Stabilire program vizitare minor. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

Dosar nr-

(Număr în format vechi 206/MF/2008)

-stab.program vizitare minor-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE Nr. 160

Ședința publică de la 17 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu

- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Stan

GREFIER: -

*********************

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta, domiciliată în Tg Cărbunești,- judetul G și de către reclamanții și, domiciliați în comuna judetul G, împotriva deciziei civile nr.99 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL TG

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă, recurenții reclamanți și, lipsind autoritățile tutelare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Recurenta-pârâtă, depune la dosar un set de acte, în copii xerox, respectiv: două adeverințe medicale emise pe numele minorului -, de la medicul de familie, o rețetă medicală, adresa nr.84677 din 15.06.2008, emisă de Pliția oraș Tg.Cărbunești, o declaratie extrajudiciară, adeverință nr.186/12.06.2008 emisă de Școala, comuna -G, o procură specială, contract individual de muncă copie diplomă licentă, adrea nr.1600/07.02.2008 emisă de DGASP G, copie xerox decizia nr.434 din 21 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- și concluzii scrise.

Recurentul-reclamant, de asemenea, depune la dosar două adeverințe medicale, una emisă de medicul de familie și alta de la. pe numele minorului și o fotografie cu minorul.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat, instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.

Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul că nu dorește ca bunicii să viziteze deloc minorul, iar în subsidiar, solicită să se stabilească un alt loc decât în domiciliul său, oriunde, respectiv în parc, tot 3 ore.

De asemenea, arată că nu este de acord să fie luat în domiciliul bunicilor.

Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului său, în sensul ca instanța să-i permită legătura cu minorul începând de sâmbăta de la orele 11,00 și până duminica orele 18,00, așa cum s-a stabilit la Judecătoria Tg Cărbunești.

Cu privire la recursul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia.

Recurenta-pârâtă, cu privire la recursul declarat de către reclamanți, solicită respingerea acestuia, arătând că bunicii sunt dezinteresați de minor.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința civilă nr. 4304 din 23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă pentru stabilirea de legături personale cu minorul promovată de reclamanții și, fiind obligată pârâta să permită reclamanților să aibă legături personale cu minorul în prima săptămână din fiecare lună începând de sâmbătă orele 11 și până duminică orele 18 prin luarea minorului din domiciliul mamei și obligarea reclamanților de a-l aduce la expirarea duratei în domiciliul mamei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, a reținut că, dreptul reclamanților de a avea legături personale cu minorul este prev. de disp. art. 14 din Lg. 272/2004, întrucât aceștia au calitatea de bunici paterni ai minorului și acest drept urmează să fie exercitat în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea copilului în vârstă de 5 ani și J, fiind astfel promovat și dreptul la respectarea vieții de familie consacrat de art. 8 al. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului s-a arătat că, în timpul căsniciei sale cu fiul reclamanților a locuit o perioadă de aproximativ 3 ani în domiciliul acestora, perioadă în care atât cât și au agresat-o verbal și fizic în fața copilului, că în luna ianuarie 2006 fostul ei soț l-a îndrumarea reclamanților a fost obligată să-l despăgubească material cu 100 lei pentru faptul că a stat cu minorul pe perioada zilnică în care era plecată la serviciu, că de asemenea reclamanții au refuzat să îngrijească de copil atunci când era nevoită să susțină examenele la facultatea pe care o urma, iar după divorț minorul a refuzat să mai rămână neînsoțit la ore la grădinița unde a fost vizitat de reclamant că, de asemenea reclamantul a consumat mari cantități de alcool în mod constat pe o perioadă de aproximativ 20 ani și consideră că reclamanții au o influență negativă asupra fiului său.

Tribunalul Gorj prin decizia nr. 99/17 martie 2008 admis apelul civil declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.4304 din 23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-.

