Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 8/FM
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 83/FM/05 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-. județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, lipsind contestatorul.
Procedura de citare a contestatorului este viciată întrucât deși factorul poștal a comunicat instanței dovada de îndeplinire a procedurii de citare în conținutul acesteia se face mențiunea că "citația a fost afișată pe poartă, neavând acces la ușa principală".
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care, întrebată fiind de către instanță, intimata precizează că sediul imobilului în litigiu este domiciliul pe care și l-a ales contestatorul pentru comunicarea actelor de procedură.
Curtea, constatând că în cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2009 contestatorul și-a indicat adresa în C,-, fiind citat la această adresă și, întrucât contestatorul nu a notificat instanța de judecată și nici nu i-a adus la cunoștință părții adverse noua adresă, conform art. 98 Cod proc. civilă, care prevede aceste încunoștințări sub sancțiunea neluării în seamă a acestei modificări, în temeiul prevederilor legale citate, apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită și acordă cuvântul intimatei asupra excepției de tardivitate a formulării contestației.
Intimata, având cuvântul, susține că, pe cale de excepție înțelege să invoce inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 318 teza I Cod proc. civilă, cât și excepția tardivității formulării contestației în anulare, având în vedere că s-au făcut dovezi cu privire la împrejurarea că s-a procedat la vânzarea imobilului.
Deliberând, curtea, având în vedere faptul că intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației, califică excepția inadmisibilității drept apărări pe fondul căi de atac și acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare de către.
Având cuvântul, intimata susține că la data promovării contestației în anulare executarea silită era deja pornită și practic epuizată, sulta fiind achitată așa cum rezultă și din procesul-verbal de executare încheiat la 15.04.2009 și depus la dosarul cauzei. Potrivit dispozițiilor Codului d procedură civilă, contestație în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului de executare. Contestația în anulare a fost promovată la data de 05.06.2009, deci mult după încheierea executării silite.
Concluzionând, solicită respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată, iar dacă se va trece peste această excepție, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă întrucât în opinia sa nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 teza I Cod proc. civilă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra tardivității formulării contestației în anulare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 05.06.2009, petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului pentru a se reține că valoarea de circulație a imobilului la data partajării a fost de 772.000 lei și nu de 363.000 lei cât au reținut instanțele ce s-au pronunțat astfel încât fosta soție să-i datoreze o sultă de 540.133 lei.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 83/FM/05.12.2008 s-a admis recursul promovat de fosta soție - împotriva hotărârilor pronunțate la fond și în apel, iar pe cale de consecință s-a modificat în parte sentința civilă nr. 1138/11.05.2007 a Judecătoriei Constanța în sensul atribuirii imobilului situat în C,- către recurentă, aceasta fiind obligată să-i plătească sulta de 233.769 lei.
S-a mai arătat că, valoarea imobilului în discuție a fost stabilită la suma de 363.000 lei pe baza expertizei tehnice imobiliare dispusă și efectuată cu ocazia soluționării cauzei pe fond, în cursul anului 2006; ulterior efectuării expertizei mai sus arătate, valoarea imobilelor în Municipiul Cac rescut în mod semnificativ, astfel încât valoarea în discuție, reținută de către instanțe, nu mai corespunde realității.
S-a mai arătat că, data soluționării cauzei în recurs valoarea imobilului în cauză a fost 772.000 lei, sumă care reprezintă mai mult de dublul valorii reținute de către instanțe, inclusiv de către instanța de recurs.
Contestatorul mai consideră, sub acest aspect, că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, care nu poate fi corectată decât prin intermediul contestației în anulare.
Pe cale de consecință, contestatorul solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile pronunțate în recurs și, prin rejudecarea recursului, să se rețină că valoarea de circulație a imobilului la data partajării a fost de 772.000 lei, iar nu de 363.000 lei cât au reținut instanțele, urmând a se stabili că sulta datorată de către este de 540.133 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 teza I și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând, în apărare se învederează că presupusa greșeală invocată de contestator nu se include în sfera de referință a noțiunii de "greșeală materială" prevăzută de art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Intimata a învederat că nu se poate vorbi în cauză de existența unei erori materiale strecurate în dispozitivul deciziei pronunțate de către Curtea de Apel Constanța în recurs, în condițiile în care instanța de recurs s-a pronunțat în baza probatoriului existent la dosarul cauzei și a ținut seama de valoarea imobilului menționată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză. Instanța de recurs nu putea să rețină o altă valoare în condițiile în care această fază procesuală nu se administrează decât proba cu înscrisuri. Mai mult, niciuna dintre părțile litigante nu arată în fața instanței de recurs necesitatea efectuării unei noi expertize în cauză și nu a invocat acest aspect al subevaluării imobilului ca unul dintre motivele ce ar fi impus casarea hotărârii recurate.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, ceea ce apreciază că ar face instanța, dacă ar supune din nou analizei raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nu are niciun fel de importanță valoarea imobilului indicată de către contestator ca situându-se la momentul pronunțării deciziei în recurs ca fiind suma de 772.000 lei din moment ce această valoare nu a fost invocată în fața instanței de recurs, ci abia astăzi prin motivele contestației în anulare.
Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât valoarea imobilului supus partajului este reflectată în mod corect în raportul de expertiză efectuat în cauză.
În fine, intimata a precizat că, dacă s-ar accepta teza contestatorului, conform căreia instanța de recurs ar fi trebuit să rețină practic, din oficiu, subevaluarea imobilului ca urmare a evoluției pieții imobiliare, atunci astăzi mergând pe aceeași idee, valoarea imobilului este mult diminuată față de 2008, situându-se practic la cea estimată în 2006 din moment ce piața imobiliară a înregistrat o scădere semnificativă față de anul 2008, în acest an.
Analizând decizia contestată prin prisma motivelor de nulitate invocate de contestator, curtea constată ca tardivă contestația în anulare, care urmează a fi respinsă ca atare.
Instanța observă că, prin decizia civilă nr. 83/05.12.2008 - astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13.02.2009 -, Curtea de Apel Constanțaa admis recursul împotriva deciziei civile nr. 70/ 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, și modificând în tot decizia recurată, a admis apelul cu consecința schimbării în parte sentinței apelată și a scoaterii din lotul 1 imobilului din C,- și a atribuirii acestuia recurentei în lotul 2, cu obligarea recurentei către intimatul la o sultă valorică de 253.759,2 lei; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că prin sentința civila nr. 1138/11.05.2007, Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea civilă precizată promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta având ca obiect partajarea bunurilor comune, mobile și imobile, dobândite în timpul căsătoriei, a admis în parte acțiunea reconvențională precizată promovată de pârâta prin care se solicita completarea masei bunurilor comune, constatarea contribuției egale a părților la dobândirea acestora și împărțirea lor prin formarea și atribuirea de loturi în natură și anulat cererea de intervenție în interes propriu promovata de intervenienții și prin care au solicitat instanței să le constate dreptul de creanță pe care îl au asupra imobilului inclus în masa partajabilă, imobil situat în Sibiu,-. ca netimbrată.
.-se pe încheierea pronunțată la data de 11.05.2006 și rectificată prin încheierea din 16.06.2006, prin care judecătoria a constatat că, la dobândirea bunurilor, reclamantul a avut o contribuție de 70 %, iar pârâta, de 30%, prima instanță dispus lotizare masei partajabile, reținută prin încheierea de admitere în principiu pronunțată, conform expertizei tehnice efectuate în cauză de experții și, expertiză ce face parte din hotărâre, prin stabilirea a două loturi.
Astfel s-a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea lotului 1 - reclamantului, compus din imobil casă și teren, situat în C,-, în valoare de 363.000 lei și diferite bunuri mobile și a lotului nr. 2 către pârâtă compus din imobilul casă - situat în Sibiu,-, județul Sibiu - și diferite bunuri mobile, urmând pentru ca, egalizarea loturilor, reclamantul să achite pârâtei suma de 109.226,80 lei, cu titlu de sultă; au fost compensate, în parte, cheltuielile de judecată și a obligat pe reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 631,32 lei
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut incidența prevederilor art. 728 Cod civil, iar la formarea și atribuirea loturilor a avut în vedere cota majoritară reținută în favoarea reclamantului, compunerea masei partajabile conform încheierii de admitere în principiu, concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, precum și înțelegerea părților cu privire la împărțirea bunurilor mobile.
Judecătoria avut în vedere la atribuirea imobilului - construcție din Sibiu, situația că dobândirea acestui bun prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3797/1997 s-a datorat folosinței lui de către un autor al pârâtei.
Referitor la stabilirea sultei, judecătoria a precizat că aceasta s-a făcut în temeiul art. 742 Cod civil, iar imobilul situat în Sibiu,-, nu a fost inclus valoarea vreunei sume în sulta stabilită, având în vedere ca prețul promisiunii de înstrăinare a fost primit în totalitate de către reclamant și pârâtă în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta reconvenientă, apel care prin decizia civilă nr. 70/19.02.2008 a fost respins de Tribunalul Constanța ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând soluția sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 6735și următoarele Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar decizia cuprinde motive contradictorii.
În motivarea căii de atac s-a arătat că la stabilirea cotei de 70% pentru intimat, instanța nu a ținut cont de veniturile recurentei, care au fost permanente, de cheltuielile de întreținere, pe care intimatul le presta în favoarea celor doi copii dintr-o căsătorie anterioară cât și mamei sale, precum și cheltuielile personale și de munca recurentei în gospodărie; de asemenea, nu au fost incluse în masa de partajat bunurile rămase în posesia fiului reclamantului, respectiv: combina frigorifică și garaj și nu a fost inclus dreptul de creanță cu privire la imobilul din localitatea, județul D; tot astfel, banii obținuți din vânzarea imobilului din Sibiu au fost folosiți în exclusivitate de reclamantul intimat, prin cumpărarea de autoturisme.
