Răpire internațională de copii. Decizia 1206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2050/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1206
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - revizuientă, împotriva sentinței civile nr.923 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI, ÎN CALITATE DE AUTORITATE CENTRALĂ PENTRU ADUCEREA LA . A OBLIGAȚIILOR STABILITE PRIN CONVENȚIA ASUPRA CIVILE ALE INTERNAȚIONALE DE COPII și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - răpire internațională de copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima strigare a cauzei recurenta - revizuientă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.39211/03.04.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul Ministerul Justiției, în Calitate de Autoritate Centrală pentru Aducerea la . a Obligațiilor Stabilite prin Convenția asupra Civile ale Internaționale de Copii și Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 30.09.2009 intimatul a depus întâmpinare.
Apărătorul recurentei - revizuiente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, consemnată la CEC- Bank cu chitanța nr.-/1/24.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea taxei de timbru, a timbrului judiciar și comunică în ședință publică apărătorului recurentei - revizuiente un exemplar la întâmpinării.
Apărătorul recurentei - revizuiente solicită lăsarea cauzei la ordine pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
La reluarea cauzei se prezintă recurenta - revizuientă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.39211/03.04.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul Ministerul Justiției, în Calitate de Autoritate Centrală pentru Aducerea la . a Obligațiilor Stabilite prin Convenția asupra Civile ale Internaționale de Copii și Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului
Curtea din oficiu invocă excepția tardivității formulării recursului.
Apărătorul recurentei - revizuiente solicită respingerea excepției tardivității, deoarece a declarat recurs și l-a motivat în termenul legal. Apărătorul recurentei - revizuiente mai arată că a formulat cererea de revizuire, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din Codul d e procedură civilă, având în vedere că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate. De asemenea, învederează că, la instanța de fond a depus plicul din care rezultă că a intrat în posesia hotărârii prin apărător, la data de 10.03.2009, iar cererea de revizuire a depus-o prin poștă la data de 08.04.2009, în termenul de o lună prevăzut de art-324 alin.1 pct.4 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul recurentei - revizuiente învederează faptul că, aprecierile instanței de fond, în sensul că hotărârea Tribunalului nu reprezintă înscris nou, în înțelesul art. 322 din Codul d e procedură civilă, fiind pronunțată în anul 2006, pretinsa lipsă de diligență a revizuientei sunt străine de excepția tardivității, la care prima instanță trebuia să se limiteze raportat la dovezile prin care a probat conform art.1169 Cod civil. Dată la care a intrat în posesia acesteia. Totodată, mai arată că împrejurarea că această hotărâre nu ar reprezenta un înscris nou, s-a apreciat cu referire la condițiile de admisibilitate a revizuirii și nu la soluționarea excepției de tardivitate.
Apărătorul recurentei - revizuiente învederează faptul că, aceasta mi a avut posibilitatea procurării hotărârii de la Tribunalul, ori de avocatul din oficiu din ia, având în vedere că locuiește în România și nu avea cum să rețină numărul dosarului, nu cunoștea procedurile prin care să intre în posesia unor acte, nu cunoaște limba De asemenea, mai arată că revizuienta nu are studii juridice și nu are un avocat al familiei sale, angajat permanent care să efectueze demersuri în cunoștință de cauză și nu a fost lăsată la prima instanță să demonstreze cele expuse prin cererea de revizuire.
Apărătorul recurentei - revizuiente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică. Totodată, apreciază că în mod corect instanța a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, în raport de termenul de o lună prevăzut de art. 324 al. 1 pct.4 din Codul d e procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că înscrisul nu invocat constă într-o hotărâre pronunțată de Tribunalul la 07.12.2006, iar din cuprinsul acesteia rezultă că recurenta - revizuientă a participat la procedura judiciară desfășurată în fața instanței De asemenea, învederează că nu se poate susține că aceasta a descoperit înscrisul nou la data de 10.03.2009 când hotărârea i-a fost comunicată prin poștă, întrucât a cunoscut decizia instanței e încă de la data pronunțării și ar fi avut posibilitatea de a intra în posesia hotărârii anterior datei de mai sus, dacă ar fi depus diligențe în acest sens.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 923 din 18 iunie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, a admis excepția tardivității; a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva sentinței civile nr. 794 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul ne-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, și Autoritatea tutelară - Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr-, revizuienta, a formulat în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului S, cerere de revizuire a sentinței civile nr. 794 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I Cod de procedură civilă, având în vedere că după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică și care nu au putut ti înfățișate, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 794 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr- și respingerea cererii reclamantei Ministerul Justiției și libertăților.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentinței civilă nr. 794 din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980, iar prin hotărâre tribunalul "Dispune înapoierea minorelor și la reședința lor obișnuită din ia, str. 32,42659, motivat de faptul că la data de 17 mai 2007, mama a dus copiii în România, unde aceștia se află și în prezent, fără a-l informa pe tatăl copiilor, cu care împarte dreptul de îngrijire și de întreținere a copiilor, și la data de 31 august 2007, Tribunalul, prin hotărâre provizorie, a acordat tatălui dreptul exclusiv de a decide reședința copiilor".
