Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 887/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.887
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, Cartier,-, cod poștal -, județul D, împotriva deciziei civile nr.300 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă (), domiciliată în Târgoviște, str.-.-,.15,.B,.29, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale FN din 23.09.2009 și intimata reclamantă () - asistată de avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale nr.420/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este netimbrat.
Avocat, pentru recurentul pârât, depune la dosar chitanța nr.-/04.11.2009 privind taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei, ce s-au anulat la dosar și declară că recurentul, prezent personal, renunță la motivele de recurs ce vizează contribuția majorată la dobândirea imobilului, precum și capătul de cerere ce privea bunurile, respectiv calul și căruța.
Avocat, pentru intimată, depune la dosar înscrisuri, respectiv: copia procesului verbal încheiat la 14.06.2009 de către organele de poliție, copia adresei către CEC Bank, din 11.09.2009, copia chitanței nr.-/13.08.2009 pentru suma de 3000 lei - sultă, copia procesului verbal nr.546/11.08.2009 încheiat de, copia chitanței nr.-/20.07.2009 pentru suma de 53.228 lei sultă, copie notificare din 20.07.2009, copie proces verbal de executare din 17.08.2009.
Avocat, având cuvântul, declară că are cunoștință de aceste acte și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceste acte.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că aspectele de nelegalitate oricum trebuie analizate, apreciindu-se toate greșelile de drept ce au dus și la greșita lotizare.
Referitor la varianta de lotizare omologată de instanță, arată că nu s-a avut în vedere situația recurentului care nu are unde locui, necesitatea unei locuințe fiind evidentă în acest caz, cu atât mai mult cu cât intimata beneficiază și de o altă locuință, astfel încât nu se justifică atribuirea acesteia în întregime a locuinței.
Apreciază că varianta nr.1 este cea care îndeplinește cerințele legii, respectiv a unei împărțeli echitabile a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în special în ceea ce privește imobilul casă de locuit.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și omologarea variantei de lotizare în care imobilul este împărțit în natură, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la varianta de lotizare solicitată de recurentul pârât, arată că, deși expertul a întocmit și o variantă în care se împarte în natură imobilul casă de locuit, a menționat faptul că imobilul nu este comod partajabil și că partajarea fizică a acestuia este practic imposibilă, iar conviețuirea părților, în același imobil, este de asemenea imposibilă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar din care rezultă că recurentul este o fire violentă, a lovit-o în numeroase rânduri pe intimată, astfel că în mod corect instanța a omologat varianta a III -
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, solicită a se constata că varianta de lotizare cu împărțirea în natură a imobilului este cea mai puțin împovărătoare, iar referitor la plângerile penale, arată că sunt nedovedite.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se partajeze, în cote egale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat bunurile ce compun masa de împărțit și a arătat că, împreună cu pârâtul, a contractat 4 împrumuturi la diferite bănci, iar terenul pe care a fost edificat imobilul casă de locuit este proprietatea sa, dobândit prin moștenire.
Prin întâmpinare, pârâtul a precizat bunurile ce compun masa de împărțit și a arătat că are o contribuție de 80% față de reclamantă,
La data de 28.02.2008, pe baza probelor administrate în cauză, instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu, stabilind compunerea masei de împărțit, calitățile și cotele cuvenite părților și a dispus efectuarea unor expertize în specialitatea construcții civile și evaluări bunuri mobile, pentru formarea loturilor.
Prin sentința civilă nr.1108/19.02.2009, Judecătoria Târgoviștea admis în fond cererea principală, așa cum a fost completată de reclamanta-pârâtă () - și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei a III-a din expertiza finală-completare la raport întocmită de expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.2996/2007 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, iar printr-o altă hotărâre judecătorească s-a dispus partajarea bunurilor succesorale, reclamantei-pârâte revenindu-i lotul 3, care era compus, printre altele, și din terenul pe care este edificat imobilul supus prezentului partaj.
