Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.768
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Violeta Stanciu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ D și de intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.160 pronunțată la 17 aprilie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în, str. -, -. 1,. 4, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în,-, Cod poștal -, Județ D, și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D, cu reclamanta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ D și cu intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, sat, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat din Baroul București recurenții-intervenienți și reprezentați de avocat din Baroul București, intimata-reclamantă și intimații-intervenienți și reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimații-pârâți, și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este nemotivat.
Avocat depune la dosar dezvoltarea motivelor de recurs.
Se comunică intimaților, prin apărător, copie de pe motivele de recurs.
Avocat, având cuvântul, arată că în cererea de recurs se specifică doar decizia atacată și se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, menționându-se că dezvoltarea motivelor de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat. Cererea depusă astăzi nu reprezintă o dezvoltare a motivelor de recurs, ci motivarea în sine.
Mai arată că potrivit art. 3021pr.civilă, recursul trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, numele și domiciliul părților, numărul hotărârii atacate, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Solicită să se constate nulitatea recursului întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 301 pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 303 alin. 2 pr.civilă, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției față de dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. unde se precizează că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Or, în cauză, în cererea de recurs s-a arătat ce decizie se atacă, s-a indicat că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă și s-a precizat că dezvoltarea motivelor de recurs se va face printr-un memoriu separat, memoriu care a fost depus la primul termen de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 27.03.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor mobile și imobile realizate de părți în timpul căsătoriei, cu motivarea că prin sentința civilă nr.4/4.01.2006 căsătoria părților, care fusese încheiată la 31.10.1999, a fost desfăcută prin divorț și toate bunurile se află în posesia pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, arătând că este de acord cu împărțirea bunurilor, însă nu în cota de, deoarece reclamanta, în afara serviciului, nu a prestat nici o altă activitate, iar veniturile sale au fost cu mult mai mari decât ale reclamantei, că terenul de 1617 mp pe care s-a edificat locuința bun comun, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.222/2001 este în realitate al părinților săi, prețul fiind fictiv și în privința autoturismului s-a subliniat că este dobândit în leasing, astfel încât proprietatea asupra bunului nu a fost dobândită, lucru ce se va întâmpla la momentul plății integrale.
De asemenea, pârâtul a pretins reținerea unei cote de 80 % de contribuție la realizarea bunurilor comune, întrucât, pe lângă serviciu, s-au mai prestat și alte activități (munca la câmp, îngrijiri copii), iar veniturile sale justifică cererea, pretinzând și constatarea nulității absolute a contractului autentificat nr.222/2001, în contradictoriu cu reclamanta și cu numiții, și G, pe considerentul că foștii soți nu au achitat niciodată prețul care, de altfel, nici nu s-a stabilit, fiind menționat fictiv în contract, pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Intervenienții și au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, susținând că au contribuit în sprijinul reclamantei cu sume de bani, recoltele de produse agricole, animale și plata manoperei pentru edificarea casei în litigiu, inclusiv suma de 15 milioane lei pentru avansul autoturismului achiziționat în leasing, precizându-se, în detaliu, sumele de bani și ajutorul concret acordat de intervenienți.
La data de 17.10.2006 au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului și, solicitând mărirea cotei pârâtului cu sumele cheltuite de ei la ridicarea locuinței, rezultate din darul de nuntă obținut cu cheltuiala exclusivă a intervenienților și materializat în materialele de construcție achiziționate. Au fost menționate în detaliu eforturile pretins a fi fost făcute de intervenienți pentru realizarea bunurilor comune.
Prin încheierea din 10.11.2006 s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a respins cererea reconvențională a pârâtului, s-a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei și s-a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului, constatându-se că părțile au dobândit următoarele bunuri: casă cu 7 camere acoperită cu tablă, teren de 1617 mp, 69 milioane lei vechi - avansul pentru autoturismul, centrală termică, instalație sanitară și de apă, hidrofor, puț în curte, 2 televizoare color, o mașină de spălat, o combină frigorifică, un aspirator, o hotă electrică, 3 mc scândură pentru împrejmuirea curții, 1500 kg fier beton pentru garduri, 50 saci cu ciment, 5 mc lemne de foc și instalație electrică. Au fost numiți experți pentru identificarea, măsurătoarea și evaluarea bunurilor și întocmirea propunerilor de lotizare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în privința contractului nr.222/2001, că părțile contractante au recunoscut că nu s-a achitat prețul, iar pârâții au arătat că s-a dorit a fi o donație făcută doar în interesul pârâtului, însă reclamanta a învederat că înțelegerea părților a fost în sensul de a se plăti unele taxe de succesiune. S-a arătat că se urmărește scoaterea terenului din masa bunurilor comune, însă nu se poate reține donația în favoarea pârâtului, dat fiind conținutul actului, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.31 lit.b din Codul familiei.
