Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr. 7515,-

DECIZIA NR. 848

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Aurelia Popa

JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Spania, de la Plana, nr. 16, Poarta 1 1, cod poștal 12003 împotriva deciziei civile nr. 266 pronunțată la 22 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ

Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița și intimatul-pârât - asistat de avocat din Baroul Dâmbovița.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, având cuvântul, arată că recurenta domiciliază în Spania, dar, față de faptul că citația cu aceasta a fost restituită, solicită comunicarea deciziei la cabinetul său de avocatură.

De asemenea, solicită admiterea cererii recurentei de repunere în termenul de declarare a recursului, având în vedere că aceasta a luat cunoștință de decizia nr. 266 pronunțată la 22 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, la data de 31 august 2009, când a solicitat grefei Tribunalului Dâmbovița eliberarea unei copii de pe decizie, întrucât primise o notificare să se prezinte să ridice sulta.

Mai arată că, la dosar, nu există nicio cerere prin care reclamanta să solicite comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură, astfel că, instanța nu a respectat prevederile Regulamentului nr. 1393/2007.

Avocat, având cuvântul pentru intimat, arată că recurenta nu a dovedit în niciun fel susținerile sale. La dosar s-au depus o notificare și un proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 8 octombrie 2009, din care rezultă că, la data de 25 august 2009, a fost ridicată de către recurentă, recipisa CEC pe care a fost consemnată sulta de 653 lei.

Chiar dacă s-ar aprecia că recurenta a luat cunoștință de decizie la data de 25.08.2009, recursul tot nu este formulat în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

În mod corect actele de procedură au fost comunicate la Cabinetul de Avocatură, întrucât recurenta nu și-a ales un domiciliu în țară. De altfel, apelul a fost declarat tot de apărătorul reclamantei, deci se presupune că acesta a avut acordul verbal al acesteia.

Solicită să se respingă cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Avocat, având cuvântul, arată că recipisa CEC a fost ridicată la data de 9 octombrie 2009, iar în speță sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 pr.civilă.

Solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, iar pe fond, solicită admiterea recursului, iar în temeiul art. 3041și art. 304 pct. 9 pr.civilă, să se trimită cauza spre rejudecare.

Arată că decizia este dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 pr.civilă, astfel că, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.5 pr.civilă.

De asemenea, arată că în mod greșit instanța a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, întrucât loturile au fost stabilite greșit și inechitabil.

Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului.

Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției.

Avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat, întrucât hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 24 iulie 2009.

În subsidiar, în cazul în care se va respinge excepția tardivității, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată.

Depune concluzii scrise.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul -, solicitând instanței să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și obligarea pârâtului să restituie reclamantei bunurile mobile personale primite de zestre.

În motivarea cererii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul începând din data de 02.06.1984, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr.2312/07.06.2007 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște.

Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit următoarele bunuri, ce solicită a fi partajate: construirea în anul 1984 unei băi și a unui garaj, refacerea acoperișului casei și edificarea unei construcții în curte, unind cele două construcții în anul 1985, 2 sobe din teracotă, construirea unei camere deasupra garajului în 1987, un autoturism, un autoturism 243 cu remorcă, 2 televizoare color, o mașină de cusut, 2 congelatoare, un aragaz, o mașină de spălat automată, covoare persane, perdele, seturi de pahare, servicii de cafea și șampanie, 200 cărți, 3 canapele, 4 fotolii, 1 fotoliu pat și un calculator.

Mai arată reclamanta că, după plecarea sa în Spania, în anul 2004, pârâtul a vândut din gospodăria comună 5 porci, o vacă și un vițel pe care a încasat suma de 42.000.000 lei vechi.

A mai susținut reclamanta că a trimis din Spania suma de 1800 euro pe care pârâtul i-a folosit pentru a repara acoperișul casei care a luat foc, că în anul 1996 înființat împreună cu pârâtul o asociație familială, iar la plecarea sa în Spania, magazinul avea un stoc de marfă de 90.000.000 lei vechi și că părțile aveau un carnet CEC cu sumă de 20.000.000 lei vechi.

Susține reclamanta că în domiciliul pârâtului au rămas și bunurile sale de zestre a căror restituire o solicită, anume: mobilă de sufragerie, un șifonier și trei butelii pentru aragaz.

După administrarea de probatorii, rin p. sentința civilă nr.220/15.01.2009, Judecătoria Târgoviștea admis în parte cererea formulată de reclamanta, a respins cererea completatoare formulată de către pârât, a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de pentru fiecare, mai multe bunuri reținute în dispozitivul acesteia, omologând rapoartele de expertiză ce au fost efectuate în cauză, în construcții întocmit de d-nul expert, auto, precum și raportul de expertiză întocmit de d-na expert în varianta a 2-a, completată cu libretul CEC, omis de aceasta.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite din data de 02.06.1984, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr.2312/07.06.2007 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.1971/2007.

Se mai arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se înțeleg, va hotărî instanța de judecată.