A schimbat sentința în sensul că, a obligat pârâta să permită reclamanților să aibă legături personale cu minorul în prima sâmbătă din fiecare lună, între orele 14 - 17 la domiciliul bunicii materne, în prezența acesteia.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Într-adevăr, codul familiei nu are referiri exprese la dreptul bunicilor de a avea legături personale cu nepoții lor, în sensul în care exista prevederi referitoare la părinți, printre care și art. 43 alin. 3.

Exista însă dispoziții ale codului cu caracter general, cum sunt acelea referitoare la familie și rudenie (art. 1-2 și art. 45 și urm.), care implica și pe bunici, și prevederi exprese în privința unor obligații ale acestor categorii de rude, și anume dispozițiile referitoare la pensia de întreținere ce datorează nepoților (art. 86), din care rezulta concepția legii privitor la ocrotirea familiei, într-un sens mai larg, cuprinzând toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun.

Legea nu exclude deci pe bunici de a contribui - alături de părinți, care sunt în primul rând obligați - la creșterea nepoților, la dezvoltarea lor fizica, morala și intelectuală, în concordanta cu tradițiile familiei românești, cu solidaritatea ce caracterizează grupul respectiv de persoane.

Solidaritatea familiei trebuie sa-și găsească expresia juridică nu numai în sprijinul material pe care bunicii sânt obligați prin lege a-l da pentru crearea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării nepotului (în speța, bunicii plătesc o pensie de întreținere pentru minor), ci și în sprijinul moral de care bunicii sunt capabili, viata relevând ca nepoții, de regula, au nevoie de afecțiunea, sprijinul și îndrumarea acestor categorii de rude apropiate.

Or, o modalitate de sprijin din partea bunicilor este și aceea de a vizita pe nepot, iar dacă condițiile, de a-l lua cu ei, în cadrul unui program ce trebuie stabilit, în fiecare caz concret, astfel încât sa existe o deplina concordanta între îndatoriri și, corelativ, drepturi, fără nici o prejudiciere a intereselor minorului.

Disensiunile ce exista între pirita și soțul sau și, eventual, între pirita și socrii săi, nu constituie un impediment pentru a asigura stabilirea de legături personale directe între oricare din aceste persoane și minor.

Desigur ca, în caz de exercitare abuzivă a dreptului, partea prejudiciata va putea cere încetarea tulburării, dar, atât timp cât o atare situație nu s-a ivit, nu trebuie interzis sau limitativ excesiv dreptul la legături personale directe cu minorul

Instanța, a stabilit ca vizitarea copilului să se facă în prezența unei terțe persoane întrucât, între apelantă și cei doi intimați există o stare conflictuală ce nu s-a putut aplana nici în ședința publică iar, faptul că apelanta ar fi fost agresată fizic și verbal în timpul căsătoriei de către aceștia nu dovedește că reclamanții ar fi agresat fizic și verbal pe copil, ci din contră așa cum a declarat chiar mama apelantei între copil și bunicii paterni există o legătură de afinitate deoarece, acesta a crescut până la vârsta de 4 ani în domiciliul intimaților reclamanți și atunci când a fost vizitat de către bunicul matern după divorțul părinților, acesta s-a bucurat cu atât mai mult cu cât tatăl copilului este plecat în străinătate și îi simte lipsa.

În consecință nu este în interesul minorului de a se rupe această legătură personală dintre bunicii paterni și minor, întrucât în primul rând s-ar încălca dreptul reclamanților prevăzut de art. 8 din CEDO, respectiv dreptul la respectarea vieții de familie care, implică și relațiile între copil și membrii familiei tatălui său și totodată s-ar încălca și dreptul copilului prevăzut de art. 14 din Lg. 272/2004 de a păstra legăturile personale cu bunicii paterni, cu atât mai mult cu cât ar trebui să existe o solidaritate în familia respectivă care trebuie exprimată nu numai prin susținere financiară ci și sprijin moral deoarece, așa cum s-a menționat mai sus viața de zi cu zi a relevat că nepoții au nevoie și de afecțiunea, sprijinul și îndrumarea bunicilor. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, iar părinții, respectiv pârâta, nu poate împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii paternei alături de care copilul s-a bucurat de viață de familie, în primii ani de viață, decât în cazurile în există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Apelanta pârâtă nu a putut prezenta care sunt aceste motive temeinice și nici nu a dovedit susținerile ei, cu atât mai mult cu cât reclamanții sunt de profesie cadre didactice, astfel că din punct de vedere psihic, intelectual sau moral copilul nu poate fi afectat, din contră se va putea bucura de un sprijin calificat.