Referitor la veniturile reclamantului, recurenta a precizat că o parte din acestea erau destinate acoperirii cheltuielilor specifice activității de avocat, din cadrul cabinetului de avocatură, cheltuieli de întreținere personală și echipament pentru activitatea de antrenor pe care o desfășoară, la care se adaugă sumele cheltuite pentru întreținerea și îngrijirea mamei sale; apoi, îmbunătățirile la imobilele, bunuri comune, au fost suportate din cheltuielile comune și nu cum s-a reținut că au fost efectuate gratuit de două societăți ca efect al unor servicii juridice efectuate de intimat către și.
S-a mai precizat, referitor la formarea și atribuirea loturilor, că atribuirea imobilul din C către reclamant, s-a făcut fără a se avea în vedere că recurentei i-a fost încredințată minora din căsătorie, că imobilul din Sibiu a fost înstrăinat, iar sulta stabilită de instanță nu îi permite achiziționarea unui alt imobil; recurenta nu este de origine din zonă pentru a beneficia de sprijin al familiei sale, pe când reclamantul are astfel de posibilități.
Pentru a soluționa recursul, după ce a constatat că celelalte critic formulate de pârâta-reconvenientă nu au fost dovedite, curtea a avut în vedere că părțile, în timpul căsătoriei, au achiziționat bunuri mobile, imobilul din Sibiu - înstrăinat în timpul căsătoriei - și imobilul din C,-.
Instanța de recurs, ținând seama de împrejurările cauzei - recurenta nu are familia în zonă, are venituri mai mici și are un copil în întreținere -a admis cererea recurentei de atribuire în lotul său a imobilului ce a constituit bun comun, considerând că intimatul, raportat la veniturile realizate, va putea să-și procure o altă locuință.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de intimatul care a invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanțelor care au soluționat cauza a valorii de circulație a imobilului de împărțit.
După cum rezultă din conținutul deciziei pronunțate în recurs, valoarea bunurilor imobile stabilită prin sentința civilă nr. 1138/2007 a Judecătoriei Constanța nu a fost niciodată contestată în fața instanței superioare; mai mult, contestatorul a fost pe deplin mulțumit de soluționarea problemelor cu care judecătoria a fost învestită, neexercitând calea de atac a apelului; de altfel, nici apelanta nu a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul stabilirii valori bunului de împărțit, ci doar din punct de vedere al masei partajabile și a componenței loturilor.
În conformitate cu disp. art. 319 alin. 2. pr. civ. contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Decizia contestată a fost pronunțată la data de 05.12.208 și îndreptată printr-o încheiere la data de 13.02.2009, pronunțată în urma unei cereri - formulată la 22.12.2009 - a reclamantului care a învederat o eroare materială referitor la sulta datorată de pârâtă; împotriva deciziei civile nr. 83/FM/05.12.2008 reclamantul a exercitat - tot la data de 22.12.2009 - și calea de atac a revizuirii (cu aceeași motivare faptică - la data soluționării cauzei în recurs valoarea imobilului în cauză era de 772.000 lei, sumă care reprezintă mai mult de dublul valorii reținute de către instanțe, inclusiv de către instanța de recurs, astfel că fosta soție i-ar datora o sultă de 540.133 lei) care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 14/FM/13.02.2009.
Reiese așadar, cu evidență, că reclamantul avea cunoștință despre decizia civilă nr. 83/FM/05.12.2008 încă de la data de 22.12.2009, când s-a plâns instanței despre eroarea materială referitor la sulta datorată de pârâtă și despre valoarea actuală a imobilului de partajat.
Pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei civile nr. 83/FM/05.12.2008, reclamantul a inițiat procedura executării silite, demarându-se dosarul nr. 354/2009 al Asoc. și A, în vederea recuperării sumei datorate ca sultă, în care s-a emis somație de executare la data de 19.03.2009.
Prin procesul verbal din data de 15.04.2009, întocmit în dosarul execuțional nr. 354/2009, organul de executare a constatat încetată executarea ca urmare a depunerii la dispoziția executorului a tuturor sumelor datorate de conform deciziei civile nr. 83/FM/05.12.2008.
Având în vedere disp. art. 103.pr. civ. potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei,
Cum, pentru reclamantul-contestator, având în vedere declanșarea și chiar finalizarea executării silite precum și introducerea contestației după demararea procedurilor execuționale, devin aplicabile prevederile din teza a II-a a art. 319 alin. 2.pr. civ. conform cărora contestația se poate formula în termen de 15 zile de la data când contestatorul a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi; dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; sau în termen de 15 zile de la data când contestatorul a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Pentru aceste motive, constatând că termenul de 15 zile a fost cu mult depășit (contestație introdusă la 05.06.2009, somație de executare emisă la 19.03.2009 și executare finalizată la 15.04.2009), curtea va admite excepția tardivității formulării contestației în anulare cu consecința respingerii acestei ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare promovată de contestatorul, domiciliat în C,-, județ C - împotriva deciziei civile nr. 83/FM/05 decembrie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-. județ C, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
red. dec. jud. /02.04.2010
tehnored. gref. /2ex./31.03.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
| ← Contestare recunoastere paternitate. Decizia 88/2010. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 956/2010. Curtea de... → |
|---|
