Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 822
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 358 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în urma anulării deciziei civile nr. 291 din 03 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia civilă nr. 635 din 13 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - și intimații intervenienți, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă -, personal, lipsind recurentul reclamant și intimații intervenienți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței cererea scrisă formulată de recurentul reclamant prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător; de asemenea, s-a învederat depunerea întâmpinării și a unui set de înscrisuri de către intimata pârâtă -, după care;
Intimata pârâtă - a precizat că se opune cererii de amânare formulată de recurentul reclamant, întrucât acesta a avut timp suficient până la termenul de judecată, pentru angajarea unui apărător.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de recurentul reclamant ca neîntemeiată, având în vedere că recurentul reclamant a fost prezent și asistat de avocat la soluționarea contestației în anulare, având suficient timp pentru a-și angaja un alt apărător până la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimata pârâtă - a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1556 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea privind reclamantul și pe pârâta -, având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - împotriva reclamantului pârât.
S-a respins cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de intervenienții și, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de intervenienții și ca neîntemeiată.
S-au omologat rapoartele de expertiză întocmite de expert și.
S-a dispus ieșirea din devălmășie prin atribuire de loturi, astfel:
Lotul nr.1s-a atribuit s-a atribuit reclamantului pârât care a primit următoarele bunuri:
Canapea extensibilă cu 2 fotolii-1100 lei, mobilă dormitor compusă din șifonier dublu cu câte 2 uși, pat dublu cu saltea "", noptieră, comodă-1750 lei, centrală termică " "-1850 lei, aragaz ( plită) ""-350 lei,cuptor""-850 lei, TV color "Panasonic" 70 cm - 850 lei, hotă bucătărie""-120 lei, frigider ""-570 lei, aspirator ""-280 lei, boiler 80 litri-250 lei, covor persan bej 2/2,5 m - 300 lei, covor oval crem 1,5/2 m -250 lei, covor 1,572 -200 lei, fier călcat " "-98 lei, calorifer ulei 11 elemenți " "-100 lei, perdea 6.l -78 lei.
Total valoare bunuri atribuite 8.996 lei
Are drept valoric 83.680 lei
Primește sultă 74.684 lei
Lotul nr.2s-a atribuit pârâtei -reclamante care primește următoarele bunuri:
- apartament cu 3 camere situat în C,-,Bloc 10 B,.1ap.3,jud. O, cu îmbunătățirile aduse în valoare de 149.368 lei, mobilă sufragerie compusă din 2 corpuri suspendate orizontal, 2 corpuri suspendate vertical, 2 corpuri( biblioteca) așezate pe podea în valoare de 1550 lei, mobilă pentru tineret compusă din canapea extensibilă, corp suspendat tip bibliotecă și 2 dulapuri -1250 lei, mobilă pentru bucătărie compusă din masă cu 4 scaune pliante, corp tip soldat,2 corpuri suspendate,2 corpuri tip dulap cu 2 uși și sertare - 1450 lei, birou tip neoset albastru - 260 lei, scaun ergonomic cu brațe incluse -110 lei, dulap pentru încălțăminte tip dressing -550 lei, mașină spălat automată "Artic"-780 lei, cuptor cu microunde " "-280 lei, TV color "Samsung " 70 cm - 650 lei, calculator IV compus din unitate centrală, monitor,tastatură, mouse și imprimantă -1600 lei, 2 mochete persane turcoise -210 lei, perdea 6.l -78 lei, jaluzele verticale dormitor - 228 lei.
Total valoare bunuri atribuite 158.364 lei
Are drept valoric 83.680 lei
Primește sultă lotului nr.1 74.684 lei
S-a constatat că reclamantul pârât și pârâta-reclamantă au contractat în timpul căsătoriei următoarele împrumuturi bancare: 6000 lei CEC din care s-a achitat până la despărțirea în fapt 885,09 lei RON diferența până la 8541,11 lei urmând a fi suportată în cotă de fiecare; 16.000 lei CEC din care s-a achitat până la despărțirea în fapt 5868,52 lei, diferența până la 22.278,35 lei urmând a fi suportată în cotă de fiecare; 5000 Euro Bank din care s-a achitat până la despărțirea în fapt 2102 Euro, diferența până la 6878,84 Euro urmând a fi suportată în cotă de fiecare; 6000 lei din care s-a achitat până la despărțirea în fapt 145,63 lei RON diferența până la 8737,42 lei RON urmând a fi suportată în cotă de fiecare.
