Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.817/R-MF
Ședința publică din 23 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.37/A din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 234 lei, conform chitanțelor de la dosar cu nr.98105 și nr.98107 din 14 aprilie 2009, eliberate de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 10 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, încheierea de la această dată făcând parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.3745 din 6 iulie 2005, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus sistarea codevălmășiei matrimoniale existentă între reclamantul și pârâta, în varianta A propusă de expertiza, admițând, totodată, cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de, precum și cererea reconvențională formulată de prima.
Anterior, prin încheierea din 22 septembrie 2004 admisese în parte, în principiu, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, precum și cererea reconvențională a acesteia și cererea de intervenție accesorie formulată de în sprijinul pârâtei, și constatase că reclamanta și pârâtul au dobândit, în timpul căsătoriei, o serie de bunuri, unele scoase la executare silită și vândute, pentru achitarea unei datorii personale a reclamantului, pârâta având o contribuție de 70% la dobândirea lor.
S-a mai constatat că pârâta este proprietar exclusiv al îmbunătățirilor aduse după desfacerea căsătoriei la apartamentul bun comun, respingându-se, în principiu, cererile referitoare la imputarea asupra lotului ce se va atribui reclamantului a împrumuturilor contractate în anii 1994 și 1997, ca și cea privind reținerea la masa partajabilă a activului unei societăți comerciale.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamantul și pârâta au fost căsătoriți o perioadă în care s-au dobândit bunurile, cu o contribuție mai mare din partea pârâtei, ca urmare a primirii, de la intervenienta în interesul său, a unui dar manual, investit în prețul apartamentului deținut cu contract de închiriere încă înainte de căsătorie, dar și ca urmare a realizării unor venituri mult mai mari decât cele ale reclamantului. În ceea ce privește îmbunătățirile aduse apartamentului bun comun, s-a reținut că ele au caracterul de bunuri proprii ale pârâtei, realizate după desfacerea căsătoriei.
În privința împrumuturilor, s-a constatat că ele au fost făcute de ambii soți, în timpul căsătoriei, motiv pentru care, nu au fost imputate exclusiv asupra părții de comunitate a reclamantului însă, întrucât mare parte din ele au fost achitate de către pârâtă, ele au fost considerate parte a contribuției superioare a acesteia, la dobândirea comunității.
Pentru activul unei societăți comerciale cerut a se constata parte a comunității, s-a reținut că nu au fost probate modul de constituire, acționariatul și cota de participație a soților la constituirea capitalului.
Pentru bunurile proprii, s-a reținut că acestea au fost dobândite în afara perioadei de referință în care funcționează prezumția de comunitate a soților asupra patrimoniului.
Împotriva sentinței, au declarat apeluri părțile, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.175/A/ din 3 martie 2006, respingându-le ca nefondate.
Astfel, s-a reținut că, într-adevăr, din probele pricinii rezultă cu prisosință o contribuție substanțial mai mare a pârâtei la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, atât cu veniturile salariale, dar și prin achitarea, în mod exclusiv, a unor datorii comune făcute în vederea dobândirii și susținerii comunității de bunuri.
Totodată, s-a mai reținut faptul că reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a contribui în vreun fel la constituirea patrimoniului comun, aflându-se în executarea unei sancțiuni privative de libertate, ba mai mult, în vederea acoperirii prejudiciului creat exclusiv de către acesta, au fost puse în vânzare bunuri ce făceau parte din acest patrimoniu.
În același fel, în privința îmbunătățirilor aduse apartamentului s-a constatat că, fără dubii, au fost realizate după desfacerea căsătoriei, așa încât, nu pot fi reținute ca aport comun la valoarea acestora.
Pârâta și intervenienta în interesul său au criticat sentința pentru greșita reținere a unui aport de numai 70%, în loc de 80%, cum s-a solicitat, instanța negăsind motive de fapt sau de drept față de care soluția ar putea fi schimbată în acest sens, față de probele cauzei.
Și în privința lotizării bunurilor, criticile au fost constatate nefondate, reținându-se că varianta aleasă a atras obligarea la sultele cele mai mici între părți.
Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia sa nr.92/R/MF, din 30 mai 2006, fiind, în același timp, respins cel declarat de către pârâtă și intervenienta în interesul său. A fost casată, în parte, decizia și, admițându-se apelul reclamantului, schimbată în parte sentința, precum și încheierea de admitere în principiu, reținându-se pârâtei o contribuție de numai 60% la dobândirea comunității de bunuri.
Cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal, pentru refacerea lotizării, potrivit cotelor reținute, neintervenindu-se asupra masei partajabile.
Decizia a fost atacată de către pârâta și intervenienta în interesul acesteia, pentru motive prevăzute de art.318(1) Cod procedură civilă, prin decizia civilă nr.189/R-MF din 13 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTI respingând ca nefondată contestația în anulare formulată la data de 31 iulie 2006.
Prin decizia civilă nr.37/R-MF din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel a respins o nouă contestație adresată împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă, aceasta fiind formulată potrivit temeiului art.317 Cod procedură civilă.
La data de 30 mai 2007, prin decizia nr.53/R-MF, Curtea de Apel a respins o nouă contestație formulată de aceleași părți, fondată pe dispozițiile art.318(1) Cod procedură civilă, ca inadmisibilă.
La data de 28 noiembrie 2007, aceeași instanță a respins noua contestație, formulată la data de 15 iulie 2007, de către pentru temeiul prevăzut de dispozițiile art.318(1) Cod procedură civilă.
La 12 martie 2008, prin decizia civilă nr.35/R-MF, a fost din nou respinsă contestația în anulare formulată de pentru temeiul prevăzut de art.318(1) Cod procedură civilă.
La 23 aprilie 2008, prin decizia sa nr.58/R-MF, Curtea de APEL PITEȘTIa respins contestația formulată pentru același motiv prevăzut de art.318(1) Cod procedură civilă împotriva aceleiași decizii de recurs.
În paralel, Tribunalul Vâlceaa reînregistrat dosarul, sub nr- în care a dispus, potrivit deciziei de casare, refacerea expertizei de evaluare și lotizare a bunurilor, în urma suplimentării probelor, prin decizia civilă nr.37/A/12 febr.2009, admițându-se atât apelul declarat de reclamantul, cât și cel declarat de pârâta și intervenienta.
A fost schimbată, în parte, sentința, sub aspectul împărțirii bunurilor, atribuindu-se pârâtei lotul nr.1 compus din apartamentul cu 3 camere, mobilă și aragaz, în vreme ce reclamantului i-a fost atribuit un frigider și un televizor color.
Pârâta a fost obligată la plata, către lotul revenit reclamantului, a unei sulte de 67.923,4 lei, compensându-se, parțial, cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că valoarea apartamentului fără îmbunătățiri este de 110.000 lei, ca urmare a respingerii obiecțiunilor adresate lucrării întocmită de expertul, fără a fi luată în seamă cea întocmită de expertul observator, cu circa 6.000 lei mai mică, instanța apreciind că acesta exprimă un punct de vedere subiectiv, în interesul părții care l-a adus, depărtându-se prea mult de valoarea de circulație a imobilelor.
În privința bunurilor atribuite în lot reclamantului, varianta a fost aleasă ținându-se cont de voința părților și de cele reținute de încheierea de admitere în principiu, potrivit cărora, ele au fost deja vândute, în vederea achitării unor datorii personale ale acestuia.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs pârâta și intervenienta în interesul său, și, criticând-o pentru motive ce s-a arătat a fi încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentele se arată nemulțumite de faptul că instanța nu a dispus ca, la efectuarea expertizei în apel, să participe și observator din partea lor, expertul ce a efectuat lucrarea de evaluare în fața primei instanțe de fond.
Un alt motiv de nelegalitate l-ar constitui acela că, după ce într-o primă fază, după depunerea lucrării de către expertul cauzei au fost formulate obiecțiuni în sensul că lucrarea nu a respectat normativele tehnice de evaluare, atunci când s-a elaborat răspunsul la aceste obiecțiuni, expertul nu a mai citat-o pe intervenienta.
Instanța a respins obiecțiunea cu privire la acest nou răspuns, punând în schimb în vedere părților să depună punctul de vedere unui expert tehnic observator.
Acesta, refăcând lucrarea, a indicat valoarea actuală de circulație a apartamentului, față de involuția prețurilor de pe piața imobiliară cauzată de recesiune.
