Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.90 din 15 septembrie 208 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2009, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, apoi a amânat pronunțarea la 23.01.2009, pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, apoi a amânat pronunțarea la 30.01.2009, în vederea deliberării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 90/A/2008 a Tribunalului pentru Minori și familie Brașova respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă (fostă ), împotriva sentinței civile nr. 3876/25 aprilie 2007 Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr- al acestei instanțe, pe care a păstrat- A respins cererea intimatei - reclamante de obligare a apelantului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 294 al. 1 Cod procedură civilă, în calea de atac a apelului nu se pot schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Față de aceste dispoziții legale, instanța de control judiciar constată că pârâtul -, prin cererea reconvențională formulată în fața judecătorului fondului, nu a contestat calitatea de bun comun a imobilului - apartament, ci a pretins doar o contribuție exclusivă a sa la dobândirea acestui bun comun. În aceste condiții, solicitarea pârâtului din apel dea se constata calitatea de bun propriu a apartamentului apare în mod evident ca fiind o schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată, din acțiune în constatare a calității de bun comun, întemeiată pe prevederile art. 36. fam. în acțiune în constatarea calității de bun propriu, întemeiată pe prevederile art. 31 lit. f Codul familiei.
În ceea ce privește susținerile pârâtului în sensul că sumele de bani aflate în conturile și provin din vânzarea unor bunuri ce-i aparțin, devenind astfel bunuri proprii, precum și lada frigorifică, probatoriul complex administrat în fața instanței de fond și depozițiile testimoniale ale martorilor propuși de părți în fața instanței de control judiciar nu au răsturnat prezumția relativă de comunitate, în sensul că banii aflați în conturile respective sunt bunurile proprii ale pârâtului. Pe de altă parte, extrasul de cont depus de reclamant în apel ( 54 dosar ) atestă depunerea unor sume de bani în contul după data de 13 octombrie 2001, în condițiile în care părțile au încheiat căsătoria la data de 17 septembrie 2001 ( 2 dosar nr. 7756/2004 al Judecătoriei Brașov ).
De altfel, aceste aspecte au fost analizate de judecătorul fondului și prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2006, prin care au fost admise, în parte, atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtului reclamant reconvențional, stabilindu-se, totodată, masa bunurilor de împărțit și cotele de contribuție ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune.
Deși această încheiere se atacă odată cu fondul, astfel cum rezultă din prevederile art. 673/8 Cod procedură civilă, pârâtul - apelant nu a făcut niciun fel de referire, în cererea sa de apel, la încheierea respectivă, deși art. 282. pr. civ. nu mai conține și alineatul (3), care prevedea că apelul împotriva unei hotărâri se socotește a fi făcut și împotriva încheierii premergătoare. Prin urmare, deși apelantul a formulat critici cu privire la stabilirea masei partajabile, la cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, și la calitatea de bunuri proprii ale unora dintre acestea, nu a înțeles să solicite și schimbarea, în parte, a încheierii pronunțate de Judecătoria Brașov în ședința publică din data de 25 ianuarie 2006, ci doar a hotărârii pronunțate de instanță pe fondul cauzei.
Având în vedere că într-un proces civil instanța este ținută de ceea ce solicită părțile, neputând a se pronunța asupra unei alte cereri sau cu privire la ceva ce nu s-a cerut, s-a apreciat că neindicarea de către apelant a încheierii care se solicită de fapt a fi schimbată apare ca o achiesare a acestei părți la dispozițiile judecătorului fondului cuprinse în acea încheiere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În esență în motivarea recursului se critică următoarele aspecte:
1. Greșita stabilire a unor cote de contribuție diferite, întrucât imobilul este bunul propriu al pârâtului fiind dobândit cu banii obținuți din vânzarea unui alt bun propriu.
Bunuri proprii sunt și sumele de bani din conturile deschise la BRD și BCR întrucât provin din virarea unor bunuri proprii.
2. Se arată că este greșită susținerea instanței de apel că nu s-a adus vreo critică încheierii prin care s-a stabilit cota diferențiată de contribuție, întrucât în apel s-a criticat pe acest aspect, iar calea de atac se consideră exercitată și împotriva încheierilor premergătoare care nu pot fi atacate decât odată cu fondul, nefiind necesară o precizare expresă în acest sens.