De asemenea, s-a subliniat că, în cazul neexecutării obligației de plată, cel care poate solicita aplicarea sancțiunii neplății prețului este vânzătorul, ori unul din cumpărători pretinde constatarea nulității actului, tocmai pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului.
In privința conversiunii actului juridic, invocată de pârât, s-a argumentat că, pentru a exista această instituție, trebuie să existe identitatea de părți, din actul nul și cel în care se convertește acel act, elementul de diferență și necesitatea anulării totale a actului inițial, iar actul ce se socotește a fi valabil să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă.
Instanța de fond a apreciat că probele administrate dovedesc și contribuția intervenienților părinții părților la realizarea bunurilor comune, contribuție de natură să echilibreze participarea acestora la dobândirea bunurilor comune.
Apărarea pârâtului, potrivit căreia neavând copii și reclamanta neprestând o altă activitate în afara serviciului, este valabilă și în ceea ce îl privește, iar susținerea sa relativă la obținerea unor venituri mai mari, nu a justificat în opinia instanței de fond stabilirea unei cote părți majorate, ca urmare a împrejurării că soția prestează și activități gospodărești pentru realizarea sarcinilor căsniciei, aceasta fiind contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la autoturism s-a reținut doar avansul achitat în timpul căsătoriei, întrucât bunul a rămas în posesia pârâtului și câtă vreme a fost cumpărat în leasing, proprietatea urmează a se dobândi la achitarea ultimei rate.
Prin sentința civilă nr.1715/28.05.2007 Judecătoria Răcaria admis cererile potrivit încheierii de admitere în principiu și a dispus partajarea bunurilor potrivit raportului de expertiză întocmit de ing., în variantă unică, prin care toate bunurile au fost incluse în lotul pârâtului, acesta fiind obligat la plata sultei către reclamantă.
Împotriva încheierii de partaj și a sentinței au declarat apel pârâtul și intervenienții și, criticându-le cu motivarea că s-a solicitat excluderea terenului de la masa de partaj și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, valabil ca donație făcută numai pârâtului, ca efect al conversiunii actelor judiciare, situație recunoscută la interogatoriu de reclamantă și de pârâții, și G, care au recunoscut fictivitatea prețului și scopul urmărit respectiv liberalitatea sub forma donației pentru apelantul pârât.
Au mai arătat apelanții că, dacă instanța ar fi respectat principiul rolului activ, ar fi constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.1173 Cod Civil, ci ale art.1175 cod civil și n-ar fi ajuns cu motivarea la conversiunea actului juridic, care nu are relevanță în cauză și că probele administrate relevă o donație deghizată, astfel încât contractul autentic este lovit de nulitate absolută ca urmare a existenței simulației, voința reală a părților contractante fiind în sensul realizării unei donații.
Apelanții au criticat și motivarea instanței conform căreia sancțiunea neplății prețului poate fi cerută numai de vânzător, deoarece nu s-a cerut rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației de plată, ci nulitatea absolută pentru simulație și pentru că această nulitate în cazul simulației poate fi cerută de părți, de terți, de orice persoană interesată și de instanță din oficiu, pe cale de excepție.
Totodată, apelanții au fost nemulțumiți de faptul că nu s-a reținut o contribuție sporită a pârâtului la realizarea bunurilor comune, în condițiile în care veniturile sale au totalizat în perioada căsătoriei 614.002.592 lei, iar ale reclamantei 152.676.218 lei, iar cele ale părinților reclamantei au însumat 350.004.350 lei.
De asemenea, se susține că intervenienții și au "uitat " că recolta despre care afirmă că le-a dat-o părților în 2001-2004 fost obținută cu banii pârâtului, care în perioada 2001-2003 împrumutat suma de 3000 dolari, conform adresei 1118/20.11.2007 eliberată de Centrul pentru Dezvoltare Economică și care a fost alocată achiziționării utilajelor agricole și semințelor, așa încât dacă pe recolta de intervenienți s-ar fi obținut 4-7.000.000 lei/ an, pe 4 ani s-ar fi realizat 28.000.000 lei, adică 29% din suma împrumutată de apelantul pârât pentru intervenienți și pe care i-a achitat singur.