S-a constatat că apartamentul a fost achiziționat prin credit în sumă de 234.944.183 lei ROL.
A fost obligată pârâta-reclamantă la 8471,35 lei RON și 306,085 Euro reprezentând din dobânda aferentă împrumuturilor bancare ( 16942,7 lei RON și 612,17 EURO) către reclamant.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere în principiu din 18.02.2008, prin care a reținut bunurile mobile și imobile dobândite de soți în timpul căsătoriei cu o contribuție egală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr.358 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant în contradictoriu cu intimata pârâtă - și intimații intervenienți în interes accesoriu,.
A obligat pe reclamantul la plata către intimata pârâtă - a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că reclamantul este nemulțumit ca urmare a reținerii unei contribuții egale a soților, precum și faptului că nu i-a fost atribuit apartamentul în lotul său.
Din lucrările dosarului de fond și din conținutul încheierii de admitere în principiu și ulterior a sentinței civile, rezultă faptul că instanța a constatat o contribuție comună a soților la dobândirea masei partajabile, prezumția de comunitate impusă de legiuitor nefiind răsturnată de probele propuse de reclamant, sarcina revenind acestuia.
În atare situație, instanța de fond nu putea reține decât prin contribuție egală a soților la dobândirea apartamentului obținut cu credite de la bănci.
Sub aspectul lotizării bunurilor, instanța de fond a respectat principiile impuse de legiuitor la art. 6739Cod procedură civilă ținând cont și de faptul că pârâtei i-a fost încredințat minorul rezultat din căsătoria părților, neavând nici o relevanță faptul că centrala termică a fost atribuită în lotul pârâtului, prin aceasta asigurându-se o sultă acceptabilă pârâtei, ce poate fi executată de către aceasta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul conform dispozițiilor art.301 cod. proc. civ, fără însă a-l timbra cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei.
În motivare s-a arătat că hotărârile s-au pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 și art.261 pct.5 Cod pr.civilă, fiind lovite de nulitate, întrucât nici hotărârile și nici incheierea de admitere in principiu nu au fost motivate în fapt și în drept și de asemenea instanța nu a motivat soluția de respingere a cererii de intervenție accesorie formulată de către părinții săi.
Al doilea motiv se referă la aplicarea și interpretarea greșită a legii în privința stabilirii cotelor de contribuție egală de la dobândirea bunurilor, întrucât recurentul a avut o contribuție mai mare respectiv de 2/3 datorită veniturilor realizate, net superioare pârâtei, a fost ajutat și de către părinții săi care i-au dat suma de 120.000.000 lei în urma unui partaj de ascendent, iar ratele au fost achitate exclusiv de către recurent în perioada despărțirii în fapt.
În cea de-a treia critică se arată că la formarea și atribuirea loturilor instanța nu a avut în vedere prevederile art.6739Cod pr.civilă, atribuind intimatei pârâte apartamentul în lot, aceasta din urmă fiind și moștenitoare de pe urma mamei sale a unui alt apartament, așa încât susținerea instanței că aceasta avea numai calitatea de tolerat în acel apartament nu mai are fundament. Un argument în plus este acela că recurentul reclamant nu are altă locuință.
De asemenea practica judiciară a stabilit ca instanța, la formarea și atribuirea loturilor trebuie să analizeze întregul material probator și să combine în mod echitabil realitățile speței pentru a se asigura o împărțeală justă.
Ultima critică vizează faptul că instanțele au ignorat probele referitoare la datoriile contractate în timpul căsătoriei, nepronunțându-se asupra cuantumului total al acestora.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și apartamentul să-i fie atribuit urmând să o despăgubească pe pârâtă.
Prin decizia nr.291 din 3 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.358 pronunțată la data de 10 decembrie 2008 de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimații intervenienți,.
S-a reținut că otrivit p. dispozițiilor art. 20 alin.1 și 2 din Lg. 146/1997, plata taxelor judiciare de timbru se face anticipat, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea cererii.
