Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 768/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr.82/A din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 martie 2008, când pronunțarea
s-a amânat pentru data de 21 martie 2008, iar ulterior pentru data de 28 martie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1054 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr- s-a admis în parte acțiune a civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, și în consecință:
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri comune în valoare totală de 143.953,4 lei:
- apartament nr. 30, situat În B,-,. C, înscris În CF 5841/30 B, nr. top 8052/C/30 compus din 3 camere, bucătărie, de alimente, baie, antreu, debara și cota parte indiviză din părțile comune și teren în valoare de 36.000 euro (120.308,4 lei),
- ferestrău mecanic Husqvarna în valoare de 2.450 lei,
- mașină de spălat Philips în valoare de 800 lei,
- pompă de apă cu amorsor în valoare de 300 lei,
- aragaz cu 4 ochiuri Arctic în valoare de 300 lei,
- aragaz în valoare de 200 lei,
- 2. butelie de aragaz în valoare de 300 lei,
- aspirator Samsung în valoare de 200 lei,
- televizor Philips în valoare de 1.100 lei,
- televizor color Daewo în valoare de 700 lei,
- televizor color în valoare de 700 lei,
- frigider Arctic în valoare de 400 lei,
- lustra sufragerie în valoare de 600 lei,
- mobilier bucătărie (colțar, masă și 4 scaune) în valoare de 1.575 lei.
- mobilier bucătărie (masă, dulapuri, 4 scaune, chiuvetă) în valoare de 500 lei,
- mobilier "Tineret" (pat, dulap, comodă) în valoare de 1.500 lei, - mobilă "" în valoare de 3.500 lei,
- colțar simplu în valoare de 1.000 lei,
- colțar de piele în valoare de 2.500 lei,
- soba teracotă în valoare de 1.000 lei,
- 2. mochetă 80/150 în valoare de 300 lei,
- 2. covoare lână (3/4, 2/3) în valoare de 500 lei,
- 2. coarne de în valoare de 500 lei,
- cercei de aur - o pereche - în valoare de 420 lei,
- mobilier secție coafură (3 birouri, măsuță manichiură, 6 scaune
metalice, scaun frizerie și oglindă perete) în valoare de 2000 lei,
- covor sufragerie 2/3 în valoare de 300 lei,
S-a dispune partajarea judecătorească a bunurilor mai sus arătate și formarea a două loturi în natură, după cum urmează:
Lotul 1 în valoare totală de 11.825 lei s-a atribuit reclamantului.
Lotul II în valoare totală de 132.128,4 lei s-a atribuit pârâtei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 60.151,7 lei cu titlu de sultă compensatorie.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului apartament nr. 30, situat În B,-,. C, înscris în CF 5841/30 B, nr. top 8052/C/30 compus din 3 camere, bucătărie, de alimente, baie, antreu, debara și cota parte indiviză din părțile comune și teren.
S-au respins restul pretențiilor formulate de părți ca neîntemeiate.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Părțile s-au căsătorit la data de 13.08.1988, iar prin sentința civilă nr. 306/7.02.2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 5975/2005 (din care s-a disjuns prezenta acțiune de partaj), s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți prin divorț.