Părțile au depus concluzii scrise.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea reconvențională (fila 12 dosar nr. 7756/2004) pârâtul reclamant reconvențional a solicitat să se constate calitatea de bun comun a imobilului în litigiu, arătând în motivare că: "a fost dobândit prinbani propriiai pârâtului, având o contribuție de 100 % "
Se observă o motivare necorespunzătoare a petitului, o contradicție în solicitarea de constatare a calității bunului ca fiind comun, cu considerentele cererii în care se menționează în mod expres că imobilul a fost dobândit din bani proprii.
În atare situație prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă și să ceară explicații cu privire la motivarea în susținerea pretențiilor, cerință neîndeplinită în cauză. Față de o cerere de a se constata contribuția de 100 % la dobândirea bunului imobil, știut fiind că în cazul coproprietății devălmașe nu este posibilă o asemenea solicitare, ci numai asupra întregii mase de împărțit, și motivarea dobândirii din bunuri (bani) proprii, instanța în aplicarea textului procedural amintit, trebuia să clarifice situația și să pună în discuția părților art. 31 lit. f din Codul Familiei și să impună o atare precizare.
proprietății devălmașe nu permite stabilirea unei cote de contribuție diferențiată asupra unui bun singular, ci asupra întregii mase devălmașe, dar există posibilitatea excluderii bunurilor proprii din masa de împărțit dacă se face dovada cerințelor impuse de cazurile reglementate de art. 31 din Codul Familiei. De aceea, clarificarea cererii pârâtului era esențială, întrucât, funcție de starea de fapt reținută de instanță, respectiv stabilirea componenței masei de împărțit, depinde și justa soluționare a cererii de partaj, prin includerea sau excluderea unor bunuri considerate proprii ale unui soț, precum și stabilirea sultei reale datorată în caz de inegalitate valorică a loturilor.
Procedeul nelegal al primei instanțe a influențat decisiv soluția instanței de apel care a considerat cererea de stabilire a calității de bun propriu a imobilului și sumelor de bani în discuție, ca fiind o cerere nouă, inadmisibilă în apel conform art. 294 Cod procedură civilă, ce nu a permis cercetarea reală în fond a cauzei, cercetare pe care nu a realizat-o nici prima instanță datorită nerespectării prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs ce vizează atacarea cu apel a încheierii din 25.01.2006, prin care s-a stabilit masa de împărțit și cotele de contribuție este fondat.
Conform art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel d ecât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
În mic, încheierile sunt tot hotărâri judecătorești și ele fac corp comun cu hotărârea finală. De aceea legiuitorul a permis ca, excepțional, anumite încheieri să fie atacate separat (cele de suspendare sau de întrerupere a cursului judecății, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate), regula rămânând atacarea lor odată cu fondul. Faptul că art. 282 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevedea că " apelul împotriva unei hotărâri se socotește a fi făcut și împotriva încheierii premergătoare" a fost abrogat, nu înlătură caracterul unitar al hotărârii asupra fondului și care include toate încheierile premergătoare, astfel că o precizare expresă a încheierii care se atacă nu este necesară, fiind suficientă critica în apel ce vizează chestiunile de fapt sau de drept reținute în respectiva încheiere.
Or, prin cererea de apel, pârâtul a criticat tocmai aspectele de fapt și de drept referitoare la contribuția diferențiată stabilită de prima instanță, calitatea de bun propriu al unor bunuri și care au fost reținute în încheierea din 25.01.2006, astfel că o indicare expresă a acesteia nu era necesară.
Față de considerentele expuse, reținând natura cererii ca fiind în constatarea calității de bun propriu a imobilului în discuție și asupra căreia nu s-a intrat în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va casa decizia recurată și desființa sentința apelată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va analiza cererea susmenționată prin prisma dispozițiilor art. 31 lit. f din Codul Familiei, a înscrisurilor depuse la dosar, susținerilor reclamantei asupra surselor dobândirii imobilului indicate în precizarea de acțiune (fila 21 dosar Judecătoria Brașov nr. 7756/2004), precum și a altor probe pe care instanța le consideră necesar de administrat. De asemenea se va analiza și celelalte motive din apelul și recursul pârâtului referitoare la calitatea bunurilor, urmând să se pronunțe asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 90/A din 15.09.2008, a Tribunalului pentru Minori și familie Brașov, pe care o casează.
Admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței civile nr. 3876 din 18.04.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care o desființează.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/02.02.2009
Dact. /03.02.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Daniel
| ← Divort. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea... → |
|---|