Totodată, acesta a făcut un alt calcul și asupra sporului de confort adus de îmbunătățirile făcute de pârâtă.
În funcție de acestea, s-au adus noi obiecțiuni lucrării expertului cauzei, instanța respingând cererea și lăsând cauza în pronunțare, pentru ca, ulterior, să repună pricina pe rol, cu prilejul reluării judecății, respingându-se din nou cererea de reevaluare a îmbunătățirilor și apartamentului.
În acest mod, s-a ajuns a se avea în vedere, la data judecății, o evaluare din anul 2008, respectiv cu un an în urmă.
În continuare, se fac noi aprecieri asupra concluziilor expertizei, în sensul că aceasta cuprinde un mod neprofesionist de exprimare și constituie o lipsă de răspuns la dispozițiile instanței.
În acest mod, se consideră că instanța a greșit atunci când nu a dispus expertului să înștiințeze pe apelanta-intervenientă la elaborarea răspunsului la obiecțiuni, nu s-a dispus participarea expertului observator la faza de teren, împreună cu cel al cauzei, nu au fost obligați aceștia să întocmească un singur raport de expertiză și nici să arate evoluția în timp, potrivit încheierii din 29 ianuarie 2009, prețului imobilului.
Pentru aceste motive, s-a solicitat ca instanța, fie să caseze decizia și trimițând cauza să dispună refacerea expertizei în condițiile de legalitate pretinse de recurente, fie să aplice bunurilor valoarea indicată de către expertul consilier, atunci când se stabilește sulta.
Curtea, examinând decizia, prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Din cele sus-arătate, urmează a se observa că nemulțumirile principale ale recurentelor sunt constituite în starea de fapt constând în valoarea imobilului avută în vedere de către instanță la pronunțarea soluției sale.
Asupra acestei chestiuni, urmează a se observa că, față de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în actuala redactare, instanța de recurs nu poate face o judecată de fond.
În ceea ce privește însă pretinsele greșeli de nelegalitate a soluției, se pretinde că în mod greșit instanța nu a dispus refacerea lucrării prin care expertul cauzei a răspuns obiecțiunilor încuviințate față de primul său raport, ca urmare a necitării, cu acest prilej, a intervenientei în interesul pârâtei, recurenta.
Astfel, expertiza al cărei raport a fost depus la dosar la data de 20 februarie 2008, într-adevăr a fost efectuată în prezența reclamantului și a pârâtei (fila 29 dosar apel).
La termenul din 6 martie 2008 fost formulată obiecțiune sub acest aspect, instanța cerând expertului să depună la dosar dovezile de citare, precum și să se răspundă celorlalte obiecțiuni privitoare la fondul constatărilor sale.
În răspunsul său, expertul arată că, într-adevăr, nu a citat-o pe intervenienta în favoarea pârâtei, întrucât a apreciat că, neinvocând drepturi proprii în proces, ci numai drepturi în favoarea pârâtei, nu ar fi necesar a proceda astfel.
Față de acest răspuns al expertului, instanța, în ședința din 23 octombrie 2008, respins cererea de a se reface expertiza pentru acest motiv, ca și față de răspunsul expertului în care a explicat modul în care a făcut aplicarea normativelor tehnice de evaluare.
A fost, în schimb, încuviințat apelantei-pârâte să depună punctul de vedere al unui expert tehnic observator specialist, prin care acesta să precizeze valoarea bunurilor în litigiu, în măsura în care acesta ar veni în contradicție flagrantă cu expertiza cauzei, urmând a se rediscuta utilitatea unei alte expertize judiciare.
Critica vizând necitarea intervenientei în interesul uneia dintre părți este nefondată.
Astfel, fără a fi motivat soluția sa în acest sens, tribunalul nu a dispus refacerea expertizei, ci numai a cerut expertului să răspundă obiecțiunilor.
Lipsa citării poate fi încadrată în lipsa unui act de procedură care, în măsura în care atrage vătămare, determină în mod obligatoriu refacerea părții de procedură pe care citarea o privea.
În realitate însă, necitarea intervenientei nu este de natură a aduce acestea o vătămare personală.
Astfel, intervenientul în interesul unei alte persoane nu susține un proces pretenții proprii, ci se alătură doar celor ale părții pentru care intervine, neputând folosi, ea însăși, alte cereri sau apărări decât aceasta.
