Divort. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.35
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat Tătărani, nr. 730, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.540 pronunțată la 8 octombrie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu reclamanta, domiciliată în comuna, sat Tătărani, nr. 786, Cod poștal -, Județ P și cu autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 19,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 20362, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, personal și intimata-reclamantă asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Recurentul-pârât depune la dosar un memoriu.
Avocat, pentru intimată, depune la dosar adeverința nr.82/15.01.2010 eliberată de Școala cu clasele I-VII Tătărani.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că prin cererea reconvențională a solicitat să i se încuviințeze să păstreze legăturile personale cu cele două minore rezultate din căsătorie, prin luarea acestora în domiciliul său, în prima și a treia săptămână din lună, în concediul său de odihnă și o săptămână de sărbători, însă instanța a încuviințat doar vizitarea minorelor, timp de trei ore, în domiciliul reclamantei, astfel că, i s-au încălcat drepturile părintești.
Mai arată că nu va putea să viziteze minorele la domiciliul reclamantei, întrucât aceasta locuiește în domiciliul părinților săi și trăiește în concubinaj cu un alt, iar prezența sa nu este agreată de niciuna din părți.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a i se încuviința să păstreze legăturile personale cu minora de 5 ani, prin luarea acesteia în domiciliul său, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, o săptămână în perioada concediului său de odihnă, în luna iunie, precum și o săptămână de C, urmând ca de Paște minora să rămână la mamă.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, arată că instanța nu a încuviințat ca pârâtul să ia minora în domiciliul său, întrucât acesta are un comportament violent.
Din adeverința nr.82/15.01.2010 eliberată de Școala cu clasele I-VII Tătărani rezultă că pârâtul nu s-a interesat niciodată de minora și nu a participat niciodată la ședințele cu părinții sau la alte activități desfășurate de grădiniță.
Mai arată că, de la data despărțirii în fapt a soților, pârâtul a trimis minorelor numai 200 lei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanței să se dispună desfacerea căsătoriei părților, din culpa exclusivă a pârâtului, să-i fie încredințate minorele - și - spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minore, urmând ca reclamanta să-și reia numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.11.2002, iar din căsătorie au rezultat minorele -, născută la 26.06.2004 și -, născută la 16.10.2008.
S-a mai învederat că, în urmă cu doi ani, între soți au apărut neînțelegeri generate de comportamentul neadecvat al pârâtului, care nu contribuia la cheltuielile gospodăriei și la întreținerea copiilor, neavând un loc de muncă stabil și obișnuia să provoace scandaluri, pe fondul consumului de alcool.
A mai precizat reclamanta că atmosfera tensionată din familie a condus treptat la deteriorarea relațiilor conjugale, culminând cu separarea în fapt a soților, în luna august 2008, moment de la care părțile nu au mai reluat conviețuirea.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat, în baza art.115-118 cod pr. civilă, întâmpinare prin care a învederat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună, încredințarea minorelor către mamă și obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorele, după următorul program: în fiecare săptămână, de sâmbăta de la ora 17,00 până duminică la ora 16,00, prin luarea minorei - la domiciliul pârâtului, o săptămână de C și o săptămână în perioada concediului de odihnă al pârâtului, la domiciliul acestuia.
Prin sentința civilă nr.1953/20.02.2009, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea principală precizată formulată de reclamantă, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 09.11.2002, din culpă comună și reluarea de către reclamantă a numelui de familie avut anterior căsătoriei, acela de "".
Prin aceeași sentință, au fost încredințate mamei reclamante, spre creștere și educare, minorele -, născută la data de 26.06.2004 și -, născută la data de 16.10.2008 și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, în cuantum de 200 lei lunar, câte 100 lei pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii acțiunii - 27.11.2008 - și până la majoratul minorelor, încuviințând ca pârâtul sa aibă legături personale cu minorele, după următorul program: de două ori pe lună, sâmbăta și duminica între orele 10,00-13,00 sau 16,00-19,00, la domiciliul reclamantei, precum și o săptămâna în concediul de odihnă al pârâtului, prin luarea minorei - la domiciliul tatălui.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă datorită unor motive temeinice, imputabile în egală măsură ambilor soți, astfel încât, a fost admisă, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională sub acest aspect, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără arătarea considerentelor care au condus la această soluție, în raport de poziția exprimată de părți la termenul din 20.02.2009 și de dispozițiile art.617 alin.2 Cod pr. civilă.