Admiterea acțiunii introdusă de reclamantă s-a bazat pe faptul că deplasarea minorelor a fost ilicită conform art. 3 din Convenție, având în vedere că ambii părinți împart custodie conform prevederilor art. 1626, art. 1627 din Codul civil.
Instanța a pronunțat hotărârea ținând cont de hotărârea pronunțată de Tribunalul în dosarul nr. 32 197/2007, însă anterior acestei hotărâri Tribunalul, în dosarul nr. 32 246/2006, a pronunțat alte două hotărâri, una la data de 07 iulie 2006 și a doua la data de 07 decembrie 2006.
Datorită faptului că soțul revizuientei a schimbat yala, fiind obligată să părăsesc domiciliul comun din str. 32, 42659, nu a putut înfățișa acest înscris care era determinant în judecarea cauzei și care a rămas alături de toate actele în posesia soțului său.
Din hotărârea pronunțată de Tribunalul la data de 07 decembrie 2006, rezultă că între părți s-a încheiat o convenție suplimentară prin care fostul soț a fost de acord ca împreună cu minorele să elibereze locuința, să predea cheile și să o pună la dispoziția acestuia până la data de 31 mai 2007, fapt care s-a și întâmplat. Rezultă că la momentul în care a adus minorele în România, aveam consimțământul soțului, ca revizuienta împreună cu minorele să aveau alt domiciliu. În convenție nu se precizează unde își vor stabili domiciliul.
Revizuienta a arătat că inițial au locuit la Casa Femeii, ulterior în S, însă în convenție nu s-a specificat că trebuie să ceară acordul soțului cu privire la domiciliu. De fapt, acesta nu a fost interesat unde vor locui după ce a trebuit să îi predea cheile.
Conform art. 5 din Legea privind dreptul de a-și alege domiciliul în Uniunea Europeană, din legea ă avea dreptul să își aleagă domiciliul în oricare stat al Uniunii Europene, era îndreptățită să intre și să se stabilească în ia sau în orice alt stat. Tot din această hotărâre s-a putut observa că minorele i-au fost atribuite de plin drept, prin această hotărâre, prin convenția care era în vigoare și încuviințată din punct de vedere al Dreptului Familiei.
S-a arătat că a intrat în posesia acestei hotărâri la data de 10 martie 2009, atunci când a fost comunicată apărătorului său din România la cerere.
Revizuienta a menționat că a părăsit domiciliul conjugal înainte de 31 mai 2007 și nu a avut posibilitatea să ia nici măcar îmbrăcămintea minorelor de la domiciliul conjugal, iar reședința minorelor obișnuită din ia, nu mai era în str. 32, 42659, "ci la reședința mamei lor, reședință de care soțul nu a fost interesat și care putea fi oriunde, chiar și pe stradă".
La acea dată avea acordul soțului, adică consimțământul acestuia să locuiesc oriunde în altă parte, dar nu și la reședința obișnuită din str. 32, 42659,.
Astfel, revizuienta a apreciat că nu se poate reține art. 3 din Legea nr. 100/1992, în sensul că deplasarea a fost ilicită, întrucât deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită: a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricărui alt organism acționând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale; și b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.
Dreptul privind încredințarea, vizat la lit. a, poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.
Având în vedere convenția în vigoare dintre soți, potrivit dreptului și comunitar, nu a fost violat niciun drept privind încredințarea minorelor deoarece îi erau încredințate revizuientei, cu acordul soțului, care a omis să prezinte această hotărâre, deoarece dreptul privind încredințarea de la art. 3 lit. a rezultă din această convenție, consfințită prin hotărâre judecătorească.
Acest înscris este nou și nu a putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, are forță probantă prin el însuși, exista la data când s-a pronunțat hotărârea, este determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I Cod de procedură civilă.
La data de 20 mai 2009, intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 324 alin. 1 Cod de procedură civilă, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 326 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Analizând excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire, tribunalul a admis-o având în vedere dispozițiile art. 324 alin 1 pct. 4 Cod de procedură civilă.
Astfel, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I Cod de procedură civilă, în conformitate cu care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești: "dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.", revizuienta motivând faptul că, după pronunțarea sentinței civile nr. 794 din 07 mai 2008 Tribunalul București - Secția a III a Civilă, a descoperit înscrisuri noi, reținute de partea potrivnică, anume hotărârea pronunțată de Tribunalul la data de 07 decembrie 2006.