S-a mai reținut că din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște din 26 noiembrie 2007, rezultă că a declarat că soția sa, respectiv reclamanta, a fost plecată în Spania și că datorită acestui lucru a intenționat să vândă animalele din curte, astfel încât, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.208-209 Cod penal.
De asemenea, instanța a mai reținut că, la interogatoriul luat părților, au fost recunoscute marea majoritate a bunurilor ce compun masa de partaj, precum și bunurile ce au fost vândute de pârâtul-reclamant.
Cauza a fost analizată de către instanța de fond și prin prisma dispozițiilor art.30 din Codul familiei, text de lege care precizează că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune, iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
S-a mai arătat că relațiile patrimoniale dintre soți se întemeiază pe principiul egalității dintre soți, iar cu ocazia încetării comunității de bunuri, criteriul în raport de care se determină cota soților, este contribuția pe care fiecare din ei a avut-o la dobândirea și conservarea bunurilor, munca depusă în gospodărie, precum și cea pentru creșterea copiilor constituind, în opinia legii, o contribuție la dobândirea bunurilor comune.
În cauza dedusă judecății s-a pus problema edificării casei de locuit cu mijloace ce fac parte din comunitatea de bunuri, de ambii soți, dar pe terenul unuia dintre aceștia, în speță pe terenul reclamantei, construcția constituind proprietate comună a soților.
Instanța a apreciat că este inadmisibilă stabilirea unor cote diferite de contribuție a soților, întrucât probele administrate nu confirmă o contribuție mai mare a pârâtului la dobândirea imobilului casă de locuit.
S-a omologat varianta a III-a din raportul de expertiză finală-completare la raport, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.741 Cod civil, cerințele esențiale ale echității și egalității dintre copărtași, modul de folosire al bunurilor, asigurarea folosirii imobilelor și posibilitatea punerii în executare a hotărârii și nu în ultimul rând evitarea, pe cât posibil, a fărâmițării peste măsură a imobilelor.
Prin omologarea acestei variante, instanța de fond a urmărit ca partajul să fie realizat, pe cât posibil, în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte, astfel că, s-a încercat garantarea dreptului de proprietate, investițiile efectuate, interesele practice și situația concretă a părților.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat apel pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că, sub aspectul interpretării și aplicării legii, soluția instanței este greșită, întrucât s-a dovedit că acesta a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor ce compun masa de partaj, dovadă fiind declarațiile martorilor și, precum și răspunsul la interogatoriu a reclamantei-pârâte care a arătat că apelantul a avut venituri permanente, considerabil mai mari decât ale ei.
Un alt motiv de apel îl constituie greșita compunere a masei de partaj, în sensul că s-a reținut la partaj un și o căruță, deși din toate probele de la dosar a reieșit că acestea au fost vândute în timpul căsătoriei.
S-a mai susținut că, în cel mai bun caz, instanța putea discuta despre un eventual drept de creanță al intimatei, în măsura în care aceasta făcea dovada că prețul obținut din vânzarea bunurilor a fost folosit în exclusivitate și în interes personal de către apelant, or, în lipsa unor astfel de dovezi, nici măcar dreptul de creanță nu putea fi antamat în soluția pe care instanța a pronunțat-o în cauză.
Apelantul a mai arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică și din punct de vedere al omologării variantei de partaj, în opinia sa varianta I fiind cea care ar fi putut îndeplini cerințele prevăzute de lege și includea o împărțire echitabilă și în natură a casei de locuit.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.300 din 06.07.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul-reclamant împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.1108/19.02.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și a păstrat hotărârea instanței de fond, fiind obligat apelantul - pârât la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere faptul că afirmația din primul motiv de apel este nefondată și asta pentru că s-a dovedit că în timpul căsătoriei și intimata a fost încadrată în muncă, a realizat venituri permanente și a avut o contribuție efectivă la edificarea acestui imobil prin împrumuturile contractate la bănci și ajutorul dat muncitorilor prezenți la executarea lucrărilor.
S-a mai arătat că prezumția instituită de art.30 din Codul familiei, este o prezumție relativă, iar probele administrate pentru răsturnarea acesteia trebuie să fie evidente, clare, și nu deduse în mod trunchiat și cu rea credință din ansamblul materialului probator.