La dosar nu a existat dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, deși recurentul a fost citat cu mențiunea expresă a timbrării.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei civile și reluarea judecății.
În fapt a arătat că nu este în culpă, întrucât taxa de timbru a fost achitată la data de 19.02.2009, conform chitanței seria - nr.- eliberată de Trezoreria Municipiului C, act ce a fost atașat la dosarul cauzei.
A mai menționat că din motive independente de voința sa a ajuns la instanță după închiderea dezbaterilor, iar la serviciul arhivă i-a fost înregistrată cererea cu mențiunea - dată certă.
Prin decizia nr.635 din 13 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-au admis contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 291 din 03 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -,.
S-a anulat decizia civilă.
S-a stabilit termen pe data de 24 iunie 2009 pentru rejudecarea recursului.
S-a reținut că potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat iar, conform art.20 alin.2 din aceeași lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii este prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 numai pentru situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.
Insă recurentul, citat cu mențiunea "de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei (20.000 lei vechi), timbru judiciar în valoare de 1,5 lei noi (1.500 lei vechi)", și-a îndeplinit această obligație anterior termenului stabilit - 3.03.2009, deoarece potrivit chitanței seria - -, plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei a fost făcută la data de 19.02.2009.
Față de faptul că recurentul contestator și-a îndeplinit obligația de plată anterior termenului din 3.03.2009, în cauză nu sunt incidente prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, chiar dacă dovada achitării s-a făcut ulterior din motive independente de voința contestatorului, neaflându-se în culpă (așa cum reiese din înscrisul depus în cauza prezentă, intitulat "dovadă").
Esențial însă, este faptul, că taxa de timbru a fost achitată potrivit legii, până la termenul stabilit. În acest sens și decizia civilă nr.3670/5.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A aprecia contrariul, ar însemna, în situația în care obligația de a timbra era deja îndeplinită, să se aducă o încălcare drepturilor contestatorului recurent, de a accede la o instanță așa cum este prevăzut în art.6 alin.1 din Convenție "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sau cu caracter civil".
S-au avut în vedere în prezenta cauză și principiile care decurg din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia accesului la o instanță (cauzele împotriva Irlandei 9 oct.1979, seria A nr.32, și alții împotriva României nr.63945/2000 CEDO - 2006), conform cărora dreptul fiecărei persoane de a avea acces la justiție se completează cu obligația statului de a facilita accesul, așa încât pentru respectarea acestei exigențe trebuie să fie la rândul ei respectată și obligația negativă de a nu împiedica în nici un fel accesul la o instanță, pentru a nu se ajunge la o restrângere a dreptului persoanei în acest sens, într-o asemenea măsură încât acesta să devină teoretic și iluzoriu.
Or, apreciind, potrivit legii cadru, că obligația de satisfacere a timbrajului este îndeplinită, este respectat și dreptul de a garanta contestatorului accesul la o instanță și de a asigura echitatea procedurii.
Convenția Europeană prin art.6 asigură 2 feluri de garanții: pe de o parte drepturile materiale și pe de altă parte drepturile de natură procedurală menite să ofere eficiență celor din prima categorie, consacrându-se astfel un "drept la justiție".
S-au avut în vedere dispozițiile art.318 Cod pr.civilă.
În rejudecare s-a formulat întâmpinare de către () -, solicitând respingerea recursului întrucât motivele de recurs privesc netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii.
De asemenea hotărârea a fost motivată în conformitate cu art.261 alin.5 Cod pr.civilă, iar cotele de contribuție de au fost stabilite corect de către instanță potrivit dispozițiilor legale, iar apartamentul i-a fost atribuit în mod corect conform probelor din dosar, cu atât mai mult cu cât i-a fost încredințat spre creștere și educare și un minor rezultat din căsătorie.
Instanța a reținut la pasivul comunității de bunuri toate împrumuturile făcute, inclusiv cele contestate de către pârâtă.
S-au depus la dosar: înscrisul intitulat "dovadă", procesul verbal din 14.04.2009 și 17.03.2009, adresa nr.9/18246/30.07.2007.
Recursul este fondat.