Modalitatea de sprijin a bunicilor este și aceea de a putea vizita copilul în prezența bunicii materne întrucât disensiunile ce există între apelantă și foștii socrii ar reprezenta un impediment în asigurarea stabilirii legăturii personale directe și ar influența în mod cu totul negativ starea sufletească a copilului în timpul exercitării acestor drepturi.

Instanța de fond a reținut în mod corect că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere al reclamanților de a-l lua pe minor în timpul vacanțelor nu este justificat, deoarece tatăl minorului are posibilitatea conform deciziei civile nr. 434/21.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA să-l ia pe minor la domiciliul său care coincide cu domiciliul bunicilor paterni, în timpul vacanțelor de vară, primăvară și iarnă, atunci când acesta va reveni în țară și va dori să păstreze legătura personală cu copilul.

Tribunalul a reținut, de asemenea, că dreptul național, prin implementarea dreptului comunitar, a reglementat instituția legăturilor personale și în ceea ce privește legăturile de rudenie dintre bunici și nepoți și, conform dispozițiilor art. 15 din Legea 272/2004, reclamanta nu se poate opune și nu poate încălca în vreun fel dreptul reclamanților de a păstra legături personale cu copilul însă, tribunalul va avea în vedere celelalte motive de apel invocate de apelantă în sensul că, prin luarea minorului de la domiciliul mamei apelante care coincide cu domiciliul bunicilor materni, s-ar realiza o influență negativă asupra liniștii sufletești a minorului, urmând a se aplica dispozițiile art. 15 lit. b și c în sensul că, dreptul de a menține relații personale se poate face și prin vizitarea copilului la domiciliul mamei apelantei în prima sâmbătă din fiecare lună între orele 14 și 17 în prezența bunicii materne.

Instanța a stabilit ca vizitarea copilului să se facă în prezența unei terțe persoane întrucât, între apelantă și cei doi intimați există o stare conflictuală ce nu s-a putut aplana nici în ședința publică iar, faptul că apelanta ar fi fost agresată fizic și verbal în timpul căsătoriei de către aceștia nu dovedește că reclamanții ar fi agresat fizic și verbal pe copil ci din contră așa cum a declarat chiar mama apelantei între copil și bunicii paterni există o legătură de afinitate deoarece, acesta a crescut până la vârsta de 4 ani în domiciliul intimaților reclamanți și atunci când a fost vizitat de către bunicul matern după divorțul părinților, acesta s-a bucurat, cu atât mai mult cu cât, tatăl copilului este plecat în străinătate și îi simte lipsa.

Instanța de fond a reținut în mod corect că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere al reclamanților de a-l lua pe minor în timpul vacanțelor nu este justificat, deoarece tatăl minorului are posibilitatea conform deciziei civile nr. 434/ 21.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA să-l ia pe minor la domiciliul său care coincide cu domiciliul bunicilor paterni, în timpul vacanțelor de vară, primăvară și iarnă, atunci când acesta va reveni în țară și va dori să păstreze legătura personală cu copilul.

În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 296.pr.civilă, tribunalul a admis apelul și a modificat sentința instanței de fond urmând, ca pârâta să fie obligată să permită stabilirea legăturilor personale dintre reclamanți și copil pe parcursul vizitării acestuia în prima sâmbătă din fiecare lună între orele 14 - 17, la domiciliul bunicii materne și în prezența acesteia, pentru a se asigura un climat favorabil de exercitare a acestui drept atât din partea reclamanților dar mai ales din partea copilului, până când între reclamanți și pârâtă se va putea crea o stare de toleranță și de respect reciproc.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta.

