Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 886/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
/Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 886
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți moștenitori, împotriva deciziei civile nr. 63 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți moștenitori, reprezentați de avocat și intimata reclamantă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimata reclamantă, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurenților pârâți moștenitori care nu solicită acordarea unui termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții pârâți moștenitori, arată că hotărârea Tribunalului Dolj cuprinde motive contradictorii în sensul că pe de o parte se reține că apartamentul ar fi fost plătit de reclamantă cu bani împrumutați de la în aprilie-iunie 1992 și cu bani împrumutați de la martora și că din declarațiile celor două martore propuse de reclamantă soții erau despărțiți în fapt la data cumpărării apartamentului iar pe de altă parte se reține pentru autorul pârâților o cotă de motivând că cei doi soți, tot în 1992, au construit un beci și un balcon la același apartament împreună.
Se susține că a fost înlăturată greșit declarația martorului care a arătat că părțile nu erau despărțite în fapt la data cumpărării apartamentului și că instanța nu a dat relevanță nici hotărârii de divorț din care rezultă data separării în fapt a părților recunoscută chiar de reclamanta.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare în parte a deciziei cu privire la cotele contributive ale părților la achiziționarea apartamentului, în sensul de a se reține că acest imobil a fost achiziționat de cei doi soți prin contribuție egală, dispunând ieșirea din indiviziune a părților în cotă de .
Avocat, pentru intimata reclamantă, susține că aprecierea instanței legată de cotele contributive nu prezintă motive de nelegalitate,iar stabilirea cotelor s-a făcut în raport de actele depuse la dosar din care rezultă că soțul achitase o sultă fostei sale soții, că plătea pensie de întreținere pentru minor și avea de suportat cheltuieli pentru un alt copil aflat în întreținerea sa, la care s-a adăugat și faptul că acesta din iunie 1992 nu a mai obținut nici un fel de venituri.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.01.2007 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta (fostă ) - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul și să se constate calitatea de bun propriu a apartamentului situat în C, cart., - 8,. 2,. 3, jud. D, în ceea ce privește creanța de 71,15% din valoarea acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 11.06.1987, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 14872 din 30.11.1993 pronunțată de Judecătoria Craiova și că, la data de 22.07.1992 a cumpărat imobilul situat în C, cartier, - 8,. 2,. 3, județul D, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3672/22.07.1992, cu precizarea că apartamentul a fost achitat în proporție de 71,15%, exclusiv de reclamantă.
A susținut că din totalul sumei de 98.380 le,i cât a fost prețul apartamentului, a achitat exclusiv suma de 70.000 lei dintr-un împrumut personal contractat, contribuția comună reprezentând diferența de 28.380 lei și că la acea dată, veniturile pârâtului erau direcționate de către acesta pentru plata pensiei alimentare și a meditațiilor pentru minorii rezultați dintr-o căsătorie anterioară.
Reclamanta a solicitat să se facă aplicarea prezumției de comunitate pentru diferența de 28.380 lei din valoarea apartamentului, sumă care să fie reținută cu titlul de creanță la masa partajabilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. 1 Codul familiei și 673 Cod pr. civilă.
La data de 02.04.2007, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea numai în parte a acțiunii și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, în sensul de a se constata că în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei intră apartamentul situat în C, cartier, - 8,. 2,. 3, apartament la care părțile au edificat un balcon și un beci (la acea dată valoarea balconului și cea a beciului fiind egală cu valoarea apartamentului) și să constate că apartamentul a fost dobândit prin contribuție egală, în cote de 1/2.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei că apartamentul a fost achiziționat în timpul căsătoriei, fiind achitat integral la data cumpărării, iar cu privire la contribuția fiecăruia la achiziționarea apartamentului, pârâtul a solicitat a fi reținută cota de 1/2 pentru fiecare, cu toate că acesta a avut venituri mult mai mari decât reclamanta, fiind salariat la și asociat la ELIA SRL, societate ce a avut ca obiect de activitate producția de mobilă.
Pârâtul a mai arătat că, la data achiziționării apartamentului, plătea o singură pensie alimentară pentru fiul său, celălalt fiu, fiind student, primind bursă și pensie de întreținere de la mama lui.
La data de 07.05.2007, reclamanta (fostă ) - a precizat acțiunea, în sensul că a menționat că bunurile supuse partajului se află în posesia sa, aceasta fiind cea care a locuit continuu în apartament de la data cumpărării, apartament pe care l-a evaluat provizoriu la suma de 100.000 lei.