Conform art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod de procedură civilă: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti. în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invoca.".
Tribunalul a constatat hotărârea Tribunalului că nu reprezintă un înscris nou în înțelesul art. 322 Cod de procedură civilă, fiind pronunțată în anul 2006 și adusă la cunoștința revizuientei la momentul respectiv de Curtea de judecată și de avocatul său.
Mai mult, chiar și în condițiile reținerii înscrisului de către partea potrivnică, revizuienta avea posibilitatea procurării sale de la Tribunalul, ori de la avocatul său, în măsura în care îl aprecia util cauzei sale.
Revizuienta nu a demonstrat că a întreprins demersuri pentru obținerea respectivei hotărâri judecătorești, chiar și adresele anexate cererii de revizuire purtând data de 28 ianuarie 2009, cum ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr. 794 din 07 mai 2008 de către Tribunalul București. Prin urmare, lipsa de diligență a revizuientei la momentul judecării cererii de înapoiere de către Tribunalul București nu poate în niciun caz justifica admiterea cererii de revizuire.
Intervalul de timp de o lună prevăzut de art. 324 Cod de procedură civilă, a fost depășit, astfel că, pentru argumentele expuse, tribunalul a constatat întemeiată excepția de tardivitate, urmând să o admită și să respingă cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență și-a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 precum și art. 304 cpt. 1 Cod de procedură civilă, arătând că greșit s-a apreciat că hotărârea Tribunalului nu reprezintă înscris nou (conform art. 322 Cod de procedură civilă), că a depus diligențe pentru obținerea acesteia; că apărătorul părții adverse nu a prezentat dovada împuternicirii avocațiale (art. 138 pct. 4 Cod de procedură civilă), nu există la dosar adresă că s-a solicitat apărător din oficiu; că revizuientei nu i-au fost comunicate înscrisurile, că a solicitat proba cu martori pentru a dovedi imposibilitatea de a intra în posesia acelei hotărâri; că dovada cu martori este legală; că respingerea cererii ca tardivă este greșită, are ca efect îngrădirea accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil; s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului (art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă); hotărârea instanței nu este motivată în sensul art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, nu cuprinde motivele de fapt și de drept, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului și că s-au încălcat dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă ceea ce, echivalează la fel, cu nejudecarea fondului.
Cererea este formulată în termen de o lună (art. 324 alin. 1 Cod de procedură civilă) iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate a cererii (art. 326 alin. 3 Cod de procedură civilă) iar recursul este întemeiat (filele 2 - 6 dosar curte).
S-a invocat din oficiu excepția tardivității recursului.
Cu privire la tardivitatea recursului:
Decizia recurată, a fost comunicată recurentei la 25 august 2009 (fila 65 dosar tribunal) iar recursul declarat și depus la tribunal la 07 septembrie 2009 (data ștampilei poștei pe plic, fila 7 dosar curte) și primit la 09 septembrie 2009 (fila 2 dosar curte) deci recursul a fost formulat în termen și excepția tardivității recursului se va respinge ca nefondat.
Cu privire la recurs:
Recursul este nefondat.
În scris și în drept s-au indicat motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 precum și art. 3041Cod de procedură civilă.
De precizat că decizia atacată cu recurs, nu soluționează fondul cauzei ci, pe excepția tardivității respinge cererea de revizuire.
Prevederile art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă se referă la un motiv de ordine publică, ce atrage casarea deciziei recurate și anume face referire la art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, ce constituie dreptul comun în materia nulităților actelor de procedură.
Aici se includ toate neregularitățile procedurale (nesemnarea minutei de judecător, nerespectarea principiului oralității, încălcarea dreptului la apărare, judecarea cauzei în lipsa părții care a fost legal citate, lipsa încheierii de dezbateri, respingerea cererii de recuzare, însă în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 1 Cod de procedură civilă), aplicarea greșită a legii.
Or, cercetând motivele invocate în scris (strict la decizia recurată) nu se regăsesc nici-unul din aceste motive care să fie susținute de materialul probator sau să rezulte din considerentele deciziei recurate.
Toate aceste referiri se puteau face cu ocazia soluționării pe fond, dat nu în soluționarea excepției de tardivitate.
Aceasta în condițiile în care cererea de revizuire este cale extraordinară de atac de retractare, strict limitată la motivele arătate în art. 322 alin. 1 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
Totodată se prevăd și anumite proceduri în care o cerere de revizuire este fondată, admisibilă și introdusă în termen.
Or, instanța a cărei decizie a fost recurată a soluționat cauza pe excepția tardivității (art. 323 și art. 324 alin. 1 pct. 1 - 5 Cod de procedură civilă) iar în cadrul soluționării acestei excepții nu s-a făcut dovada de recurentă, că au fost încălcate dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă. 5 Cod de procedură civilă (de altfel nu s-a arătat în concret situația care a generat, incidența art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă la soluționarea excepției).