Contribuția egală a soților reținută în mod corect de instanța de fond se raportează la totalitatea bunurilor ce fac obiectul împărțelii și nu la fiecare bun în parte sau categorie de bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
Practica și teoria judiciară au stabilit că întinderea dreptului de proprietate a fiecăruia dintre soți se stabilește cu ocazia împărțelii sub forma unei cote unice asupra universalității de bunuri, și nu printr-o pluralitate de cote în raport de fiecare bun în parte.
Tribunalul a apreciat că probele administrate nu au răsturnat prezumția contribuției egale a soților, întrucât afirmațiile martorilor nu au fost completate și de proba cu înscrisuri referitoare la veniturile considerabil mai mari ale apelantului, în raport de veniturile intimatei, dar nici că aceste venituri ar fi fost folosite la dobândirea bunurilor.
Neîntemeiat a fost considerat și cel de-al doilea motiv de apel, deoarece chiar apelantul a recunoscut la interogator că a vândut acele bunuri în lipsa intimatei și tot exclusiv a folosit banii încasați drept preț al acestora, lipsa acordului intimatei la această vânzare fiind demonstrată cu plângerile penale formulate.
În acest context, tribunalul a apreciat că introducerea contravalorii acestor bunuri a fost corect făcută de către instanța de fond, în acord cu literatura de specialitate, care precizează că în masa partajabilă urmează a fi inclusă contravaloarea bunurilor comune pe care unul dintre soți le-a înstrăinat în mod nelegal până la data partajului.
Nefondat a fost apreciat și ultimul motiv de apel, cel referitor la varianta de lotizare, arătându-se că, omologând una dintre variantele în care o parte din imobil este atribuit apelantului, intimata ar rămâne fără curent electric, deși contractul de furnizare este pe numele său, precum și fără acces la baie.
S-a mai reținut că, din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că imobilul nu este comod partajabil în natură, deoarece ar trebui să i se atribuie apelantului un teren ca și cale de acces, terenul pe care s-a edificat construcția fiind bun propriu al intimatei, ceea ce ar presupune realizarea unor lucrări de separare a părților de construcție.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că este evident că nu se poate dispune o astfel de împărțire, cu atât mai mult cu cât o conviețuire a foștilor soți în aceeași incintă este imposibilă, datorită numeroaselor altercații și violențe exercitate de apelant împotriva intimatei, dovadă fiind procesele-verbale de contravenție, sancțiunile aplicate de către organele de poliție, urmare a plângerilor repetate formulate de intimată.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Se invocă art. 304 pct. 7,8,9 pr.civilă, solicitându-se admiterea recursului, pentru următoarele argumente:
Susține recurentul că a demonstrat, cu probele administrate, o contribuție mai mare în ceea ce privește dobândirea bunului casă de locuit, instanța manifestând inconsecvență în aprecierea și soluționarea problemelor de drept puse în discuție, hotărârea fiind contradictorie.
Se arată că prima instanță a apreciat ca inadmisibilă cererea sa privind o contribuție majorată la dobândirea imobilului casă de locuit, în condițiile în care nu a pretins aceeași contribuție majorată la dobândirea celorlalte bunuri reținute la masa de partaj, însă, legea nu condiționează natura, cantitatea și felul dovezilor invocate în sprijinul pretenției privind o contribuție majorată, dimpotrivă, proba testimonială este revelatoare și înlătură orice dubiu cu privire la contribuția majorată pe care a avut-o la edificarea casei de locuit.
Precizează recurentul că a solicitat, conform art. 295 alin. 2 pr.civilă, în fața apelului, refacerea și completarea probelor, cerere ce i-a fost respinsă, astfel că, în recurs, consideră îndreptățită și întemeiată solicitarea privind admiterea recursului și casarea cu trimitere.