La data de 28.06.2007, reclamanta (fostă ) - a depus o nouă precizare la acțiune, prin care a solicitat să se constate că apartamentul, deși a fost cumpărat în timpul căsătoriei, are calitatea de bun propriu, fiind achitat în întregime de reclamantă, fără vreo contribuție din partea pârâtului.
Reclamanta a arătat că la data încheierii căsătoriei locuia în apartament, iar după încheierea căsătoriei, relațiile de familie au avut niște aspecte diferite de situațiile normale, în sensul că pârâtul avea în îngrijire un copil minor căruia trebuia să-i asigure traiul cotidian, pregătirea școlară, meditațiile pentru facultate și liceu; că, pârâtul a fost obligat și la plata unei pensii de întreținere pentru un alt copil minor dintr-o altă căsătorie, plătind lunar suma de 500 lei, iar la puțin timp după încheierea căsătoriei, pârâtul a fost obligat să achite ultimei soții o sultă de 34.926 lei, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1288/21.07.1988 a Tribunalului Dolj, sumă ce a fost achitată în timpul căsătoriei cu reclamanta.
Reclamanta a mai arătat că, toate aceste aspecte au făcut ca părțile să încheie o înțelegere, respectiv ca fiecare dintre soți să-și administreze singur veniturile și cheltuielile separat, astfel încât, în anul 1992, fiind membră la și lucrând în calitate de contabilă la acest serviciu a ridicat următoarele sume de bani: în data de 24.04.1992 suma de 66.000 lei, în 29.04.1992 suma de 12.000 lei și în data de 27.07.1992 suma de 4.600 lei.
A susținut că diferența de 15.780 lei, necesară achitării prețului apartamentului, a fost împrumutată de reclamantă de la o prietenă, astfel încât la data de 11.08.1992, prețul apartamentului a fost achitat în întregime.
Cu privire la balcon, reclamanta a arătat că acesta a fost construit împreună cu pârâtul, în condițiile în care i-a cerut pârâtului să contribuie cu două fotolii care îi aparțineau, iar materialele de construcție le-au cumpărat împreună, cele două fotolii fiind date în locul prețului pentru manoperă.
Reclamanta a fost de acord să se constate o contribuție egală a părților la efectuarea balconului.
La data de 12.11.2007, reclamanta (fostă ) - a mai depus la dosar o precizare la acțiune prin care a solicitat să fie exclusă de la masa de împărțit contravaloarea tâmplăriei de aluminiu cu geam termoizolant de la balcon, lucrare achitată în exclusivitate de reclamantă, după despărțirea în fapt și în drept de pârât.
La data de 07.01.2008, reclamanta (fostă ) - a depus la dosar o nouă precizare la acțiune prin care a solicitat ca la masa bunurilor de împărțit să nu se ia în calcul valoarea apometrelor de căldură, respectiv 3.037.312 lei, care au fost achitate de reclamantă în anul 2005.
Reclamanta a solicitat în dovedirea acțiunii și în apărare, proba cu acte, cu interogatoriul pârâtului și cu martorii și, iar pârâtul a solicitat în dovedirea cererii reconvenționale și în apărare proba cu acte, cu interogatoriul reclamantei și cu martorii - și, probele care au fost încuviințate de instanță.
În cauza s-au luat interogatorii reclamantei și pârâtului și au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii, și propuși de părți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Pârâtul a depus la dosar o declarație extrajudiciară, autentificată sub nr. 6545/9.10.2007 de BNP și, declarație dată de martorul Romei- în fața notarului.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 14.01.2008, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea precizată formulată de reclamanta (fostă ) -, împotriva pârâtului, pentru partaj bunuri comune.
S-a admis în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul, și s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri: un apartament cu două camere situat în C, cartier, - 8,. 2,. 3, județul D, la care părțile au edificat un balcon.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru fiecare parte, precum și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții, pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, stabilindu-se onorariu provizoriu de expert în sarcina reclamantei și pârâtului, în mod egal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 11.06.1987, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 14872 din 30.11.1993, pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă (fila 7).
Că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 3672 din 22.07.1992 (fila 6), reclamanta și pârâtul au cumpărat un apartament cu două camere situat în C, str. -, - 8,. 2,. 3, județul D, cu prețul de 98.380 lei, care a fost achitat integral la momentul cumpărării și că, potrivit autorizației pentru executare de lucrări nr. 384 din 06.11.1992 (fila 100), pârâtul a obținut autorizație pentru construirea și închiderea unui balcon la parterul blocului, valoarea totală a lucrărilor fiind de 71.000 lei.