Cât privește suma plătită salahorilor (250.000 lei x 7 persoane x 92 zile = 161.000.000 lei) se menționează că intervenientul nu avea posibilități de suportare a acesteia, deoarece venitul său pe 5 ani a fost de 103.608.070 lei, iar soția sa și-a depus venitul la unități bancare.
Concluzionează apelanții că în aceste condiții trebuia reținută o cotă de contribuție de 80% în favoarea pârâtului.
C de-al treilea motiv de apel viza excluderea valorii terenului ca urmare a criticilor de la pct.1, dar și excluderea următoarelor bunuri: 3 mc scândură, l500 kg fier beton pentru gard, 50 saci de ciment și 5 mc lemne de foc, pe considerentul că expertul prețuitor a pretins că bunurile s-au găsit în domiciliul conjugal, lucru neadevărat, fiind evaluate la cererea reclamantei, pentru că, dacă ar fi existat într-adevăr, ar fi trebuit să fie achiziționate până în 2005, ipoteză în care erau lipsite de valoare și dacă au fost găsite în starea în care să fie evaluate la prețul de achiziție, înseamnă că au fost cumpărate după 2005, caz în care nu intră la masa partajabilă. Apreciază apelanții că aceste materiale nu puteau fi trecute ca materiale pentru gard, deoarece gardul era construit la data efectuării expertizei, iar valoarea lui este inclusa în valoarea casei.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând, în esență, că nu se pune problema unei simulații și că se încearcă, pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act, a se ajunge la consecințele admiterii unei acțiuni în simulație, urmărindu-se înlăturarea efectelor contractului aparent iar singurul act eficient să rămână cel secret (donația).
Prin decizia civilă nr.160 pronunțată la 17 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul, a schimbat n parte încheierea de partaj, în sensul excluderii de la masa comunității de bunuri a unui număr de 50 de saci de ciment, păstrând în rest dispozițiile încheierii.
Totodată, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul ca a exclus din lotul pârâtului un număr de 50 saci de ciment, în valoare de 1000 lei, a stabilit că valoarea totală a bunurilor culese este de 155.834 lei și a obligat pârâtul la plata sultei către reclamantă, diminuată cu 1000 lei, respectiv la 71.468 lei.
Tribunalul Dâmbovițaa păstrat restul dispozițiilor sentinței și a respins cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că este legală soluția instanței de fond privind respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent locuinței.
Astfel, s-a arătat că este adevărat că un contract de vânzare-cumpărare este nul absolut pentru neplata prețului, însă din probele administrate și poziția procesuală a apelanților, se deduce conivența dintre apelant și vânzătorii care sunt rudele apelanților,pentru excluderea imobilului de la masa de partaj.La interogatoriile de la filele 59 și 60 administrate de pârât vânzătorilor întrebările au fost formulate în sensul dacă se recunoaște că prin actul notarial s-a înțeles să se facă o donație (cu răspuns afirmativ) și dacă intenția a fost ca donația să fie făcută pârâtului (de asemenea, cu răspuns afirmativ).
Instanța a apreciat că, deși apelanții pretind că aceste recunoașteri sunt suficiente pentru constatarea nulității contractului, invocarea de către cumpărător a neplății prețului, deci a neîndeplinirii obligației contractuale, echivalează cu invocarea propriei turpitudini, nepermisă de lege.
Pe de altă parte, arată instanța de apel, se pune întrebarea de ce tocmai în timpul procesului de partaj pârâtul a găsit de cuviință să invoce nulitatea contractului, de vreme ce putea sa facă acest lucru și în timpul căsătoriei, înainte de divergențele dintre soți, dacă avea convingerea că actul juridic astfel încheiat nu se bucură de eficiență juridică. Totodată, nu se explică faptul pentru care vânzătorii nu au ales să doneze terenul pârâtului prin contract notarial, deși nu exista nici un impediment legal, dacă aceasta era într-adevăr voința reală a pârâților și.
Tribunalul a apreciat că scopul apelanților este acela al diminuării masei bunurilor comune, cu concursul vânzătorilor, întrucât reclamanta nu a recunoscut la interogatoriu că și înțeles să-l gratifice pe pârât.