În timpul căsătoriei printr-o contribuție egală de 50% părți fiecare, reclamantul și pârâta au dobândit următoarele bunuri: apartament nr. 30, situat În B,-,. C, înscris în CF 5841/30 B, nr. top 8052/C/30 compus din 3 camere, bucătărie, de alimente, baie, antreu, debara și cota parte indiviză din părțile comune și teren în valoare de 36.000 euro (120.308,4 lei), ferestrău mecanic în valoare de 2.450 lei, mașină de spălat Philips în valoare de 800 lei, pompă de apă cu amorsor în valoare de 300 lei, aragaz cu 4 ochiuri Arctic în valoare de 300 lei, aragaz în valoare de 200 lei, 2. butelie de aragaz în valoare de 300 lei, aspirator Samsung în valoare de 200 lei, televizor Philips În valoare de 1.100 lei, televizor color Daewo în valoare de 700 lei, televizor color în valoare de 700 lei, frigider Arctic în valoare de 400 lei, lustra sufragerie în valoare de 600 lei, mobilier bucătărie (colțar, masă și 4 scaune) în valoare de 1.575 lei, mobilier bucătărie (masă, dulapuri, 4 scaune, chiuvetă) în valoare de 500 lei, mobilier "Tineret" (pat, dulap, comodă) în valoare de 1.500 lei, mobilă "" în valoare de 3.500 lei, colțar simplu în valoare de 1.000 lei, colțar de piele în valoare de 2.500 lei, soba teracotă în valoare de 1.000 lei, 2. mochetă 80/150 în valoare de 300 lei, 2. covoare lână (3/4, 2/3) în valoare de 500 lei, 2. coarne de în valoare de 500 lei, cercei de aur - o pereche - în valoare de 420 lei, mobilier secție coafură (3 birouri, măsuță manichiură, 6 scaune metalice, scaun frizerie și oglindă perete) în valoare de 2000 lei, covor sufragerie 2/3 în valoare de 300 lei, componența și valoarea acestora fiind stabilite doar pe baza recunoașterilor reciproce, acestea fiind bunurile indicate de reclamant în lista de la filele 140-143 de la pct. l la 24. In masa de partajat nu au fost incluse celelalte bunuri indicate de reclamant, cu excepția unui covor de sufragerie de 2/3 în valoare de 300 lei de la pct.29 din listă, indicat și de către pârâtă prin cererea reconvențională, întrucât nici una dintre părți nu a solicitat efectuarea unei expertize de identificare a acestora, iar martorii audiați în cauză nu au putut indica în concret și alte bunuri și valoarea lor ce ar fi putut fi dobândite de foștii soți.
Instanța nu a inclus în masa bunurilor comune bunurile pretinse de către pârâtă și care s-ar afla în Italia, întrucât în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în ceea ce privește achiziționarea acestora de către părți prin acte sau martori. În ceea ce privește autoturismul Opel, acesta a fost înstrăinat încă în timpul căsătoriei, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 3.04.2005, astfel încât nu a putut fi inclus în masa bunurilor comune.
La stabilirea contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile privitoare la venituri. Cu toate că fiecare dintre părți a susținut că are o contribuție de 70% în comparație cu cealaltă, instanța nu putut reține o atare poziție, întrucât veniturile lor au fluctuat și au provenit din diferite surse pe întreaga perioadă a căsătoriei, de aproximativ 18 ani, neputând fi cuantificate.
Din depozițiile martorilor fost reținut faptul că soții au fost ajutați de părinții pârâtei, iar pe de altă parte, reclamantul lucrând ca șofer de câștiga foarte bine, iar pârâta a desfășurat activitate în atelierul de coafură, iar pentru amenajarea atelierului banii au fost obținuți de reclamant, ajutat de părinți și frați.
Având în vedere poziția celor două părți, instanța a apreciat că acțiunea principală și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte, și le-a admis ca atare, în baza disp. art. 30 al.1 și art.36 Codul familiei.
În baza art. 728 cod civil a dispus ieșirea din indiviziune și formarea de loturi în natură, pe care le-a atribuit fiecărei părți, respectiv reclamantului un lot în valoare totală de 11.825 lei, iar pârâtei un lot în valoare totală de 132.128,4 lei, având componența descrisă în dispozitivul prezentei hotărâri, cu obligarea pârâtei la plata unei sulte compensatoare în cuantum de 60.151,7 lei în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește atribuirea imobilului apartament, instanța a avut în vedere prev. art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, precum și faptul că doar pârâta a solicitat a-i fi atribuit imobilul apartament, iar reclamantul nu s-a opus.
În baza art. 46 din Decretul-Lege nr. 115/1938 a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului apartament, în cartea funciară.