Reclamanții și au criticat decizia civilă din apel ca fiind nelegală și netemeinică, reținând, în esență, următoarele motive de recurs: hotărârea conține și se sprijină pe motive contradictorii în sensul că, deși, inițial reține ca întemeiate motivele de apel ale pârâtei, în final se apreciază că apelanta pârâtă nu a putut prezenta care sunt motivele temeinici și nici nu a dovedit susținerile ei; deși s-a reținut ca întemeiată susținerea apelantei cu privire la faptul că minorul refuză să rămână singur în prezența bunicilor totuși, aceeași instanță motivează că între copil și bunicii paterni există o legătură de afinitate, deoarece acesta a crescut până la 4 ani în domiciliul bunicilor.

Instanța de apel a ignorat faptul că dreptul reclamanților are un puternic suport legal, reglementat de Legea nr. 272/2004 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În mod eronat s-a făcut mențiunea lăsării la aprecierea instanței a soluției ce va urma să se pronunțe în apel, intimații solicitând în mod expres, respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței instanței de fond.

Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs formulate de reclamanți că, prin acțiunea lor aceștia sunt profund interesați de respectarea drepturilor copilului de a nu fi rupt de modul familial în care a crescut până la vârsta de 4 ani, cu atât mai mult cu cât, bunicii sunt cadre didactice putând, în mod firesc aprecia asupra intereselor copilului, fiind supuși unor examene psihologice tocmai pentru a se stabili dacă, din punct de vedere moral și psihic, pot desfășura activități cu copii.

În ultimul rând, s-a criticat modalitatea de vizitare stabilită de instanța de apel ca fiind irealistă și greu de respectat, întrucât orele 14 - 17, coincid cu programul de somn al copilului - în vârstă de 5 ani -; vizitarea la domiciliul materne (care este și domiciliul mamei pârâte), conduce la crearea unui climat tensionat între părți, care l-atr putea influența negativ chiar pe copil; nu se ține cont și de vârsta reclamanților, aceștia fiind privați de posibilitatea de a-și plimba nepotul prin parc, prin locurile special amenajate pentru copii și care constituie mari bucurii în viziunea și fantezia unui copil de 5 ani.

S-a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 cod pr.civilă și în consecință, respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de apel.

Pârâta prin recursul declarat, a criticat decizia din apel în sensul că în mod greșit nu i-a fost admis apelul în totalitate, întrucât familia și au manifestat dintotdeauna dezinteres față de minor, reprezentând exemple negative față de acesta.

Au fost depuse la dosar înscrisuri - de către părți - în susținerea motivelor de recurs. respectiv: ancheta socială nr. 2767 din 13 martie 2006 întocmită la Tg. Cărbunești, la domiciliul pârâtei, declarații ale unor martori audiați la solicitarea părților în procesul de divorț, adrese către părți emanând de la DGASPC D, din care rezultă că pârâta a fost consiliată cu privire la menținerea relațiilor personale tată - minor, respectiv bunicii paterni, aceasta dând și o declarație în sensul că nu se opune acestei relaționări, rapoarte de evaluare a activității reclamanților - ca și cadru didactic - reclamantul - învățător, respectiv educator - reclamanta.

La termenul din 17 iunie 2008, la dosarul cauzei au fost depuse adeverințe medicale privind starea de sănătate a minorului în cursul anului 2007, declarație extrajudiciară dată de numita.

De asemenea, a fost depusă la dosar adresa nr. 84677 din 15 iunie 2008 emisă de Poliția orașului Tg. Cărbunești, care atestă că recurenta pârâtă a formulat în perioada 2006 - 2008 trei plângeri împotriva fostului soț privind iar în urma verificărilor și aplanării stării conflictuale, părțile au fost îndrumate să se adreseze instanței de judecată pentru stabilirea programului de vizitare.

