește în prezent.
Procedând la analizarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, Tribunalul reține următoarele criterii relevante, în prezenta cauză, pentru stabilirea interesului superior al copilului:
a) opinia minorului - art. 24 alin. 1)-4);
b) condițiile de creștere, nivelul de trai - art. 32 alin. 1), art. 44;
c) stabilitatea și continuitatea în îngrijirea, creșterea și educarea copilului - art. 6 lit. i);
d) dreptul copilului de a crește alături de părinții săi - art. 30.
a) În ceea ce privește opinia minorului, Tribunalul a constatat următoarele:
Din discuția purtată cu minorul în Camera de Consiliu, Tribunalul a constatat în mod direct că acesta are un puternic atașament față de asistentul maternal la care a locuit în ultimii 6 ani, că se simte foarte bine la acesta, beneficiază de condiții materiale bune și dorește să rămână în continuare în familia asistentului maternal.
Tribunalul a mai reținut că, deși minorul are vârsta de 9 ani, dovedește un grad de maturitate a gândirii destul de ridicat, înțelegând că asistentul maternal nu este mama sa naturală, că după ce va deveni major nu mai poate locui cu acest asistent, făcând comparații cu mediul familiei sale naturale unde se afla de aproximativ o lună de zile anterior audierii de către instanță, declarând că atunci când va fi mare dorește să se facă "primar" pentru a rezolva problemele oamenilor. În ceea ce privește reintegrarea în familia naturală minorul a declarat că este conștient că ar trebui să locuiască împreună cu aceasta deoarece când va fi major nu mai poate să stea la asistentul maternal.
Minorul a arătat că se simte foarte bine cu colegii de la școală, că are prieteni, că îi este dor de aceștia și de asistentul maternal și că dorește să rămână în continuare cu aceștia.
De asemenea, minorul a declarat că nu s-a simțit la fel de bine în familia naturală și, după o lună de zile cât a stat în cadrul acesteia anterior audierii de către instanță, a spus că nu știe dacă se va înțelege cu mama naturală.
La finalul audierii, fiind întrebat dacă mai dorește să spună ceva minorul a reiterate dorința de a rămâne cu asistentul maternal.
Opinia minorului în sensul de a rămâne în familia asistentului maternal a fost exprimată și în fața reprezentanților reclamantei, cu ocazia întocmirii raportului psihosocial.
Deși minorul are vârsta de 9 ani, Tribunalul a reținut că opiniei acestuia trebuie să i se acorde o importanță hotărâtoare deoarece nu există argumente plauzibile pentru aoc onsidera lipsită de rațiune.
Astfel, în condițiile în care minorul a fost abandonat încă de la naștere de părinții săi iar aceștia nu s-au interesat de soarta acestuia, în mod cu totul evident minorul nu poate avea sentimente de afecțiune sau apropiere față de aceștia, acceptând doar la nivel rațional, iar nu sentimental, că ar trebui să locuiască în familia naturală.
Pentru minor nici nu se poate vorbi despre o "reintegrare" deoarece el nu a făcut parte niciodată din familia naturală, fiind abandonat încă de la naștere. De fapt, în realitate, a dispune ca minorul să locuiască împreună cu părinții săi firești înseamnă a dispune "integrarea" în familie.
Pentru minor "familie" înseamnă locul și mediul în care trăiește de aproximativ 6 ani și unde se simte foarte bine.
A accepta și a dispune ca minorul să locuiască cu părinții săi firești nu înseamnă altceva decât a da prioritate singurei legături care există între aceștia, și anume, cea biologică.
Or, legiuitorul nu acordă preferință legăturii biologice ce unește copilul de părinții săi, ci preferința este îndreptată spre condițiile de creștere și nivelul de trai care trebuie să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
A considera că se impune reintegrarea pe motiv că măsurile de protecție specială încetează la vârsta majoratului sau cel mult la data finalizării studiilor, iar ulterior minorul devenit tânăr nu va avea propria familie înseamnă a nu ține seama de interesul superior al minorului pe termen scurt și mediu. Nu există nici o garanție că dacă minorul va fi reintegrat în familia naturală, după ce va deveni major îi vor fi oferite condiții de a locui împreună cu aceasta.