S-a reținut că la interogatoriu (fila 53), pârâtul nu a recunoscut că nu ar fi avut nici o contribuție la plata apartamentului, dar a recunoscut că a fost obligat printr-o hotărâre de partaj la plata unei sulte către fosta soție în sumă de 34.926 lei.
Că, la interogatoriu (fila 52), reclamanta nu a recunoscut că apartamentul a fost dobândit prin contribuția egală a părților, dar a recunoscut că au edificat împreună balconul și că în perioada anilor 1992 și 1993 efectuat mai multe excursii în străinătate.
Reclamanta a susținut prin cererea adresată instanței că pârâtul nu a avut nici o contribuție la cumpărarea apartamentului, între părți existând înțelegerea unor patrimonii separate, dar a recunoscut că la construirea balconului contribuția părților a fost egală.
S-a mai reținut că, martorele și (filele 93 și 94) au relatat ceea ce cunosc de la reclamantă și de la fiica acesteia, respectiv că reclamanta a contractat mai multe împrumuturi pentru cumpărarea apartamentului și că ambii soți au construit balconul.
Că, martora a relatat că împreună părțile au construit balconul, care a fost închis cu cornier, iar după despărțirea părților, reclamanta a închis balconul cu geam termopan și că, reclamanta pleca după marfă, rula banii, întrucât avea două standuri de marfă, iar părțile nu se înțelegeau bine și își foloseau banii separat.
S-a mai reținut de asemenea, că din depoziția martorei a reieșit că soții au cumpărat apartamentul, apartament pentru care reclamanta a contractat mai multe împrumuturi la. întrucât reclamanta i-a spus că fiecare soț își folosea banii separat și că în perioada căsătoriei ambii soți au avut serviciu. A relatat că a împrumutat reclamanta cu suma de 16.000 lei în anul 1992, bani care i-au fost restituiți de reclamantă și că reclamanta obișnuia să facă excursii în străinătate în anii 1991-1993
Martorul (fila 64) a relatat că știe de la amândoi soții despre cumpărarea apartamentului, pentru care soții au făcut împrumuturi, că aceștia se înțelegeau bine și nu își administrau veniturile separat. A relatat că în perioada căsătoriei amândoi soții aveau venituri, fiind angajați în muncă, iar pârâtul a avut și o firmă și că părțile au locuit împreună cu fiul pârâtului dintr-o altă căsătorie, care primea pensie de întreținere de la mama lui și bursă de la facultate.
Martorul -, care a vizitat frecvent părțile în perioada 1991-1995, declarat în fața notarului (fila 92), că relațiile dintre soți erau foarte bune, că aceștia au făcut mai multe împrumuturi tip și au cumpărat apartamentul în care locuiau, unde au construit un balcon exterior cu beci. A relatat că în decembrie 1991, împreună cu pârâtul și alte două persoane au înființat o societate cu sediul în apartamentul părților, iar în cadrul societății pârâtul avea un salariu de 25.000 lei vechi lunar. A relatat că la sfârșitul anului 1991 pârâtul a primit suma de 50.000 lei vechi întrucât împrumutase o mașină de tâmplărie.
Din adresa cu nr. 14/30.01.2007 emisă de C (fila 40) rezultă că reclamanta a beneficiat în anul 1992 de împrumuturi la. iar din adresa cu nr. 24/09.02.2007 emisă de C (fila 122) rezultă că pârâtul a beneficiat în anul 1991 de împrumuturi la.
În cauză s-a făcut dovada faptului că reclamanta obișnuia să facă excursii în străinătate în perioada 1992-1993, situație recunoscută chiar și de reclamantă la interogatoriu.
Este adevărat că pârâtul plătea o pensie de întreținere în favoarea unui copil dintr-o altă căsătorie și că a avut de achitat o sultă dintr-un dosar de partaj, situație recunoscută și de pârât, dar pârâtul a făcut dovada că realiza venituri substanțiale pe perioada căsătoriei.
În cauză s-a făcut dovada că părțile au realizat venituri pe perioada căsătoriei, atât cu proba testimonială, cât și cu înscrisuri, respectiv cu copiile carnetelor de muncă depuse la dosar (filele 76-79 și filele 142-145),
soților este bun comun, fiind destinată susținerii sarcinilor căsătoriei și fiind elementul de bază al comunității de bunuri, iar împrumuturile contractate în timpul căsătoriei pentru cumpărarea apartamentului sunt datorii comune ale soților.
primită de fiecare dintre soți pentru munca prestată, precum și bunurile cumpărate de soți cu aceste sume, intră în comunitatea de bunuri.