Cum între părți nu a intervenit o învoială în privința numelui de familie ce urmează a fi purtat de reclamantă pe viitor, instanța de fond, făcând aplicarea art.40 alin. 3 codul familiei, a dispus ca aceasta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de" ".
În ceea ce privește încredințarea minorelor rezultate din căsătorie, instanța de fond avut în vedere manifestarea de voința a părților, în sensul încredințării acestora către mamă, declarațiile martorei audiate în cauză și concluziile referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei, în care se menționează că minorele se află în îngrijirea mamei, având asigurate condiții corespunzătoare de spațiu și de viață.
Pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor, în cuantum de 200 lei lunar, câte 100 lei pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii acțiunii - 27.11.2008 - și până la majoratul acestora.
Referitor la cererea formulată de pârât pe calea cererii reconvenționale, prin care s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorelor, instanța de fond a reținut că în soluționarea cererilor care privesc raporturile de familie trebuie să se aibă în vedere principiul exercitării drepturilor părintești numai în interesul copiilor, principiul egalității părinților în ceea ce privește drepturile și îndatoririle față de copiii lor minori, consacrate prin dispozițiile art. 97 alin. 1 și 2 din Codul Familiei, precum și principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, instituit de Legea nr. 272/2004.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că ceea ce trebuie să primeze este interesul superior al copilului, care trebuie să se bucure de toate condițiile și circumstanțele favorabile unei dezvoltări și evoluții normale, având în vedere vârsta fragedă a minorelor (4 ani și 8 luni, respectiv 4 luni), care impune cu necesitate stabilitate emoțională și afectivă.
Apreciind că orice schimbare la acest moment a situației minorelor, prin luarea lor de la domiciliul la care se află în prezent, este de natură să împieteze asupra procesului de creștere și educare în care sunt implicate și să se reflecte în mod negativ asupra dezvoltării lor ulterioare, instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională, încuviințând pârâtului să aibă legături personale cu minorele - și - de două ori pe lună, sâmbăta și duminica între orele 10,00-13,00 sau 16,00-19,00, la domiciliul reclamantei, precum și o săptămână în concediul de odihnă al pârâtului, prin luarea minorei - la domiciliul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost ignorată împrejurarea că este tatăl celor două minore, pe care le iubește și alături de care simte nevoia să fie, neluându-se în considerare că minora - s-a născut și a crescut până la vârsta de 4 ani în domiciliul bunicilor paterni, bunica și străbunica pârâtului ocupându-se de creșterea și educarea acesteia.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a învederat că niciodată nu va putea să viziteze minorele la domiciliul reclamantei datorită faptului că aceasta din urmă se opune unor asemenea legături, existând totodată și riscul apariției unor discuții controversate și chiar a actelor de violență, având în vedere că atât reclamanta, cât și părinții acesteia, sunt violenți fizic și verbal.
În continuare, pârâtul a susținut că prin luarea minorelor la domiciliul său, relațiile dintre el și acestea se vor consolida și mai mult, neconstituind, în niciun caz, un impediment în creșterea și educarea lor viitoare, apreciind că instanța de fond, cu bună știință și manifestând o exagerare în motivarea hotărârii apelate, a încercat să apere interesele reclamantei îndepărtându-l de minore prin respingerea programului de vizitare solicitat prin cererea reconvențională.
După examinarea sentinței apelate prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze,Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.540 pronunțată la 8 octombrie 2009,a respins apelul ca nefondat, reținând că, în speță, minorele rezultate din căsătoria părților au vârste fragede, de 5 ani și de 1 an, iar la stabilirea, în concret, a programului de vizitare a acestora, ca modalitate de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorele, trebuie avut în vedere interesul superior al copilului, interes determinat de o serie de factori, precum vârsta și sexul acestora, atașamentul părinților față de copii chiar și anterior desfacerii căsătoriei, dar și al acestora din urmă față de părinți etc.