S-au respins restul pretențiilor formulate prin acțiunea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate, privitoare la componența masei de partajat.
În baza art.276 Cod procedură civilă a dispus compensarea cheltuielilor de judecată potrivit solicitărilor ambelor părți.
Prin decizia civilă nr. 82/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1054 din 3 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr-.
A fost respinsă ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de pârâta reclamantă - reconvențional.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile părților vizând acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că nemulțumirile reclamantului apelant și a pârâtei vizează cota de contribuție superioară celei reținute de prima instanță, însă stabilirea cotei de contribuție de 50% pentru fiecare din soți este corect dispusă de către instanța de fond.
Art.30 și urm. din Codul familiei instituie prezumția calității de bunuri comune a celor dobândite de soți în timpul căsătoriei, fără a se institui un regim juridic diferențiat celor mobile ori imobile după natura lor, regula în materie fiind aceea că la determinarea bunurilor și a cotei concrete la dobândirea acestora trebuie să se țină seama de măsura în care fiecare dintre foștii soți a contribuit la dobândire, observându-se veniturile lor, utilizarea unor sume de bani considerate bun propriu, aportul fiecăruia la menajul comun, etc.
Tribunalul a reținut din probele administrate că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, atât a apartamentului cât și a bunurilor mobile, detaliind depozițiile martorilor cu privire la dobândirea acestora.
Probele (înscrisuri și declarații de martori) administrate pe parcursul
soluționării cauzei demonstrează concluzia primei instanțe, potrivit căreia părțile litigante au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune descriere în hotărârea judecătorească pronunțată.
În privința bunurilor mobile, instanța de apel a reținut contribuție egală, deoarece cele mai consistente financiar au fost fie achiziționate în rate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, fie perioada în care ambii soți au beneficiat de venituri constante, în țară și străinătate, fie cu ajutorul părinților pârâtei reclamante reconvențional.
Nu se poate omite nici aspectul că în perioada în care reclamantul a muncit în Italia și pârâta reclamantă reconvențional în țară diferența de venituri realizate a fost compensată de faptul că secunda s-a ocupat exclusiv de menajul casei și îngrijirea copiilor.
Pentru considerentele exprimate, critica reclamantului apelant și cea a pârâtei reclamante reconvențional aderentă la apel vizând contribuția concretă a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune apare ca nefondată.
În ceea ce privește cea de-a doua critică a reclamantului, aceea vizând
componența loturilor atribuite de prima instanță părților, ea nu poate fi împărtășită întrucât, în raport de bunurile concrete supuse partajului și cota de contribuție egală a coachizitorilor, soluția instanței de fond este una judicioasă, ambele părți beneficiind de atribuirea de bunuri mobile sensibil similare (mobile, electrocasnice, covoare, etc.). Nu se poate trece neobservat nici faptul că reclamantul solicită în apel a-i fi atribuite doar bunurile din lotul pârâtei reclamante reconvenționale, în contextul în care în prima instanță nu a nominalizat ce bunuri mobile dorește să-i fie atribuite, ci doar a afirmat generic că dorește a-i fi atribuite bunuri mobile. În ceea ce privește pretinsa imposibilitate a executării silite, aserțiunea este una pur anticipativă și de înlăturat, întrucât locul amplasării masei de partajat este cel al fostului domiciliu comun al părților, cu excepția celor două bunuri recunoscute ca fiind la domiciliul părinților intimatei ce și-a manifestat intenția de a le preda.
În considerarea profesiei pârâtei - coafeză - este pe deplin justificată soluția de atribuire a mobilierului salonului de coafură. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât imobilul în care este amplasat coaforul a fost inclus în lotul atribuit acesteia, statuare ce se apreciază ca fiind pe deplin judicioasă în raport de aportul egal al foștilor soți la dobândire și de împrejurarea că pârâtei - reclamantă - reconvențional, ce nu deține nici o altă locuință (dimpotrivă probele administrate demonstrează că familia acesteia a înstrăinat mai multe imobile pentru a oferi ajutor tinerei familii) îi sunt încredințați cei doi copii rezultați din relația de căsătorie.