Motivele de recurs așa cum sunt prezentate sunt motive de nelegalitate și nu de netemeinicie făcând posibilă încadrarea în categoria celor prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă așa cum a invocat și recurentul.
Primul motiv de recurs, relativ la nemotivarea hotărârii în conformitate cu art.261 alin.5 Cod pr.civilă nu este întemeiat.
După cum se observă, hotărârea atacată a fost motivată în fapt și în drept, arătând argumentele ce au format convingerea instanței și care au determinat soluția pronunțată.
Încheierea de admitere în principiu din 18.02.2008 (fila 127-128 dosar fond), este motivată corespunzător dispozițiilor prevăzute de art.261 alin.5 Cod pr.civilă.
Atât în sentința civilă cât și în IAP /18.02.2008- instanța în concret, face referire la conținutul cererilor depuse de părți,în pronunțarea soluției ținând seama argumentat de probatoriile administrate, pe care le analizează expres și anume: interogatorii, proba testimonială, înscrisuri. De asemenea în drept hotărârea a fost motivată în temeiul art.30 și urm. Codul familiei și art.6736și urm. Cod pr.civilă.
Nici susținerea recurentului că instanța nu a motivat cererea de intervenție accesorie formulată de către părinții săi în favoarea sa, nu poate fi primită, în primul rând pentru că acest motiv putea fi invocat numai de către părțile cre au formulat cererea și nu de către beneficiar, de cel în interesul căruia s-a formulat.
Această critică nu poate fi invocată de către o altă persoană decât cea care a formulat cererea.
În al doilea rând soluția de respingere acestei cereri a fost motivată, față de motivele invocate și scopul urmărit de către părți.
Prin cererea de intervenție accesorie s-a solicitat majorarea cotei și implicit a lotului reclamantului.
Or, față de soluția pronunțată și cele reținute de către instanță în motivare pe baza probelor administrate, implicit s-a motivat și soluția de respingere a cererii de intervenție accesorie, instanța arătând pentru ce nu a majorat cota și lotul reclamantului ci,a reținut cote contributive egale la dobândirea bunurilor.
Prin urmare, motivarea soluției de respingere a cererii de intervenție accesorie este implicită.
C de-al doilea motiv de recurs referitor la aplicarea și interpretarea greșită a legii, în privința stabilirii cotelor de este neîntemeiat.
Potrivit art.30 alin.1 Codul familiei - "bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților".
Textul de lege, instituie o prezumție a comunității de bunuri, iar instanța în mod corect, în conformitate cu toate piesele dosarului, a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, prezumția anterior menționată nefiind răsturnată de către reclamantul căruia îi revenea sarcina probei în această privință.
Apartamentul în litigiu a fost dobândit cu credite de la bănci, ratele fiind achitate prin contribuție comună a celor doi soți (fila 104 dosar - răspuns la interogatoriu intervenient accesoriu).
Trebuia reținut faptul că partajul de ascendent a fost întocmit în timpul actualului proces, ceea ce presupune întocmirea lui pro causa iar, reclamantul nu a făcut potrivit art.1169 Cod civil, dovada susținerilor sale că o parte din rate au fost achitate exclusiv de către el, în timpul despărțirii în fapt.
Cea de-a treia critică a recursului este parțial întemeiată.
În mod corect, s-a făcut aplicarea art.6739Cod pr.civilă în ceea ce privește atribuirea apartamentului în lotul intimatei pârâte, căreia i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie.
Legea în cadrul partajului bunurilor comune, are în vedere strict bunurile părților, neinteresând dacă părinții acestora au locuință unde părțile pot veni să locuiască în calitate de tolerați.
Nu interesează locuința părinților, ci bunurile comune ale soților, raporturile patrimoniale ce există numai între aceștia, separat, nu prin raportare la existența unei locuințe a părinților părților,între care există alte raporturi patrimoniale separate de părțile din dosar.
Chiar dacă, mama intimatei pârâte a decedat, aceasta nu are decât o cotă modică, din locuința părinților, fiind în indiviziune cu tatăl și fratele și oricum nu s-a făcut dovada calității de moștenitor acceptant al acestei succesiuni, atâta timp cât la dosar nu s-a depus un certificat de moștenitor de pe urma defunctei.