Astfel, instanța a apreciat că, dată fiind vârsta fragedă a minorelor, vârstă la care au nevoie de supravegherea maternă permanentă, de respectarea cu strictețe a programului de odihnă, precum și a celui de hrănire, o eventuală schimbare a situației acestora, prin luarea lor în domiciliul tatălui, chiar pentru o perioadă de timp limitată, ar putea să afecteze creșterea și educarea lor, în general, dezvoltarea ulterioară.
În acest context, s-a reținut că minorele au nevoie, datorită vârstei la care se află în prezent, fără a fi negat atașamentul apelantului față de acestea, de un climat emoțional stabil care să garanteze o dezvoltare ulterioară armonioasă din punct de vedere fizic, moral și intelectual, apreciindu-se că o schimbare a domiciliului acestora, la această vârstă, ar putea avea consecințe negative în ceea ce privește creșterea și educarea lor.
instanța de apel că art.44 din Codul familiei reglementează posibilitatea modificării măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, astfel încât, pe măsura înaintării în vârstă a minorelor, se poate schimba programul de vizitare a acestora, chiar prin luarea în domiciliul apelantului pentru păstrarea și consolidarea afecțiunii și atașamentului dintre aceștia, sentimente ce trebuie să caracterizeze relațiile dintre părinți și copii.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Arată recurentul că ambele instanțe, prin hotărârile pronunțate, reținând ca minorele să fie vizitate la domiciliul reclamantei, fără a-i da posibilitatea de a le lua în domiciliul său, au făcut o aplicare abuzivă a dispozițiilor art.43 alin.3 codul familiei, art.9 alin.1 și 2 codul familiei, precum și a dispozițiilor Legii nr.272/2004.
De asemenea, arată că instanțele anterioare au ignorat faptul că, în calitatea sa de tată a acestor două fetițe, le iubește foarte mult și simte nevoia de a le avea aproape, iar prin programul solicitat nu urmărea decât consolidarea relațiilor dintre el și fetițe, acesta neconstituind un impediment în creșterea și educarea lor.
În continuare, recurentul menționează că aceleași instanțe au ignorat faptul că minora a crescut până la vârsta de 4 ani în casa părinților săi, bunicii paterni, care sunt foarte atașați de aceasta și totodată arată că instanțele nu au avut în vedere faptul că între el și părinții intimatei reclamante există relații de dușmănie, motiv pentru care nu le va putea vizita pe minore la domiciliul mamei lor, deoarece există riscul apariției unor discuții controversate și chiar a actelor de violență din partea acestora.
În ultimul rând, recurentul menționează că instanța de fond se contrazice, deoarece prin faptul că în tot cuprinsul motivării s-a susținut că "în prezent nu se justifică schimbarea locuinței minorelor, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, la o vârstă la care stabilitatea și echilibrul reprezintă o condițiesine quo vonpentru o dezvoltare normală și armonioasă", iar prin hotărârea pronunțată îi dă posibilitatea de aol ua pe minora, la domiciliul său, pentru o săptămână, în concediul de odihnă, ceea ce contravine celor susținute de instanță.
Consideră că, Tribunalul Prahova, în mod greșit i-a respins apelul formulat și a apreciat că o schimbare a domiciliului acestora, la această vârstă, ar putea avea efecte negative în ceea ce privește creșterea și educarea lor.
În acest sens, consideră că tribunalul a încercat, printr-o motivare și chiar o interpretare exagerată a dispozițiilor art.44 codul familiei, care reglementează relațiile dintre părinți și copii, să dea dreptate intimatei, în sensul că este mai bine, ca în prezent, minorele să nu meargă la domiciliul tatălui.
Pentru motivele arătate mai sus, recurentul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 cod pr.civilă coroborat cu art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în parte a sentinței instanței de fond și stabilirea programului de vizitare, așa cum a fost menționat în cererea sa reconvențională, potrivit căruia să poată lua cele două fiice în domiciliul său.
La data de 15.01.2010, intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, referitor la motivarea că dacă recurentul s-ar prezenta la domiciliul intimatei pentru a sta cu minorele ar duce la certuri și conflicte, intimata reclamantă arată că este lipsită de fundament, câtă vreme acesta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar mai mult decât atât, ea a dovedit că violent în familie era recurentul pârât.