Apărarea intimatei potrivit căreia pentru prima dată în apel reclamantul a solicitat a-i fi atribuit imobilul apartament și a se dispune intabularea dreptului său de proprietate în nu subzistă. După cum rezultă din cuprinsul concluzii lor scrise și orale puse de mandatarul său la termenul de judecată din data de 20 martie 2007, în mod expres reclamantul pretinde instanței a-i atribui imobilul, alături de parte din bunurile mobile nenominalizate.
Împotriva acestei decizii formulat recurs reclamantul - solicitând instanței admiterea recursului și în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ. modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și modificării în parte a sentinței Judecătoriei Bistrița în sensul de a se constata că reclamantul are o contribuție proprie la dobândirea bunurilor comune în valoare de 143.953,4 lei constatată instanță, de 70% din valoarea acestora, iar pârâta 30%. A solicitat modificarea componenței loturilor în sensul atribuirii reclamantului recurent lotul I în valoare de 127.708,4 lei și pârâtei lotul II format din bunuri în valoare totală de 16.245 lei, cu obligarea reclamantului la plata unei sulte compensatoare în cuantum de 26.941,04 lei și intabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului.
În motivarea recursului s-a criticat cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, apreciindu-se că hotărârea pronunțată în apel este lipsită de temei legal fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii privind modul de dobândire dreptului de proprietate.
Din probele administrate, cartea de muncă a recurentului și depozițiile martorilor rezultă că aceasta a realizat venituri considerabile cu caracter permanent pe întreaga perioadă a căsniciei, fiind angajat ca șofer și efectuând curse în țară și străinătate, menționând locurile de muncă unde a fost angajat și raportând aceste perioade la bunurile achiziționate în timpul căsătoriei.
Recurentul a învederat că martorii propuși de acesta au confirmat înscrisurile depuse la dosar, ceea ce justifică cererea de a se constata o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune.
A doua critică vizează modul de partajare bunurilor comune, deoarece bunurile mobile atribuite recurentului se află la părinții pârâtei, care le folosesc de 7 ani și vor face tot posibilul ca reclamantul să nu le poată dobândi faptic. În ceea ce privește atribuirea apartamentului instanța nu a avut în vedere faptul că pârâta este stabilită definitiv în Italia și urmărit obținerea apartamentului pentru a-l înstrăina, de altfel, aceasta nu are posibilitatea achitării sultei decât prin vânzarea apartamentului, pe când reclamantul urmează ca la sfârșitul acestui an să se întoarcă în România deoarece a reușit să-și reglementeze situația și veniturile ca urmare unui accident de circulație suferit.
Recurentul susține că are o cotă de contribuție mai mare la dobândirea apartamentului, ceea ce-i permite atribuirea acestuia. S- criticat decizia pronunțată în apel și sub aspectul nereținerii bunurilor din Italia care au rămas în proprietatea pârâtei.
Recurentul arată că în situația partajului conform solicitării acestuia 70% din valoarea bunurilor reprezintă 100.767,38 lei iar 30% suma de 43.186,02 lei, iar la partaj lotul 1 în valoare de 127.708,4 lei ar trebui atribuit reclamantului, iar lotul 2 în valoare de 16.245 lei atribuit pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata sultei compensatoare.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu precizarea că pârâta a solicitat prin acțiunea reconvențională să-i fie atribuit apartamentul, iar reclamantul nu s-a opus.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit actualei reglementări, recursul este o cale extraordinară de atac, și legiuitorul a prevăzut în art.304 Cod proc.civ. nouă motive pentru care o decizie pronunțată în apel poate fi modificată sau casată, aceste motive vizând nelegalitatea hotărârii pronunțate.