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă consacră două ipoteze ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - anume existența contradicției între considerente și dispozitiv; existența contradicției între considerente, adică din unele ar rezulta netemeinicia acțiunii iar din altele că este întemeiată, lipește motivarea soluției sau aceasta este superficială, ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina, s-au copia motivelor din considerentele hotărârii fără a se răspunde tuturor motivelor de critică, motiv tot de ordine publică.
Or, revăzând motivele de recurs scrise cât și considerentele deciziei recurate, nu a reieșit că motivul invocat subzistă, în decizia recurată făcându-se o analiză a excepției tardivității, fără ca motivarea dată să contravină art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se referă la încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Recurenta trebuie să arate în motivele de recurs în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simple afirmații în acest sens nefiind suficiente să se admită recursul.
De asemenea, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze:
Prima se referă la lipsa de temei legal, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, adică din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau nemotivarea).
A doua ipoteză se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, anume când s-a aplicat o normă generală nesocotind norma specială, s-a aplicat o normă care nu era incidentă în speță, s-a aplicat legea română deși raportul juridic de extraneitate era guvernat de legea străină sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Analizând fiecare element din aceste condiții cu motivele de recurs nu rezultă că sunt incidente în speță art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Referitor la nemotivarea deciziei recurate (art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă) în sensul că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, nici această susținere nu poate fi reținută, întrucât decizia este motivată și argumentată.
De altfel, judecătorul nu este obligat, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată să răspundă în mod special asupra tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit (Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV Civilă - decizia nr. 1277/1999 publicată în Juridica nr. 10/2000 pag. 402 și 403).
Referitor la dispozițiile nerespectării art. 3041Cod de procedură civilă:
Conform deciziei Curții Constituționale a României nr. 351 din 02 mai 2006 (deși recursul este cale extraordinară de atac de reformare și se referă la legalitatea deciziei recurate) totuși în cazurile în care nu este prevăzută și calea de atac a apelului, această și caracter devolutiv (cauza fiind judecată și sub aspectul legalității cât și aș temeiniciei ca și în cazul apelului).
Or, în acest caz (sub aspectul legalității s-a făcut vorbire mai sus) urmează a fi examinată cererea de recurs și pe temeinicie, legat însă de legalitate, întrucât, cererea s-a soluționat pe excepția tardivității și s-a invocat că a fost introdu-să în termen.
Din examinarea motivelor dar și a temeiului de drept cererea de revizuire a fost argumentată pe art. 322 pct. 5 teza I Cod de procedură civilă.
În acest caz, potrivit art. 324 alin. 1 pct. 4, 5 Cod de procedură civilă "termenul curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care parte a luat la cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Problema înscrisului nou, pe care partea îl invocă a fost rezolvată de practica judiciară, în sensul că înscrisul să fi existat la momentul pronunțării hotărârii constituirea lui după, nu poate constitui motiv de revizuire, ar înscrisul să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presupus de voința părții (prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege voința părții care trebuie dovedită).
Or, recurenta, arată în motive că hotărârea Tribunalul i-a fost comunicată la 10 martie 2009 iar cererea a formulat-o la 08 aprilie 2009 (data poștei) deci este în termen (fila 6 motive de recurs, dosar curte).
Totodată, instanța de fond, Tribunalul București, a argumentat că această hotărâre (a Tribunalului ) nu este înscris nou, deoarece a fost pronunțată în anul 2006 și nu reprezintă înscris nou în sensul art. 322 alin. 5 Cod de procedură civilă și implicit nu s-a făcut dovada forței majore (așa cum s-a arătat de curte mai sus).
Deoarece, această argumentare este cea corectă, mai ales că vorbind de hotărâri judecătorești în procesele dintre părți și fiecare, trebuiau să depună diligențe să le obțină chiar dacă nu le-au fost comunicate.
De altfel, a admite că (evident prin încălcarea dovedirii forței majore în neobținerea înscrisului) s-ar transforma o cale de atac extraordinară de retractare, într-o cale de atac obișnuită, iar siguranța circuitului civil, ar fi pusă în discuție.
Celelalte aspecte, tot de formă, invocate în recurs (ca cercetare a admisibilității etc.) nu mai prezintă interes din moment ce se reține că în mod corect cererea a fost respinsă ca tardivă.
Așa fiind, motivele de recurs, în totalitate nu pot fi primite și ca urmare, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, fiind neîntemeiate, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta - revizuientă, împotriva sentinței civile nr. 923 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului S, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./15.12.2009
-4.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Daniela Adriana Bînă
| ← Divort. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