Nu este un criteriu, existența locuinței părinților uneia dintre părți, de a nu-i atribui apartamentul bun comun în lot.
Întemeiată,insa,este critica relativ la faptul că instanța la formarea și atribuirea loturilor trebuia să analizeze întreg materialul probator și să combine în mod echitabil realitățile speței pentru a asigura o împărțeală justă, motiv coroborat cu critica din apel expres formulată, referitor la faptul că atribuind centrala termică și instalația de încălzire centrală din apartament, hotărârea va fi foarte greu de executat, centrala și instalația fiind indisolubil legate de apartament.
Pentru o soluție justă și echitabilă, pentru o rezolvare reală a litigiului și o atribuire firească a bunurilor, se impunea ca respectiva centrală termică și instalația de încălzire centrală să rămână în apartament.
Aceste bunuri fac parte din categoria bunurilor imobile prin destinație, definite de art.468 alin.1 Cod civil, ca fiind " obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el, pentru serviciul și exploatarea acestui fond". Așadar, imobilele prin destinație sunt, prin natura lor bunuri mobile, însă, dată fiind destinația lor, stabilită de proprietar, legea le declară imobile. Mai mult, sunt imobile prin destinație toate efectele mobiliare ce proprietarul a așezat către fond în perpetuii (art.468 alin.3 Cod civil).
Art.469 cod civil creează o prezumție de așezare în perpetuii către un imobil a lucrurilor mobile "când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt așezate".
În sfârșit, art.470 Cod civil dispune că țevile ce servesc pentru conducerea apelor la casă sunt imobile și fac parte din proprietățile la care servesc.
Acest articol urmează a fi interpretat extensiv, în sensul că sunt bunuri imobile și toate instalațiile, canalizările, instalațiile electrice de gaze etc.
Ca o concluzie, se reține că pentru a fi în prezența unui imobil prin destinație, trebuie îndeplinite două cerințe: pe de o parte să existe un raport de accesorietate (adică de afectare), fizică sau intelectuală (în sensul că acest raport este stabilit fie printr-o legătură materială, fie printr- legătură intelectuală) între bunul mobil și imobilul prin natura lui la care servește, iar pe de o parte, ambele bunuri trebuie în final să aibă același proprietar.
Văzând cele expuse, este clar că centrala termică și instalația de încălzire sunt bunuri imobile prin destinație indisolubil legate de apartament fiind incorporate în acesta și ar fi imposibil și nefuncțional a păstra soluția pronunțată de instanță, care a atribuit aceste bunuri în loturi diferite la doi proprietari diferiți, neținând seama de raportul de accesorietate dintre bunuri.
Aceasta determină, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea deciziei civile, admiterea apelului și în conformitate cu art.296 Cod pr.civilă schimbarea în parte a sentinței civile și excluderea din lotul reclamantului a centralei termice " " în valoare de 1850 lei pe care o include în lotul nr.2 atribuit pârâtei.
Corespunzător se va modifica și sulta cuvenită reclamantului de la 74.684 lei la 76.634 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței civile.
În ceea ce privește ultima critică din recurs, privitoare la ignorarea de către instanță a probelor referitoare la datoriile contractate în timpul căsătoriei,si nepronuntarea asupra cuantumului total al acestora,nu poate fi primita.
Acest motiv nu a fost invocat ca motiv de apel fiind un motiv nou formulat direct în recurs și care potrivit art.316 Cod pr.civilă raportat la art.292 alin.1 Cod pr.civilă, nefiind nici de ordine publică, nu poate fi supus examinării în recurs, atâta vreme cât instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra lui nefiind invocat.
În acest caz instanța de recurs nu poate exercita efectiv în acest sens controlul judiciar și cenzura o soluție care nu a privit această critică, partea neînțelegând să o invoce în calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 358 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - și intimații intervenienți,.
Modifică decizia civilă în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1556 din 4 aprilie 2008.
Schimbă în parte sentința civilă.
Exclude din lotul reclamantului centrala termică " " în valoare de 1850 lei pe care o include în lotul nr.2 atribuit pârâtei.
Modifică sulta cuvenită reclamantului de la 74.684 lei la 76.634 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex
Gh.
13.07.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 8/2010. Curtea de... → |
|---|