Se mai arată că, la judecata fondului, pârâtul nu a susținut existența unei donații deghizate (simulație) lucru pe care îl face în apel, contrar dispozițiilor art. 294 Cod procedura civilă, care nu îngăduie schimbarea cauzei cererii în calea de atac. Chiar dacă ar fi fost așa, calea procedurală ce trebuia urmată era aceea a acțiunii în declararea simulației pentru încetarea caracterului ocult al actului secret (donația pretinsă), așa încât să-și producă efectele, singurul act ce exprimă voința reală a părților. Insă pentru aceasta ar fi trebuit exhibat contra-înscrisul care să ateste acordul voinței părților, probă ce nu s-a produs în cauza pendinte.
In acest context, instanța de apel a apreciat că este corect raționamentul instanței de fond, potrivit căruia invocarea neplății prețului se poate face numai de către partea care trebuia sa beneficieze de această prestație.
Referitor la contribuția apelantului-pârât la realizarea bunurilor comune, tribunalul a apreciat că aceasta nu se poate stabili în mod echitabil doar printr-o simplă însumare a veniturilor realizate din munca salarizată sau din pensiile intervenienților, în manieră matematică, fără a se ține cont de atribuțiile părților într-o căsnicie. Astfel, deși din înscrisurile depuse reiese un cuantum superior al veniturilor apelantului pârât, nu poate fi ignorată munca femeii în gospodărie, pentru menajul și confortul părților care este indispensabilă și greu cuantificabilă.
Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că, deși nivelul veniturilor pârâtului a fost superior celor realizate de reclamantă, în raport cu celelalte împrejurări relevate mai sus, concluzia contribuției egale a părților la dobândirea comunității de bunuri este pe deplin justificată, fără a se ignora și contribuția părinților pârâtului, constând din munca fizică, achiziționarea unor materiale de construcție și asigurarea hranei pentru muncitorii care au declarat ca martori în apel.
Cu privire la critica referitoare la excluderea de la masa bunurilor a unor materiale de construcții, instanța a apreciat-o întemeiată în parte, în sensul greșitei rețineri a 50 saci de ciment, deoarece din nici o probă administrată nu a reieșit achiziționarea acestora și instanța de fond nu a făcut trimitere la elementele care i-au format convingerea constatării regimului juridic pentru acest material de construcție.
Cu privire la celelalte materiale (fier beton, scândură, lemne pentru foc) instanța a apreciat că nu se verifică susținerea apelanților, deoarece apelantul, prin răspunsul la interogatoriu, le-a recunoscut ca fiind bunuri comune, astfel încât, chiar dacă evaluarea lor s-a realizat ipotetic, a fost corectă reținerea lor ca bunuri comune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și intervenienții și, arătând că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, urmând ca dezvoltarea motivelor de recurs să le depună printr-un memoriu separat.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2008, recurenții au depus dezvoltarea motivelor de recurs, iar apărătorul intimaților a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Analizând excepția sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea constată că aceasta este întemeiată, iar recursul declarat de către pârâtul și de intervenienții și este nul, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Decizia civilă atacată, nr. 160/17.04.2008 a Tribunalului Dâmbovița, a fost comunicată recurenților la data de 26.05.2008, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii, atașate la dosarul de apel, filele 120,122 și 124.
Potrivit art. 301 pr.civilă, ermenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 3021pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
Tot astfel, art. 303 pr.civilă, arată că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurssau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
După cum se poate lesne observa, din analiza cererii de recurs atașată la dosarul cauzei, fila 4, recurenții nu au dezvoltat nici unul din motivele de nelegalitate sau netemeinicie pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a le încadra în vreunul din cazurile în care se poate solicita recurarea unei hotărâri.
Potrivit art. 306 pr.civilă, ecursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care, însă, este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Cum în speță de față, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a constatat că nu sunt incidente niciunul din motivele de ordine publică prevăzute de lege și care ar atrage nulitatea hotărârilor atacate, iar recursul nu a fost motivat în înțelesul textelor legale sus-menționate, Curtea, va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de pârâtul și de intervenienții și.
Văzând și dispozițiile art. 274 pr.civilă, recurenții urmează să fie obligați la 1500 lei cheltuieli de judecată, către intimații, și, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ D și de intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile nr.160 pronunțată la 17 aprilie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în, str. -, -. 1,. 4, Cod poștal -, Județ D, domiciliată în,-, Cod poștal -, Județ D, și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D, cu reclamanta, domiciliată în comuna, Cod poștal -, Județ D și cu intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, sat, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenții să plătească intimaților, și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Violeta Stanciu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/06.10.2008
946/2006 Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
aAnastasia,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Violeta Stanciu Mioara Iolanda
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 118/2008. Curtea de... → |
|---|
