Stabilire paternitate. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.427
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul - cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în B,-,.3,.A,.3 jud. B și în B,-,.3,.A,. 3 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 549 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - domiciliată în B, str. -, -.12,.A,. 20 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.7/2009, intimata reclamantă - personal și asistată de avocat din Baroul Buzău în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât depune la dosar un set de înscrisuri și concluzii scrise, arătând că motivele de recurs privesc numai pensia de întreținere și că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs arătând în esență că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât menținând soluția instanței de fond, l-a obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în procent de 25% din venitul realizat lunar, fără a ține seama că mai are în întreținerea sa pe unicul său părinte care este în vârstă de 76 de ani, fiind foarte bolnav, necesitând îngrijire permanentă și însoțitor, pe care tot recurentul pârât le plătește.
Datorită faptului că la momentul actul i se oprește J din salariu, nu își mai poate acoperi propriile cheltuieli.
Solicită admiterea recursului modificarea deciziei recurate prin admiterea apelului, în sensul diminuării procentului pensiei de întreținere care a fost stabilită prin sentința pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că recurentul pârât nu invocă nici un motiv real de nelegalitate al deciziei recurate, ambele hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel sunt legale și temeinice.
Nu se poate reține faptul că recurentul pârât a depus la dosar dovezi care atestă că îl sprijină financiar pe tatăl său. Având în vedere că minorul are nevoie de întreținere, creștere și educare, în mod corect au apreciat instanțele de judecată ca recurentul - pârât să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul realizat de acesta.
Solicită respingere recursului ca nefondat. Cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli depusă la dosar.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 25.05.2006 reclamanta -, in numele si ca reprezentanta legala minorului, solicitat in contradictoriu cu paratul sa pronunțe o hotărâre prin care sa se stabilească paternitatea minorului. De asemenea, solicitat obligarea paratului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minor si cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta arătat ca din luna februarie 2004 si pana la sfârșitul lunii iunie 2005 a avut o relație apropiata cu paratul, relație din care a rezultat minorul . A mai arătat ca paratul reacționat evaziv atunci când l-a anunțat ca este însărcinata si ca este nerecomandabil medical sa procedeze la o întrerupere de sarcina, motiv pentru care a decis sa sisteze orice legătură cu reclamanta.
S- mai susținut de către reclamanta ca în luna martie 2006, după nașterea copilului,paratul i- propus ca in schimbul recunoașterii paternității sa dea o declarație autentica prin care sa- încredințeze copilul spre creștere când acesta va împlini vârsta de 4 ani, atitudine ce a determinat- sa se adreseze instanței cu prezenta cerere.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt arătat ca susținerile reclamantei nu corespund realității, ca într- adevăr cunoscut-o pe aceasta in perioada in care era angajata la societatea unor prieteni, după care nu a mai văzut-o si nici nu a întreținut relații intime cu ea.
A mai arătat paratul ca reclamanta nu-i putea fi prietena, deoarece in perioada in care a cunoscut-o, aceasta era o persoana cu o reputație îndoielnica, având relații cu mai mulți bărbați si fiind lipsita de moralitate. De asemenea, a precizat ca in luna iulie 2005 perioada in care reclamanta susține ca ar fi întreținut relații intime, se afla in concediu de odihna pe litoral, astfel încât susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Prin încheierea din data de 9428/20.11.2006 pronunțata in dosarul nr. 13165/2006 ICCJ a admis cererea de strămutare cauzei formulata de parat si pe cale de consecința dispus strămutarea judecării cauzei de la udecătoria Brașov la udecătoria Ploiești.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.1810/ 25.02.2007.
In urma probelor administrate, prin sentința civila nr. 2052/03.03.2008 Judecătoria Ploieștia admis acțiunea, constatând ca paratul este tatăl minorului, ns. la 11.02.2006, obligând paratul la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 25% din venitul net lunar, cu începere de la data introducerii acțiunii si anume 25.05.2006 si pana la majoratul copilului.
fost obligat paratul la plata sumei de 5949 lei către reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond reținut ca,proba științifica administrata in cauza, respectiv examenul ADN efectuat la INML Minovici Bas tabilit cu certitudine ca paratul este tatăl biologic al minorului, la formarea convingerii instanței contribuind si proba testimoniala administrata in cauza, din care a rezultat faptul ca intre părți au existat legături intime in perioada concepției minorului.