Art. 30 din Codul familiei instituie prezumția relativă de comunitate, în temeiul căreia orice bun dobândit în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei se află în coproprietatea devălmașă a lor, contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea tuturor bunurilor comune urmând să fie stabilită numai la încetarea comunității.
În consecință, nu este admisibil să se stabilească prin hotărârea pronunțată în procesul de împărțire a bunurilor comune ale soților contribuții ale acestora asupra unor anumite bunuri, diferite de contribuția lor la dobândirea celorlalte.
Aportul diferit al soților, poate fi luat în considerare la stabilirea cotelor diferențiate asupra întregii mase de bunuri.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire.
Regimul comunității de bunuri este obligatoriu și unic, art. 30 din Codul familiei stabilind că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune iar orice convenție contrară este nulă, altfel ar însemna că soții ar avea posibilitatea să răstoarne normele legale privind bunurile comune.
În aceste condiții, susținerea reclamantei din cererea precizată la data de 28.06.2007 cu privire la faptul că între părți a existat înțelegerea unor patrimonii separate, precum și declarațiile martorilor propuși de reclamantă nu pot schimba regimul legal al bunului - al apartamentului, astfel cum este reglementat de art. 30 din Codul familiei, întrucât regimul bunurilor comune are un caracter imperativ.
Bunurile proprii ale soților constituie o excepție de la regula comunității de bunuri.
Delimitarea bunurilor proprii față de cele comune o face legea, prin art. 31 Codul familiei, stabilind cele șase categorii de bunuri care aparțin în exclusivitate fiecărui soț, chiar dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei.
Bunurile proprii sunt, astfel, limitativ prevăzute de lege, și de strictă interpretare, în sensul că, în afara acestora, nu pot fi adăugate și alte categorii de bunuri.
Astfel, instanța nu a putut reține că apartamentul are calitatea de bun propriu și că doar la apartament contribuția reclamantei a fost exclusivă, pentru a fi exclus bunul de la masa partajabilă, așa cum a solicitat reclamanta prin cererea precizată la data de 28.06.2007.
La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu pe pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități și nicidecum asupra fiecărui bun în parte. (decizia nr. 4149/21.10.2003 a, secția civilă).
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În speță, titularii dreptului de proprietate asupra apartamentului sunt ambii soți, făcându-se dovada că acest bun a fost cumpărat cu contribuția lor comună, astfel că acest bun s-a reținut la masa partajabilă, apartament la care părțile au edificat un balcon, fără a fi reținute la masa partajabilă îmbunătățirile menționate de reclamantă în precizările la acțiune.
La data de 03.03.2008 a decedat pârâtul, potrivit certificatului de deces aflat la fila 172 din dosar.
În cauză au fost introduși în calitate de pârâți, și (fostă ), moștenitorii pârâtului, care la data de 21.04.2008 au depus la dosar o cerere scrisă (fila 170), prin care au precizat că doresc să continue judecarea dosarului.
La dosar, pârâții au depus: copie certificat de deces pârâtul, acte de filiație pârâți, procuri speciale, împuternicire avocațială.
La data de 17.04.2008 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert (fila 180), în prezența părților fiind efectuate măsurătorile și constatările necesare întocmirii raportului de expertiză, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 24.02.2008 (fila 187).
La raportul de expertiză au formulat obiecțiuni numai pârâții moștenitori, prin apărător, obiecțiuni care, după ce au fost puse în discuția părților, au fost respinse de instanță ca neîntemeiate, întrucât expertul a calculat valoarea de circulație pentru întreg imobilul reținut prin încheierea de admitere în principiu, a arătat criteriile de evaluare pe care le-a avut în vedere, iar cu privire la lotizare, aceasta poate fi efectuată și de instanță.
Prin sentința civilă nr. 8956/02.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta (fostă ) -, împotriva pârâtului, decedat pe parcursul procesului și continuată împotriva pârâților moștenitori, (fostă ).
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul, decedat pe parcursul procesului și continuată de pârâții moștenitori, și.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert, în varianta
S-a atribuit reclamantei (fostă ) - lotul nr. I, compus din apartamentul cu două camere situat în C, cartier, - 8,. 2,. 3, județul D, în valoare de 110.800 lei.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâții moștenitori a sumei de 55.400 lei, cu titlul de sultă.