Tot recurenta pârâtă a mai depus la dosar copie a contractului individual de muncă al acesteia, adeverință de serviciu, diplomă de licență în drept precum și o convocare adresată DGASPC pârâtei, în urma unei sesizări primite la sediul acestei instituții.

Pârâta a depus la dosar concluzii scrise precum și precizări la acestea, înțelegând să dezvolte motivele de recurs prezentate sintetic în declarația de recurs.

Analizând decizia civilă prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat și urmează a fi admis iar recursul pârâtei este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, consacră drepturile copilului de a avea legături personale și cu rudele sale, respectiv cu alte persoane față de care acesta a dezvoltat relații apropiate.

Sub acest aspect, faptul că minorul împreună cu părinții săi au locuit anterior despărțirii acestora din urmă, în domiciliul bunicilor paterni, le atribuie acestora - pe lângă calitatea de rude, izvorând în mod firesc din legăturile de sânge existente și calitatea de persoane apropiate, față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

Curtea constată că, tribunalul a apreciat greșit - în raport de dispozițiile legale arătate - că reclamanții sunt îndreptățiți la vizitarea copilului la domiciliul bunicii materne și în prezenta acesteia, un interval de numai 3 ore, modalitatea aleasă nefiind adecvată dezvoltării legăturilor firești dintre bunici și copil, acestea fiind în interesul copilului în primul rând și în interesul reclamanților, în plan secund.

copilului la domiciliul bunicii materne, care coincide și cu domiciliul pârâtei, ar fi, în mod evident, stânjenită de prezența bunicii materne și ar crea disconfort bunicilor paterni în modalitatea în care aceștia înțeleg să-și arate afecțiunea față de copil.

Curtea apreciază că, principial în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul copilului, părțile trebuie să manifeste disponibilitate maximă și o cooperare deplină cu excluderea, de plano, a șicanelor, a manifestări de orgoliu izvorâte din eșecul relațiilor propriilor de familie anterioare.

Numai astfel poate fi respectat interesul superior al copilului, dreptul acestuia de a se bucura de viața de familie, de grija și afecțiunea pe care, indiscutabil, părțile o au față de acesta, contribuind împreună la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult, la formarea și menținerea unui psihic echilibrat, conduita dominată de resentimente putând influența dezvoltarea afectiv - emoțională a copilului, echilibrul său în formare, și așa afectat de divorțul părinților.

În raport de cele prezentate, se apreciază că instanța de apel a aplicat greșit atât dispozițiile art. 14 din legea nr. 272/2004 - ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie cât și pe cele art. 8 din CEDO și pe cele ale practicii Curții Europene în materie, limitarea nejustificată a legăturilor firești dintre bunici și copil, reprezentând ingerințe în dreptul acestuia la respectarea vieții sale de familie întocmai cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Curții.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, față de susținerile recurentei pârâte, Curtea nu a putut identifica în actele și lucrările dosarului, motive temeinice, în sensul legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, de restrângere a dreptului reclamanților precum și cel corelativ, al copilului, de menținere a legăturilor firești dintre aceștia.

Prin urmare, în baza art. 312 alin.1 teza I-a, art. 2 și 3 teza I-a rap. la art. 314 pct. 9 cod pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în totalitate decizia Tribunalului Gorj, va respinge în totalitate apelul declarat de pârâta în temeiul art. 296 cod pr.civilă, ca fiind nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în Tg Cărbunești,- judetul G, împotriva deciziei civile nr.99 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL TG

Admite recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna judetul G, împotriva aceleiași decizii.

Modifică în tot decizia, respinge apelul pârâtei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008

Președinte,	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

2 ex/

Tehn.

J,f,

Președinte:Ligia Epure
Judecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Stabilire program vizitare minor. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Craiova

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Craiova