Pe capătul de cerere privitor la obligarea paratului la pensie de întreținere, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 65 din Codul familiei, stabilind contribuția acestuia, potrivit dispozițiilor art. 42-44 din Codul familiei.
Împotriva sentinței civile anterior menționata a declarat apel paratul, criticând-o pentru neegalitate si netemeinicie, sub aspectul obligării sale la plata unei pensii de întreținere lunare in favoarea minorului.
A arătat apelantul ca prima instanța greșit a dispus obligarea sa la pensie de întreținere pentru minor, pronunțând un "plus petita", încălcând principiul contradictorialității ce guvernează dreptul civil si in acest fel încălcându-i dreptul la apărare.
Pe de alta parte, apelantul arătat ca părinții săi sunt in vârsta si el este singurul întreținător al familiei, fiind nevoit sa aloce lunar sume importante pentru le procura acestora hrana si medicamentația necesara.
Intimata reclamanta formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând ca nu sunt întemeiate susținerile paratului privind greșita obligare la pensie de întreținere pentru minor, deoarece instanța a fost investita si cu un capăt de cerere privitor la acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 549 din 30 octombrie 2008, tribunalul respins ca nefundat apelul declarat de pârâtul.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod neîntemeiat susține apelantul ca prin obligarea sa la pensie de întreținere, prima instanța a soluționat un capăt de cerere cu care nu a fost investita, deoarece din petitul acțiunii formulata de reclamanta, rezulta ca aceasta a solicitat instanței obligarea paratului la plata unei pensii lunare de întreținere, pentru minorul.
Prima instanță in mod corect având in vedere dispozițiile art. 42-44 si 65 din Codul familiei a dispus, urmare a stabilirii filiației copilului si față de parat, obligarea sa la pensie de întreținere in favoarea minorului.
In ceea ce privește cuantumul acestei pensii de întreținere lunare, tribunalul constatat ca in mod corect acesta a fost stabilit la 25% din venitul net lunar al apelantului parat, fiind incidente in cauza dispozițiile art. 86 alin.3, 94 si 107 din Codul familiei.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul obligării sale la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul său realizat lunar.
Susține recurentul că potrivit dispozițiilor legale, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, dar nu se stabilește un cuantum fix al obligației de întreținere ci doar un plafon maxim ce nu poate fi depășit.
Se arată în continuare că are în întreținere pe tatăl său care este în vârstă și suferind de diverse afecțiuni și care nu are un alt sprijin, el fiind singurul care suportă cheltuielile legate de boala și întreținerea acestuia.
Raportat la această împrejurare, recurentul consideră că nevoile minorului sunt mult mai mici având în vedere vârsta acestuia de doar 3 ani, iar faptul că în prezent are rețineri de aproximativ din salariu este de natură să ducă la concluzia că nu își va mai putea acoperi nici propriile sale cheltuieli.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Nu sunt fondate criticile formulate de recurentul pârât cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, care a fost fixat la 25% din venitul său net lunar, deoarece au fost avute în vedere dispozițiile legale ce își găsesc aplicare în cauză, respectiv art. 86 alin.3, art. 94 și 107 din Codul familiei.
Faptul că pârâtul are în întreținerea sa pe părintele în vârstă și bolnav, nu este de natură a diminua cuantumul obligației de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorului.
Sunt prioritare nevoile minorului, iar principiul stabilirii cuantumului contribuției pentru creșterea și educarea minorului aflat în nevoie este suveran.
minorului, chiar dacă are numai 3 ani sunt multiple așa încât cuantumul de 25% din venitul net lunar al recurentului a fost corect stabilit.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâtul - cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în B,-,.3,.A,.3 jud. B și în B,-,.3,.A,. 3 jud. B, împotriva deciziei civile nr. 549 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - domiciliată în B, str. -, -.12,.A,. 20 jud.
Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1380,63 lei către intimata reclamantă -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - C -, - -
fiind plecată din instanță,semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red.EC
Tehnored.CN
2 expl./18.05.2009
nr- Judec.
G
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 191/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