De asemenea, arată că, dacă recurentul dorea să aibă minorele lângă el, putea formula acțiune în justiție pentru stabilirea unui program de vizitare, până la data introducerii acțiunii de divorț, având în vedere că părțile sunt despărțite în fapt din luna august 2008, iar în ceea ce privește susținerea că ea nu i-ar permite recurentului, pe viitor, vizitarea minorelor, arată că este de asemenea, neîntemeiată, câtă vreme există sancțiuni în cazul în care cineva nu respectă dispozițiile unei sentințe definitive, putându-se lua diverse măsuri față de aceasta.
Prima instanță a încuviințat parțial cererea recurentului în sensul ca minora mai mare, să meargă la domiciliul pârâtului o săptămână în timpul concediului de odihnă, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.44 codul familiei, ce reglementează relațiile dintre părinți și copii.
Anexat întâmpinării depusă la dosar, intimata a depus și o adeverință emisă de Școala cu clasele I - VIII ce privește pe minora, născută la 26.06.2004 și care frecventează grădinița cu program normal, grupa mare, an școlar 2009 - 2010, pendinte de comuna.
Curtea, examinând recursul formulat prin prisma deciziei pronunțate de instanța de apel, raportat la actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța apreciază că în mod corect, atât prima instanță, cât și Tribunalul Prahova, prin hotărârile pronunțate au avut în vedere interesul superior al celor două fetițe, interes determinat de serie de factori, precum vârsta, sexul acestora, cât și atașamentul părinților față de copii anterior desfacerii căsătoriei.
Legat de acest aspect - de interesul superior al celor două minore - este de precizat că fetițele rezultate din căsătoria părților sunt în vârstă de 5 ani și respectiv 1 an, sunt la o vârstă fragedă când au nevoie mai mult de supravegherea permanentă a mamei, cu un program bine stabilit de odihnă și educare a lor, în general, prin aceasta, urmărindu-se ca părintele la care se află încredințate să le asigure un climat emoțional stabil care să garanteze o creștere ulterioară a acestora, armonioasă din punct de vedere fizic, moral și intelectual.
Dat fiind considerentele sus arătate, Curtea apreciază că, în raport de criticile formulate de recurent, acestea sunt nedovedite și drept consecință neîntemeiate, deoarece pe linia susținerilor acestuia nu s-au făcut nici un fel de probe nici la instanțele anterioare nici în fața instanței de recurs.
Dimpotrivă intimata, în fața instanței de recurs, pe lângă toate dovezile de la instanțele anterioare, a depus la dosar o adeverință în ceea ce o privește minora mai mare de 5 ani, din care rezultă că aceasta frecventează grădinița de la vârsta de 3 ani, pe parcursul acestei perioade, de copil s-a ocupat numai mama care s-a achitat întotdeauna de toate îndatoririle față de grădiniță, i-a cumpărat rechizitele necesare fiecărui an școlar, plătit activitățile opționale, teatrul de păpuși etc. în timp ce tatăl recurent nu s-a interesat niciodată de copil, nu a participat la ședințele cu părinții sau la alte activități desfășurate de grădiniță, educatoarea care se ocupă de minoră, afirmând că nici nu-l cunoaște pe acesta.
Mai mult decât atât, că s-a avut în vedere interesul minorelor dar și drepturile părintești, rezultă și din faptul că în mod corect instanța de fond încuviințat parțial cererea recurentului în sensul ca minora mai mare să fie luată la domiciliul tatălui o săptămână în timpul concediului de odihnă.
Având în vedere cele reținute mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, întrucât ambele instanțe au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.43 și art.44 din codul familiei, dispoziții ce reglementează relațiile dintre părinți și copii, astfel că niciuna din criticile formulate nu vizează vreunul din motivele de modificare a hotărârilor pronunțate în sensul dispozițiilor art.304 pct. 7 - 9 cod pr. civilă, așa cum au fost invocate de către recurent.
În baza dispozițiilor art.274 cod pr. civilă, urmează a obliga recurentul să plătească intimatei 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat.Tătărani, nr.730, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.540 din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat.Tătărani, nr.786, cod poștal -, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cod poștal -, județul
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. /Tehnored.AP/CC
5 ex/03.02.2010
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1729/2009. Curtea de... → |
|---|