Nimic nu se opune ca familia naturală să depună eforturi rezonabile pentru a începe să aibă legături cu minorul, pentru a crea condiții de trai corespunzătoare dezvoltării și aspirațiilor acestuia și pentru a determina minorul să o perceapă și să o simtă ca pe o adevărată familie. Până în luna august 2009 Tribunalul constată că timp de 9 ani, începând chiar cu data nașterii minorului, părinții acestuia nu au depus însă nici un minim efort pentru a se interesa măcar de situația acestuia, fără a exista motive întemeiate care să justifice o asemenea atitudine. și se pune întrebarea ce se va întâmpla cu un tânăr care nu a ținut legătura cu familia sa.
Tribunalul a mai reținut că deși pârâții au beneficiat de șansa de a avea minorul în familia lor timp de o lună anterior pronunțării prezentei hotărâri, totuși nu au fost capabili să stimuleze minorului minime sentimente de afecțiune sau apropiere, ceea ce denotă o incapacitate de conștientizare a obligațiilor parentale, incapacitate ce a existat de altfel o perioadă de 9 ani, încă de la naștere.
Așadar, sub aspectul relaționării cu familia asistentului maternal, respectiv cu familia naturală și a sentimentelor față de acestea - latura spirituală -, Tribunalul a constatat că minorul și-a exprimat o atitudine corectă și rațională în raport de circumstanțele de fapt.
b) Din perspectiva condițiilor materiale de trai, Tribunalul a reținut, de asemenea, că familia asistentului maternal oferă condiții net superioare celor oferite de familia naturală.
Astfel, în familia asistentului maternal minorul locuiește într-un apartament, în orașul, aceasta presupunând toate condițiile specifice acestei locații (condiții igienico-sanitare, de confort,etc) și mediul de viață.
În schimb, familia naturală locuiește în satul C, comuna S într-o locuință formată din două camere și o bucătărie, modest mobilate, chiar dacă sunt bine întreținute.
Relevant este însă faptul că părinții minorului mai au 3 copii care locuiesc în respectiva locuință, că mama nu are venituri, iar tatăl obține venituri din activități ocazionale.
Așadar, practic, dacă s-ar admite acțiunea în sensul solicitat de reclamantă, minorul nu numai că ar fi afectat sub aspect psihic prin ruperea de persoanele și mediul în care se simte foarte bine, dar ar suferi în mod evident și din punctul de vedere al condițiilor materiale de trai.
Ceea ce prezintă, de asemenea, relevanță este faptul că minorul prezintă rezultate bune la învățătură aceasta demonstrând atât capacitatea acestuia intelectuală cât și dorința de dezvoltare spirituală, morală și socială.
Din probele administrate în cauză nu rezultă însă că ceilalți 3 copii ai pârâților ar frecventa vreo formă de învățământ, deși doi dintre aceștia sunt mai mari decât.
Astfel, în raportul psihosocial întocmit de reprezentanții reclamantei la data de 27.08.2009 se menționează despre toți 3 copiii pârâților că "se află în familie", ceea ce nu presupune urmarea vreunei forme de învățământ, căci altfel s-ar fi menționat acest lucru.
De asemenea, nici în cuprinsul anchetei sociale nu se menționează nimic în acest sens, deși prezenta relevanță sub aspectul capacității pârâților de a asigura dreptul minorului la educație, ceea ce denotă superficialitatea întocmirii acestuia. De altfel, între mențiunile din cuprinsul raportului psihosocial și cele din ancheta socială există și neconcordanțe evidente în ceea ce privește datele de naștere ale celor 3 copii. De exemplu, în raportul psihosocial se menționează că ar fi născut în 16.10.1998, pe când în referatul de anchetă socială se indică faptul că ar fi născut la 16.10.1991 (aspect de rezultă din CNP indicat).