Cum partea pentru care s-a făcut intervenția a fost citată și prezentă, nu se învederează vreo vătămare personală a intervenientului în interesul acesteia, care ar fi de natură a atrage obligativitatea refacerii expertizei întocmită în lipsa sa, în fața expertului sau împotriva expertizei neputând formula alte apărări sau cereri decât aceasta putea.
La termenul din data de 20 noiembrie 2008 fost depusă lucrarea unui expert ales de către pârâtă, în care s-a exprimat un punct de vedere asupra evaluărilor, instanța constatând, față de acesta, că nu se impune refacerea lucrării cauzei.
După lăsarea pricinii în pronunțare, constatându-se, pe de o parte, faptul că, la data închiderii cercetării judecătorești și acordării cuvântului în fond, apelantele nu s-au prezentat pentru a pune concluzii, deși le fusese acordat termen pentru discutarea eventualei refaceri a lucrării și după ce fusese amânată pronunțarea pentru ca acestea să depună și concluzii scrise, precum și față de refuzul scris al apelantei-pârâte de a pune concluzii asupra apelului considerând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a da posibilitatea apelantelor să formuleze concluzii orale.
La reluarea dezbaterilor, pentru cele două apelante au fost din nou puse concluzii asupra expertizei cauzei comparativ cu cea extrajudiciară, instanța constatând că sunt nefondate cererile privind refacerea acestei lucrări.
Constatându-se, însă, faptul că trecerea timpului ar fi putut, eventual, atrage o modificare a valorilor inițial constatate de către expert, s-a dispus ca acesta să indice valoarea actuală, ținând cont de o astfel de evoluție.
În acest fel, expertul a răspuns că, într-adevăr, prețurile au scăzut în ultima perioadă, pentru apartamentul în litigiu, fără îmbunătățiri, la cca.40.000 euro.
Apărătorul pârâtei și al intervenientei în interesul acesteia, deși a considerat că răspunsul nu ar fi edificator și s-au impune refacerea expertizei, nu a arătat care este temeiul unei asemenea aprecieri, respectiv, nu a probat că piața imobiliară, la momentul formulării acestei opinii, ar fi învederat o altă valoare.
Instanța a respins obiecțiunea astfel adusă, motivarea soluției sale de respingere a cererii de efectuare a lucrării cauzei făcându-se în însuși corpul hotărârii date asupra fondului.
Aprecierile asupra stării de fapt, cum a fost învederată de către expertiză, intră în categoria acelor elemente ale cauzei care scapă controlului judiciar al instanței de recurs, cum s-a arătat mai sus, neînvederându-se vreun motiv de nelegalitate în ceea ce privește administrarea probelor cu privire la valoarea imobilului litigios, astfel, instanța a făcut o examinare proprie a probatoriului cauzei cu privire la aceste probe, ținând cont, inclusiv, de informațiile de notorietate vizând scăderea valorilor imobilelor raportat la moneda europeană și s-a oprit, într-adevăr, la o valoare comparabilă cu cea a pieței imobiliare, chiar dacă ea este una apropiată celei stabilite în expertiza întocmită la 21 februarie 2008, când și valoarea valutei la care se raportează în genere asemenea tranzacții era alta.
. prezentării unei probe extrajudiciare pentru una dintre părți nu înseamnă, automat, o obligație asumată de către instanță în sensul dispunerii administrării unei noi probe, aceasta arătând în mod expres că în funcție de o astfel de probă va relua discuțiile asupra necesității refacerii probatoriului.
Ca atare, nici sub acest aspect, nu se constată vreo greșeală asupra interpretării și aplicării legii legată de administrarea probei.
De aceea, față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
Intimatul-pârât a solicitat obligarea celor două recurente la plata cheltuielilor de judecată făcute de el în recurs, fără însă a depune chitanța cu care, eventual, a achitat onorariul pentru apărătorul său, motiv pentru care, cererea având acest obiect, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta și de intervenienta, împotriva deciziei civile nr.37/A/12 febr.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
-,
Red.-/15.05.2009
/GM/2 ex.
Jud.apel: St./ Grefier,
Jud.fond:.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Stabilire paternitate. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