Recurentul solicită modificarea încheierii de admitere în principiu pentru a se reține contribuția majorată la dobândirea casei de locuit, dar și scoaterea de la masa de partaj a unor bunuri care nu mai existau la data despărțirii în fapt a soților, respectiv un și o căruță, în condițiile în care, toate probele administrate în cauză evidențiau o situație necontestată de partea adversă, anume că acele bunuri fuseseră vândute în timpul căsătoriei.
Mai arată recurentul că nu există nici măcar un început de dovadă că prețul obținut de vânzarea acelor bunuri a fost însușit de către el și folosit în scopuri personale, iar pentru a-și motiva soluția de respingere a acestui motiv de apel Tribunalul Dâmbovița aduce drept argument lipsa acordului intimatei la vânzarea bunurilor și plângerile penale formulate de fost soție.
Recurentul solicită, în situația în care nu se va dispune casarea cu trimitere, validarea variantei I de lotizare privind împărțeala bunurilor comune, întrucât, dacă în cazul intimatei, ambele instanțe au apreciat că este o persoană în vârstă, lipsită de venituri materiale substanțiale, ce nu poate fi lipsită de o atribuire în natură a imobilului casă de locuit, același raționament este aplicabil și în cazul său, care este tot o persoană în vârstă și fără venituri materiale consistente.
Intimata, deși a fost citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu a depus-o până la data judecății.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
În ședința publică din 11 noiembrie 2009, recurentul a arătat că renunță la motivele de recurs ce vizează contribuția majorată la dobândirea imobilului, precum și la capătul de cerere ce viza scoaterea de la masa de împărțit al unui și a unei căruțe.
Criticile referitoare la faptul că a demonstrat cu probele administrate o contribuție mai mare în ceea ce privește dobândirea imobilului casă de locuit, precum și scoaterea de la masa de partaj a unor bunuri, respectiv al unui și a unei căruțe, nu vor mai fi analizate, întrucât recurentul a renunțat la aceste motive de recurs.
Critica recurentului că i s-a respins cererea pentru refacerea și completarea probelor, se va respinge având în vedere faptul că, la instanța de fond, au fost administrate toate probele necesare și utile pentru soluționarea cauzei, nefiind posibil ca partea nemulțumită de o anumită soluție a instanței să solicite completarea probelor pentru a dovedi o altă situație de fapt, mai ales că, la instanța de fond, s-au întocmit expertize care au fost completate și refăcute.
Cererea recurentului de a se omologa varianta I de lotizare, urmează a fi respinsă, întrucât, așa cum au arătat instanțele anterioare, dar și experta, expert constructor, că imobilul casă de locuit și anexele gospodărești și îmbunătățirile de la apartamentul nr. 29 să fie atribuite reclamantei, întrucât este proprietara terenului din- și a apartamentului nr. 29 din str. -. -,.15, precum și expertul, expert constructor, care în răspunsul la obiecțiuni (fila 255) arată că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură și un lucru stânjenitor este și faptul că terenul pe care se află casa este proprietatea reclamantei.
Mai mult, omologarea unei variante în care recurentului să i se atribuie încăperi din locuința din, ar face imposibilă conviețuirea părților, în condițiile în care între acestea au existat numeroase acte de violență, exercitate de recurent împotriva intimatei, astfel cum rezultă din procesul-verbal (fila 29 dosar apel), cererea adresată comisarului șef (filele 30-32 dosar apel), rezoluția din 18.12.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (filele 59-60 dosar fond), rezoluția din 26.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (filele 102-103 dosar fond), rezoluția din 27.12.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște (fila 105 dosar fond).
Recurentul nu a arătat în ce constă incidența dispozițiilor art. 7 și 8.pr.civilă, pentru a fi analizate de instanța de control judiciar, motiv pentru care, se vor respinge ca nefondate aceste critici.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 pr.civilă, va fi obligat recurentul, către intimată, la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Târgoviște, Cartier,-, cod poștal -, județul D împotriva deciziei civile nr.300 pronunțată la 6 iulie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta (), domiciliată în Târgoviște, str.-.-,.15,.B,.29, cod poștal -, județul
Obligă recurentul, către intimată, la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored. PJ
4 ex/23.11.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