S-a stabilit termen de plată a sultei de 4 (patru) luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
S-a reținut, în ceea ce privește modul de evaluare de către expert a apartamentului, că la întocmirea expertizei s-au luat în calcul criteriile care influențează valoarea de circulație a unui imobil, adică zona în care este situat, suprafața, nivelul la care este situat, starea apartamentului, aplicându-se coeficienții de individualizare corespunzători.
Că, apartamentului i s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză o valoare de circulație de 110.800 lei, aloarea stabilită prin raportul de expertiză fiind rezultatul aplicării unor criterii legale, iar simpla apreciere subiectivă în sensul că valoarea imobilului ar trebui să fie alta, nu este de natură să ducă la concluzia că expertul nu a evaluat corect apartamentul.
S-a mai reținut că, din analiza criteriilor legale prevăzute de art. 6739Cod pr. civilă, instanța a ținut seama la atribuirea bunului de necesitățile concrete practice ale părților, de satisfacere a drepturilor și intereselor legitime ale acestora; a atribuit apartamentul reclamantei, întrucât reclamanta locuiește în apartament, are posesia apartamentului și nu are o altă locuință, stabilind, conform art. 67310alin. 4.proc.civ. un termen de plată a sultei de luni de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Întrucât în procesele de partaj părțile au o dublă calitate, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, instanța a făcut aplicarea art. 276.proc.civ. și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu au declarat apel reclamanta și pârâții moștenitori, și.
În motivele de apel, depuse de apelanții pârâți moștenitori, s-a criticat încheierea de admitere în principiu sub aspectul nereținerii la masa partajabilă și a beciului edificat, prin contribuție egală, odată cu balconul de sub acesta, beciul fiind evaluat de expert, fără a fi individualizat prin dimensiuni și amplasament.
Sentința instanței de fond a fost criticată și sub aspectul că în mod greșit au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de apelanții pârâți moștenitori, întrucât expertul a calculat valoarea de circulație pentru întreg imobilul reținut în încheierea de admitere în principiu.
Expertul nu a respectat obiectivele instanței, în sensul că nu a efectuat mai multe variante de lotizare și nu a evaluat apartamentul la valoarea de circulație, s-a evaluat în schimb pivnița, nereținută de instanță, fără a fi individualizată prin dimensiuni și amplasament.
S-a menționat că întregul imobil este afectat de igrasie, însă această uzură trebuia să fie imputată lotului reclamantei și nu să fie scăzută din valoarea apartamentului, deoarece aceasta l-a degradat în mod intenționat pentru a-i scădea valoarea.
S-a mai arătat, că balconul reținut în încheierea de admitere în principiu nu a fost evaluat și că există contradicții și cu privire la suprafața utilă a acestuia.
În motivarea apelului său, apelanta reclamantă, a arătat că mod greșit s-a reținut că fostul soț ar fi avut vreo contribuție la cumpărarea apartamentului și că, părțile s-au căsătorit la data de 11.06.1987 și s-au despărțit prin divorț prin sentința civilă nr. 14872/30.11.1993, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Că, în baza contractului de cumpărare nr. 3467/22.07.1992, a fost cumpărat apartamentul cu suma de 98.380 lei, care a fost achitată integral în momentul cumpărării.
A susținut că, prin cererea depusă la instanță la data de 28.06.2007, a arătat că datorită unor situații dificile din familie (soțul era obligat la pensie de întreținere pentru un copil minor, avea de întreținut un alt minor, plătise suma de 29.500 lei fostei soții drept sultă), fiecare își administra patrimoniul separat.
A arătat că în această perioadă, în care fostul soț avea venituri mult mai mici decât cele pe care le realiza reclamanta, când era prins într-o serie de obligații față de copii dintr-o altă căsătorie și în care veniturile și cheltuielile le făceau separat, reclamanta a fost aceea care prin împrumuturile pe care le-a făcut la - de unde a primit suma de 82.600 lei și a adăugat suma de 16.000 lei împrumutată de la martora, a plătit suma de 98.300 lei pentru apartament și că aceste sume împrumutate au fost returnate numai de reclamantă în contextul arătat.
S-a mai arătat că, ste adevărat că în timpul căsătoriei și fostul soț a realizat venituri, dar ele sunt vădit mai mici decât cele pe care le realiza reclamanta (tabelul centralizator aflat la dosar relevă acest lucru), că veniturile soțului erau grevate de o serie de obligații față de prima căsătorie, sume care trebuiau totalizate, făcând ca în acest fel contribuția fostului soț să fie mai mică.