Art.304 pct.10 și 11 Cod proc.civ. care permiteau cercetarea deciziei pronunțate în apel și pentru motive de netemeinicie au fost abrogate prin OUG nr.138/2000 și, în consecință, în prezent recursul este admisibil numai pentru motive de nelegalitate.
Prima critică invocată de reclamantul recurent vizează aprecierea stării de fapt ca urmare interpretării probelor administrate în cauză. Recurentul detaliază veniturile și bunurile obținute în perioada aferentă și apreciază depozițiile martorilor propuși de către acesta, fără referire la toate probele testimoniale administrate, tinzând la modificarea stării de fapt reținute de către instanța de apel.
În prezenta reglementare legislativă a recursului criticile vizând starea de fapt reținute de instanță sunt inadmisibile, deoarece nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia.
A doua critică invocată de către reclamant vizează modalitatea de formare a loturilor și de atribuire bunurilor coproprietarilor. Acest motiv de recurs poate fi subsumat motivului de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Partajul judiciar se dispune potrivit dispozițiilor art.6731-14Cod proc.civ. și curtea constată că a fost respectată procedura stabilită de legiuitor.
Întrucât instanța de apel nu a putut determina o cotă de contribuție mai mare unuia din soți, deși ambii susțineau împrejurarea că au avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, s-a stabilit o cotă de contribuție de 50% a fiecărui soț. Bunurile supuse partajului sunt: un apartament și mai multe bunuri mobile, iar la formarea loturilor instanța ținut seama de criteriile prev. la art.6739Cod proc.civ. și a atribuit pârâtei apartamentul, deoarece acesteia i-au fost încredințați spre creștere și educare copiii și, i-au fost atribuite bunurile care dotau coaforul întrucât pârâta este coafeză și unul din criteriile avute în vedere de legiuitor la partaj este și profesia părților și i-au fost atribuite o parte din bunurile mobile aflate în apartament. Recurentului i-au fost atribuite în natură o parte din bunurile mobile, respectându-se disp.art 673/9 și pentru egalizarea loturilor pârâta fost obligată să-i achite și o sultă compensatoare potrivit art. 742 Cod Civil.
Solicitarea recurentului de inversa loturile atribuite la partaj între cei doi coproprietari este nefondată, întrucât acesta la fondul cauzei nu și-a exprimat poziția procesuală în sensul de a enumera, care sunt bunurile mobile,ce dorește să-i fie atribuite, iar afirmația generică că dorește să-i fie atribuite bunuri mobile a fost interpretată corect de instanță, care i-a atribuit în natură anumite bunuri comune ale soților.
Intimata pârâtă a formulat și în recurs apărarea că reclamantul nu a solicitat atribuirea bunului imobil, însă această critică este nefondată, întrucât, cum corect a reținut și instanța de apel, recurentul a solicitat în concluziile scrise atribuirea apartamentului cu ocazia partajului.
Recurentul solicită atribuirea apartamentului și ca urmare a stabilirii unei cote de contribuții mai mare la dobândirea lui, însă această împrejurare nu s- dovedit, cota de contribuție nefiind un criteriu la atribuirea bunului deoarece soții au avut cote egale de contribuție.
Prin urmare, curtea constată că dispozițiile legale privind partajarea bunurilor au fost respectate de instanță, iar susținerea recurentului că bunurile mobile din lotul care i-a fost atribuit se află în posesia părinților pârâtei, care nu sunt de acord cu restituirea acestora este anticipatoare și nesusținută de probele de la dosar.
Curtea constată că criticile formulate de recurent sunt nefondate, partajul bunurilor s- făcut cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ..
În temeiul art.312 Cod proc.civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 82/A/ din 15.10.2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. va obliga recurentul - să plătească intimatei suma de 1521.80 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (21) și cheltuieli de transport (15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 82/A/ din 15.10.2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1521,80 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/22.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Couți, Anca
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 1206/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 160/2008. Curtea de... → |
|---|