În aceste condiții, Tribunalul reține că dacă s-ar admite acțiunea în sensul solicitat de reclamantă nu există nici o garanție că minorul va mai frecventa vreo formă de învățământ.
c) Sub aspectul criteriului referitor la stabilitatea și continuitatea în îngrijirea, creșterea și educarea copilului este mai presus de orice evidență că prin măsura de integrare a minorului în familia naturală nu se mai poate vorbi de o astfel de continuitate, minorul urmând a fi rupt total de mediul în care trăiește de aproximativ 6 ani, în care se simte în siguranță și beneficiază de toate condițiile pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
d) În ceea ce privește dreptul copilului de a locui alături de părinții săi, Tribunalul constată că legiuitorul vorbește despre "un drept", iar nu de o "obligație". Așadar, dacă minorul nu dorește din motive obiective și rezonabile să locuiască cu părinții săi, acesta nu poate fi obligat în acest sens.
Or, în cazul de față Tribunalul a constatat că minorul are motive foarte serioase și îndreptățite să refuze să locuiască împreună cu părinții săi naturali.
Având în vedere considerentele expuse mai sus Tribunalul a constatat că sub nici o formă nu este în interesul superior al minorului ca acesta să fie integrat în familia părinților naturali, pe cale de consecință acțiunea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta susținând că instanța de fond nu a avut nici un temei legal pentru a respinge acțiunea întrucât din întregul probatoriu administrat rezultă că spre a se putea realiza interesul superior al minorului de a se apropia de familie ca măsură legală este reintegrarea în cadrul acesteia.
De asemenea s-a mai invocat că instanța a trecut peste prevederile art.54 din Legea nr.272/2004, că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reintegrare copilului în familie și că demersurile reclamantei de a păstra copilul în familia naturală au continuat și după respingerea acțiunii, monitorizând îndeaproape cazul, constând că minorul s-a adaptat ușor la noul mediu familial și a creat legături de apropiere cu frații săi.
Din fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului rezultă că minorul este înscris în clasa a II-a a Scolii Generale din localitatea unde s-a integrat în colectivitate.
In concluzie a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In dovedirea recursului s-a folosit de proba cu acte, depunând la dosar, rapoartele de vizită, de consiliere și fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului.
Recursul declarat este întemeiat.
Cenzurând sentința dată, instanța de control a constatat că este în interesul superior al copilului să se întoarcă în mediul familial.
Din materialul probator s-a constatat că relațiile minorului cu familia naturală s-au îmbunătățit și au o evoluție favorabilă după reintegrarea copilului în familie din data de 20.08.2009.
Plasamentul la asistentul maternal profesionist având un caracter temporar și a atins scopul pentru care a fost reglementat.
Instanța concluzionează că, educarea și creșterea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, față de schimbarea stării de fapt de la luarea măsurii astfel încât recursul urmează a fi admis și în baza art.66 alin.2 din Legea nr.272/2004 se va dispus reintegrarea minorului în familie cu reluarea drepturilor părintești asupra persoanei și bunurilor copilului de către părinții acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.539/22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Schimbă în tot sentința civilă nr.539/22.09.2009 a Tribunalului Galați și în consecință:
Admite cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Dispune redarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea numiților și, cu privire la minorul declarat abandonat prin sentința civilă nr.85/2002 a Tribunalului Vrancea.
Dispune încetarea măsurilor de protecția specială a plasamentului la asistent maternal profesionist pentru minorul, CNP -, născut la 17.08.2009, în localitatea Dumbrăveni din părinții și.
Dispune reintegrarea minorului în familia sa naturală la părinții și, domiciliați în sat C, comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.AI-21.12.2009
Dact.mH-28.12.2009/6 ex.
Fond:
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin, Anica Ioan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1729/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