A învederat reclamanta că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a deciziei nr. 4149/2003 a pentru că în cauză este în discuție doar apartamentul (cu posibilitatea de a se stabili contribuția ), și nu de mai multe bunuri, situație care excede cauzei de față și că masa partajabilă este deci un singur bun și nu mai multe, cum este vorba în speța soluționată de
O altă critică, a vizat valoarea apartamentului care a fost stabilită de expert în integralitatea 1ui, fără a se scădea îmbunătățirile pe care reclamanta le-a făcut ulterior despărțirii și anume: închiderea balconului cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan, precum și valoarea apometrelor pentru căldură.
Or, valoarea acestor îmbunătățiri, care e dovedită cu acte, trebuie să majoreze cota sa în raport de aceea a părții adverse.
S-a mai arătat că instanța de fond, deși a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.673 alin. 4 Cod pr. civilă, privind atribuirea către apelantă a apartamentului, a stabilit un termen prea scurt pentru achitarea sultei, aceasta în condițiile în care moștenitorii fostului soț au o situație diferită de aceea pe care o avea pârâtul la introducerea acțiunii.
A solicitat acordarea unui termen mai mare pentru plata sultei, ținând seama și de imposibilitatea de a rezolva într-un timp așa de scurt problema banilor ce urmează a fi plătiți drept sultă.
Prin decizia civilă nr.63 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis apelurile formulate de reclamanta și de pârâții moștenitori, și.
A fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a inclus la masa de partaj și beciul edificat de părți.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cota de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru pârât.
S-a constatat că reclamanta a efectuat, după divorț, următoarele îmbunătățiri la apartament: închis balconul cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan, montat repartitoare și robinete termostatice pentru căldură și, ca atare, s-a dispus mărirea lotului reclamantei cu valoarea acestor îmbunătățiri.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat dispoziția privind omologarea raportului de expertiză, întocmit de experta.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de experta și au fost atribuite loturile părților, după cum urmează:
Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei și se compune din: apartamentul cu 2 camere, cu balcon și pivniță, situat în C, cartier, - 8,. 2,. 3, județul D, în valoare de 142.888,28 lei, precum și îmbunătățirile la acest apartament, constând în: închis balcon cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan, montat repartitoare și robinete termostatice pentru căldură, îmbunătățiri în valoare de 2.124, 86 lei.
sultă lotului nr. 2 în cuantum de 35.722,07 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâților moștenitori și se compune din sultă în cuantum de 35.722,07 lei, pe care aceștia o primesc de la lotul nr. 1.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în apel.
S-a reținut că în mod greșit prin încheierea de admitere în principiu nu s-a reținut la masa de partaj și beciul edificat la apartament, devreme ce acesta a fost dovedit prin depoziția martorului, chiar reclamanta recunoscând că acest beci există.
Referitor la critica privind subevaluarea apartamentului, s-a constatat că și aceasta este întemeiată, instanța luând în calcul noua valoare stabilită prin expertiza din apel, expertiză la care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoare, ci doar cu privire la neevaluarea separată a balconului și beciului.
Aspectul invocat de apelanții moștenitori, cum că uzura apartamentului trebuie imputată apelantei reclamante întrucât aceasta a adus apartamentul în stare de degradare, nu este întemeiat, întrucât, în practică și doctrină s-a statuat constant că în cazul împărțirii bunurilor comune, trebuie să se ia în considerare valoarea ce o prezintă bunurile la data partajului. În acest mod, diminuarea valorii, prin uzura fizică sau morală, ca și sporul de valoare dobândit de bunuri, în măsura în care nu sunt rezultatul intervenției unuia dintre copărtași, se impută asupra drepturilor tuturor, or, după caz, profită tuturor, asigurându-se astfel deplina egalitate a acestora.
S-a mai reținut că în speță, apelanții moștenitori nu au făcut dovada că apelanta reclamantă ar fi uzat de acest bun în mod nefiresc și astfel instanța a apreciat că aceasta este o uzură normală, care trebuie suportată de ambele părți, nu numai de către reclamantă.
Cu privire la apelul reclamantei, instanța de apel a reținut că apartamentul a fost cumpărat la data de 22.07.1992 cu suma de 98.380 lei, plătită integral la acea dată, acest preț fiind achitat din banii împrumutați de la de către reclamantă în aprilie-iunie 1992 (82.600 lei), iar diferența de 16.000 lei a fost împrumutată de la martora.