Instanța de fond a reținut, conform declarațiilor celor patru martori audiați și conform actelor existente la dosar, că părțile au edificat în timpul căsătoriei o baie alipită de construcția pârâtului, baie la care au construit trei pereți și acoperișul, cărămida folosită aparținând părinților pârâtului. După edificarea acestei construcții, cei doi soți au mai construit un garaj deasupra căruia au construit o încăpere neterminată, fără uși și fără ferestre.

S-a mai reținut că, tot în timpul căsătoriei, conform recunoașterilor pârâtului și declarațiilor martorilor, cei doi soți au cumpărat două autoturisme: un autoturism 243 cu remorcă și un autoturism. Bunurile mobile realizate de soți în timpul căsătoriei sunt cele recunoscute de către pârât la interogatoriu, anume: un calculator cu imprimantă aflat în prezent la fiul părților, un televizor color, o mașină de cusut, un congelator, o mașină de spălat, 2 covoare persane, 10. perdele, cca. 100 cărți diverse, 2 canapele, 2 fotolii și un fotoliu pat defect. Nici martorii și nici părțile nu au mai furnizat dovezi din care să rezulte și alte bunuri mobile realizate de cei doi soți în timpul căsătoriei.

Ca bunuri comune, instanța a reținut, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, 2 porci de cca. 50 kg fiecare și un vițel. Cu privire la greutatea celor doi porci, instanța a reținut o medie a greutăților precizate de către martori, fiecare dintre cei patru martori precizând o altă greutate.

Referitor la vaca solicitată la partaj, instanța a reținut că aceasta a fost vândută de părți în timpul căsătoriei rămânând doar vițelul acesteia.

Cu privire la existența unor alte bunuri comune, instanța a constatat că nu există probe pentru ca ele să fie reținute la partaj.

Astfel, instanța nu a reținut un stoc de marfă al magazinului AF -, întrucât acesta a ars din motive neimputabile pârâtului, situație în care patrimoniul pârâtului nu s-a mărit în defavoarea bunurilor comune ale părților.

De asemenea, instanța nu a reținut nicio sumă de bani, nici din cele solicitate de către reclamantă ca fiind trimise din Spania, nici din cele pretins luate de către reclamantă din domiciliul comun, apreciind că nu au existat dovezi că sumele trimise din Spania au fost folosite de către pârât la repararea acoperișului construcției sale, pârâtul susținând că a dat acești bani fiului părților pentru a pleca în Anglia, iar restul i-a folosit pentru plata de datorii comune.

Totodată, s- apreciat că reclamanta nu a făcut decât dovada că a trimis banii, dar nu a făcut nici o dovadă cu privire la modul lor de folosire, iar pârâtul, la rândul său, nu a făcut dovada că reclamanta a luat bani din domiciliul comun, singurul martor care a relatat ceva în acest sens, anume, a precizat că ar cunoaște acest aspect din spusele pârâtului și nu în mod direct.

Nu s-a reținut nici existența unui carnet CEC, apreciindu-se că nu s-au făcut dovezi cu privire la existența lui.

Cu privire la bijuteriile în greutate de 200 grame, instanța de fond a apreciat că nu au fost făcute dovezi. Deși martorii audiați de părți au relatat că reclamanta avea bijuterii, aceștia au vorbit de 2-3 inele, cercei și lănțișor, situație care nu poate duce instanța la concluzia existenței unei cantități de bijuterii mare, cumpărată în scop de investiție. Doar dacă bijuteriile s-ar fi dovedit a fi cumpărate în scop de investire a banilor comuni ar fi putut fi reținute la masa de partaj.

Se reține că, în situația dată, cantitatea mică de bijuterii duce la concluzia că ele au destinația de bun propriu al soțului care le poartă în mod obișnuit, conform dispozițiilor art. 31 lit.c Codul familiei, acestea neputând fi considerate bunuri de uz personal.

Cererea reclamantei de a se constata că a dobândit prin înzestrare de la părinții săi mobilă de sufragerie, un șifonier și 3 butelii de aragaz, a fost admisă în parte de instanț, având în vedere recunoașterea pârâtului în sensul că bunurile proprii ale reclamantei sunt o masă de 12 persoane, o vitrină, un șifonier și o butelie pentru aragaz.

Ținând seama de voința părților și de prevederile art. 6735, art. 6736și art. 6737cod procedură civilă, instanța a omologat varianta a 2-a din raportul de expertiză al doamnei expert, completată și corectată cu libretul CEC omis de aceasta.

Împotriva sentinței civile nr.220/15.01.2009 a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a procedat greșit atunci cînd i-a atribuit autoturismul și remorca, porcul de 50 kg și libretul CEC în suma de 2.100 lei, deoarece nu mai avea domiciliul în România și intenționa să nu mai revină în țară, neavând posibilitatea să valorifice aceste bunuri, care sunt supraevaluate, situație în care instanța ar fi trebuit să acorde aceste bunuri pârâtului, iar acesta să fie obligat la sultă, care poate folosi în continuare aceste bunuri fără a fi pus în situația vânzării lor, motiv pentru care solicită ca pârâtul să primească în natură bunurile prevăzute în varianta a V-a, lotul nr.2, iar ea să primească bunurile prevăzute în varianta a V-a lotul nr.1, deoarece bunurile din masa de partaj se află în folosința pârâtului.