Că, din declarațiile celor două martore, propuse de reclamantă, și, a rezultat că la data cumpărării apartamentului, soții erau separați în fapt și, ca atare, instanța a reținut că reclamanta, în exclusivitate, a achitat acest preț pentru apartament.
Chiar dacă martorul propus de pârât, a arătat că banii pentru cumpărarea apartamentului au fost plătiți din împrumuturi de la efectuate de ambele părți, instanța a constatat că această afirmație nu poate fi reținută, întrucât din adeverința depusă la dosar la fila 122, reiese că pârâtul a făcut împrumuturi la în lunile septembrie și octombrie 1991, deci cu aproximativ 1 an înainte de cumpărarea apartamentului.
S-a mai reținut că din declarația extrajudiciară a numitului, a rezultat că în luna decembrie 1991, pârâtul împreună cu acest martor și cu alte 2 persoane, au înființat SC SRL, unde pârâtul deținea 25% din capitalul social și astfel instanța a apreciat că banii împrumutați de pârât de la au fost folosiți pentru înființarea societății, nu pentru cumpărarea apartamentului.
Instanța a motivat că nu poate reține apartamentul ca fiind bun propriu al reclamantei, întrucât la acest apartament, tot în anul 1992, cei doi soți împreună au construit un beci și un balcon (aspect neinfirmat de reclamantă) și astfel, conform principiului că nu se pot reține cote pentru fiecare bun în parte, ci o cotă unică pentru universalitatea de bunuri, instanța a apreciat că reclamanta a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunului, respectiv a apartamentului cu pivniță și beci.
Ca atare, instanța a reținut reclamantei cota de 3/4, iar pârâtului cota de 1/4, având în vedere și afirmația pârâtului că la data respectivă beciul și balconul au costat cât apartamentul, aspect ce pare credibil atâta vreme cât este știut că apartamentele construite din fondurile statului au fost vândute către chiriași, cum este și cazul de față, la prețuri mult mai mici decât valoarea lor de circulație
Cu privire la critica privind nereținerea îmbunătățirilor, s- reținut că, prin declarațiile martorelor și, reclamanta a dovedit că, după despărțirea părților aceasta a închis balconul cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan, iar cu factura depusă la fila 144, făcut dovada că a montat repartitoare și robinete termostatice pentru căldură și, ca atare, în mod greșit prima instanță nu a reținut aceste îmbunătățiri în favoarea reclamantei.
Referitor la critica privind stabilirea unui termen prea scurt pentru plata sultei, s-a constatat că la fond a fost stabilit termenul de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru sulta de 55.400 lei, cum însă, în apel instanța a stabilit o sultă mai mică, respectiv de 35.722,07 lei, instanța a considerat că nu se impune modificarea termenului de plată a acesteia.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâții moștenitori, și, solicitând modificarea în parte numai cu privire la cotele contributive ale părților la achiziționarea apartamentului, în sensul de a se reține că acest imobil a fost dobândit de cei doi soți prin contribuție egală, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru fiecare.
Au solicitat ca apartamentul în litigiu să le fie atribuit în lot, urmând să fie obligați la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, întrucât au posibilități materiale pentru aod espăgubi.
Au arătat că Tribunalul Dolja schimbat cotele contributive ale părților, reținând că prețul apartamentului ar fi fost plătit de reclamantă cu suma de 82.600 lei - bani împrumutați de aceasta de la. în lunile aprilie - iunie 1992, iar diferența de 16.000 lei a fost împrumutată de la martora și că din declarațiile celor două martore propuse de reclamantă, reiese că la data cumpărării soții erau despărțiți în fapt.
Recurenții au mai susținut că tot tribunalul a reținut pentru autorul acestora o cotă de 1/4, motivând că cei doi soți au construit împreună la același apartament un beci și un balcon.
Au învederat că în mod greșit a fost înlăturată depoziția martorului, care a declarat că părțile nu erau separate în fapt la data cumpărării apartamentului și nu a dat relevanță nici hotărârii de divorț din care rezultă data separării în fapt a părților, recunoscută chiar de reclamantă.
Au mai arătat că din interogatoriul luat reclamantei la fila 52 dosar fond, aceasta a recunoscut că cei doi soți au edificat împreună balconul, ceea ce demonstrează că părțile s-au despărțit ulterior cumpărării apartamentului și edificării beciului și balconului, respectiv în 1993, așa cum se reține și în hotărârea de divorț.
La data de 18 mai 2009 reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei criticate ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile recurenților pârâți vizează în principal greșita apreciere a probatoriilor, deci aspectele de netemeinicie ale hotărârii atacate, motiv de recurs prevăzut de vechea reglementare a codului d e procedură civilă în art. 304 punctul 11.
Aceste aspecte nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, deoarece ca urmare a abrogării prevederilor art.304 pct. 11 Cod pr. civilă prin OUG nr.138/2000, în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Prin urmare, situația de fapt stabilită pe baza interpretării probatoriilor administrate în cauză de instanța anterioară, nu mai poate fi schimbată în recurs, Curtea urmând să examineze dacă în raport de această situație de fapt, dispozițiile legale au fost corect aplicate.
În speță, Tribunalul Dolj, prin interpretarea tuturor probelor administrate în cauză, a reținut că la dobândirea apartamentului bun comun, reclamanta a avut o contribuție mai mare decât soțul său, în prezent decedat.
Instanța de apel a arătat în considerentele hotărârii pronunțate în mod detaliat probele pe baza cărora s-a conturat această situație de fapt, concluzionând în sensul că ieșirea din indiviziune se impune a fi făcută în cote de 3/4 pentru reclamantă și 1/4 pentru autorul pârâților.
Solicitarea recurenților cu privire la schimbarea cotelor contributive presupune modificarea situației de fapt reținută de tribunal, ceea ce Curtea nu mai poate face decât printr-o reapreciere a probatoriilor.
Cum această operațiune nu mai este posibilă în această fază procesuală, instanța de recurs urmează să verifice dacă în raport de situația de fapt stabilită de tribunal, dispozițiile art.30 Codul familiei raportat la art. 728 cod civil și art.6739Cod pr. civilă, au fost corect aplicate.
Recurenții nu au invocat încălcarea acestor prevederi legale însă, în condițiile în care au solicitat să li se atribuie în lot apartamentul supus împărțelii, în mod implicit au criticat hotărârea pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art.6739Cod pr. civilă, raportat la art. 728 Cod civil și art. 30 din Codul familiei.
Susținerea formulată sub acest aspect este însă, nefondată.
În condițiile în care reclamanta are cota de 3/4 din apartamentul în litigiu, locuit permanent în acest imobil și mai mult, nu are alte posibilități de locuit, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile prevăzute de art. 6739Cod pr. civilă, raportându-se strict la criteriile ce rezultă expres din textul de lege citat.
masei partajabile a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză, iar ieșirea din indiviziune s-a făcut cu respectarea cotelor legale cuvenite părților implicate în proces, așa încât instanța de apel a respectat și prevederile art. 30 din Codul familiei, raportat la art.728 Cod civil.
Prin urmare față de situația de fapt, așa cum aceasta a fost reținută de Tribunalul Dolj, s-a făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea atacată nefiind afectată de nelegalitate.
Critica referitoare la reținerea greșită a datei separării în fapt a soților întemeiată pe o motivare contradictorie a instanței, deoarece s-a bazat numai pe depozițiile martorilor reclamantei, cu ignorarea celorlalte probatorii, este de asemenea nefondată.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel a concluzionat cu privire la data separării în fapt a soților, ca urmare a interpretării în mod coroborat a tuturor probatoriilor administrate în cauză, tribunalul expunând pe larg argumentele pe baza cărora a reținut că data separării în fapt a soților a fost anul 1992, și nu anul 1993, așa cum au susținut pârâții.
În condițiile în care din hotărârea de divorț, aflată la fila 7 din dosarul de fond nu rezultă data separării în fapt, în mod corect tribunalul a stabilit această dată în raport de celelalte probatorii administrate în cauză, în principal depozițiile de martori existente la dosar.
Faptul că nu s-a reținut în totalitate ceea ce a relatat martorul audiat la propunerea autorului recurenților pârâți, nu echivalează cu înlăturarea depoziției acestuia, din motivarea hotărârii rezultând în mod cert că instanța a ținut seama de declarația martorului, în măsura în care aceasta s-a coroborat cu restul probatoriilor de la dosar.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâții moștenitori este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod pr. civilă, recurenții pârâți urmează a fi obligați la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți moștenitori, și, împotriva deciziei civile nr. 63 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurenții, și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
15.07.2009
Jud.apel
Șt.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Craiova | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1195/2009. Curtea de... → |
|---|