Prin decizia nr. 266 pronunțată la 22 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținând că, potrivit art. 741 cod civil, la formarea și compunerea parților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura și valoare, cu evitarea, însa, cât va sta prin putință, a îmbucătățirii peste măsură a imobilelor și a diviziunii exploatațiunilor.

Se mai arată că art. 6739cod procedura civila, stipulează ca la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

În practica și în doctrina s-au stabilit pe lângă principiile enunțate mai înainte, și alte criterii, de care să se țină seama la formarea loturilor, astfel fiind: evitarea sultelor, atribuirea locuinței copărtașului care nu are posibilitatea de a-și procura alta locuință, folosirea bunului de către copărtaș, utilitatea mai mare a bunului pentru unul dintre copărtași, ocrotirea terților dobânditori de bună-credință.

Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a omologat varianta a II- care respectă principiile enumerate mai sus, cu atât mai mult cu cât, acesta variantă a fost cerută de ambele parți, acestea nemaiavând obiecțiuni la rapoartele de expertiza, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate.

instanța de apel că, nu poate constitui un motiv de nelegalitate al sentinței atacate, faptul că apelanta nu mai are domiciliul în România și intenționează să nu mai revină în țară, neavând posibilitatea să valorifice aceste bunuri.

Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând într-un prim capăt de cerere repunerea în termenul de recurs, motivat de faptul că a luat la cunoștință de decizia nr.226/22.06.2009 a Tribunalului abia la data de 31.08.2009, dată la care a solicitat tribunalului eliberarea unei copii de pe aceasta.

De asemenea, a mai precizat recurenta că decizia sus menționată nu i-a fost comunicată, ca de altfel nici sentința primei instanțe.

Sub un al doilea capăt de cerere, recurenta a criticat varianta de lotizare omologată de instanță, în condițiile în care în rapoartele de expertiză loturile au fost stabilite greșit și total inechitabil.

Intimatul a depus la dosar procesul verbal nr.84/N/8.10.2009 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc, notificarea făcută prin intermediul aceluiași birou, precum și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului sub ambele capete de cerere, ca nefondat.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția tardivității recursului declarat, invocată din oficiu, la data soluționării acestuia, reține în fapt următoarele:

Sub aspectul primului capăt de cerere formulat de recurentă, acela de de repunere în termenul de declarare recursului, instanța apreciază că este nefundat, urmând a fi respins, întrucât nu s-au produs nici un fel de dovezi de către aceasta, din actele depuse la dosar, la instanța de apel, la fila 18, rezultă că decizia acestei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 24.07.2009 la domiciliul ales chiar de recurentă, respectiv Cabinetul Avocat, cerere de care rugat să se țină cont pe tot parcursul procesului la ambele instanțe, motiv pentru care acestea au îndeplinit actele de procedură cu reclamanta chiar la domiciliul ales.

Situația reținută mai sus, rezultă și din formularea acțiunii inițiale, fila 5 dosar fond și chiar din declarația de apel, fila 6 dosar apel, aceea că toate actele de procedură să fie comunicate la Cabinetul Avocat.

Mai mult, la dosar s-au depus o notificare și un proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 8 octombrie 2009, din care rezultă că, la data de 25 august 2009, a fost ridicată de către recurentă, recipisa CEC pe care a fost consemnată sulta de 653 lei, dovedind în plus că aceasta a luat cunoștință de hotărârea pronunțată.

În atare situație, Curtea apreciază că este culpa recurentei în a comunica instanțelor un alt domiciliu sau sediu la care dorea să i se comunice actele de procedură, considerente pentru care, atât sentința primei instanțe, cât și decizia tribunalului i-au fost comunicate legal, neexistând nici un motiv pentru repunerea acesteia în termenul de recurs.

În raport de această ultimă reținere și anume că recursul a fost declarat tardiv, excepția invocată de instanță are la bază actele din dosar din care rezultă că recursul a fost formulat peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.3014cod pr.civilă.

Conform dovezii de comunicare a hotărârii tribunalului, recurenta a primit decizia la data de 24 iulie 2009, iar recursul a fost declarat la 18 septembrie 2009 conform mențiunilor ștampilei aceleiași instanțe, apreciindu-se că teremnul de 15 zile a fost depășit, motiv pentru care, admițându-se excepția tardivității recursului, urmează a se respinge acesta ca fiind tardiv formulat, considerente pentru care alte aspecte de fond ale cauzei, invocate de către recurentă, nu mai pot fi analizate.

Conform dispozițiilor art.274 cod pr.civilă urmează a obliga recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Admite excepția tardivității recursului.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Spania, de la Plana, nr. 16, Poarta 1 1, cod poștal 12003 împotriva deciziei civile nr. 266 pronunțată la 22 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, Cod poștal -, Județ

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda

- - - - - -

Grefier,

Red.tehnored AP/CC

4.ex. 09.11.2009

apel.7515,- Trib.

apel.

fond - Jud.Târgoviște

fond

Președinte:Aurelia Popa
Judecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Ploiesti