Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.935
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr.266 din 04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.266/4.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de apelanta, împotriva sentinței civile nr. 5623/05.06.2006 pronunțate de Judecătoria Timișoara, in dosar nr. 10126/2005, in contradictoriu cu intimatul
A schimbat în parte hotărârea apelată in sensul că a inclus în masa bunurilor comune garajul situat in T- în valoare de 20.000 lei (200.000.000 lei vechi).
A dispus partajarea acestuia prin includerea lui in lotul II atribuit pârâtului și obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 6280 lei aferentă cotei de contribuție de 31,40% a reclamantei la dobândirea bunurilor comune.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate.
A admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată obligând pârâtul intimat să plătească reclamantei apelante suma de 1209,4 lei constând în timbru judiciar, taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în apel.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând in onorariu de expert.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.5623/5.06.2006 Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanta, împotriva paratului, a admis în parte cererea reconvențională precizată și completată formulată de pârâtul -reclamant reconvențional, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenționala. S-a constatat că în timpul căsătoriei părților, acestea au dobândit următoarele bunuri comune mobile în valoare totală de 18.715 Ron; mobila de bucătărie compusă din 3 corpuri, sertare și rafturi, 3 corpuri cu rafturi; 4 tabureți; o masă; 6 uși la corpurile vechi în valoare de 900 Ron; dulap de haine montat pe hol compus din dulap haine cu 5 uși și polițe; 2 corpuri cu polițe în valoare de 1000 Ron; aragaz 5609 X în valoare de 1.279,90 Ron; fier de călcat Philips în valoare de 245 Ron; 4 televizoare, din care 1. Samsung CZ 20 32 T în valoare de 890 Ron; 1. din 1991 în valoare de 200 Ron, 1. Samsung din 1994 în valoare de 500 Ron și 1. Philips în valoare de 1229.90 Ron; mașină de spălat automata în valoare de 600 Ron; cuptor cu microunde în valoare de 150 Ron; frigider în valoare de 600 Ron; congelator lada în valoare de 400 Ron; congelator cu 7 sertare în valoare de 600 Ron; mobila de dormitor ( pat+noptiera+ dulap ) în valoare de 3.000 Ron; masa și scaune de bucătărie în valoare de 660 Ron; frigider în valoare de 1000 Ron; mașina de spălat Indesit în valoare de 800 Ron; TV Sony cu diagonala de 84 cm extraplat în valoare de 1300 Ron, autoturism marca cu nr. de înmatriculare - în valoare de 3362 Ron.
S-a constatat ca la dobândirea bunurilor comune reclamanta a avut o contribuție de 31,40% și pârâtul o contribuție de 68,60%.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în sumă de 3.183,37 Ron cu obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei aceasta suma.
S-a constatat că pârâtul are un drept de creanță în suma de 11.087,01 Ron și obligarea reclamantei să-i plătească pârâtului această sumă.
S-a dispus partajarea bunurilor comune mobile prin formarea a doua loturi astfel că:Lotulîn valoare totală 5.895 Ron constând în mobilă de bucătărie compusa din 3 corpuri și sertare și rafturi, 3 corpuri cu rafturi, 4 tabureți, o masa, 6 uși la corpuri vechi-900 Ron aragaz 5606 X -1.279,90Ron, fier de călcat Philips-245 Ron, 1. TV Samsung CZ 20 32 T -89 Ron, 1. Philips-1.229,90 Ron, mașina de spălat automata -600 Ron, cuptor cu microunde -1500 Ron, frigider -600 Ron, au fost atribuite reclamantei.Lotul IIin valoare totala de 12.820 Ron, constând în: dulap de haine montat pe hol compus din dulap haine cu 5 uși și polițe, 2 corpuri cu polite-1000 Ron,TV din 1991-200 Ron, 1 Tv Samsung din 1994-500 Ron; congelator lada -400 Ron, congelator cu 7 sertare -600 Ron, mobila de dormitor ( pat+ noptiera +dulap)-3.000 Ron, masa si scaune de bucatarie -660 Ron, frigider -1000 Ron, masina de spalat Indesit -800 Ron, TV Sony cu diagonala de 84 cm extraplat -1300 Ron, autoturism marca cu nr. de înmatriculare - -3362 Ron, a fost atribuit paratului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18,94 Ron cu titlu de sultă.
A fost respinsă în rest acțiunea precizată și completată, a fost respinsă în rest cererea reconvenționala precizata și completata.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecata și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 503,14 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 27.02.1988, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 7271/12.07.2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitiva și irevocabila la data de 07.09.2005.
S-a reținut că părțile au fost de acord cu existența și valoarea bunurilor comune mobile indicate de pârât în cererea reconvențională inițială, cu excepția valorii autoturismului,astfel că, în temeiul art.30 C fam. și art.673 ind. 3.pr civ. s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri comune mobile în valoare de 18.715 Ron.
Și în legătură cu bunurile comune situate în apartamentul pârâtului (recunoscute de acesta) s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.30 Codul familiei, pârâtul deși a susținut, nu a reușit că probeze să acestea au fost dobândite dup desfacerea căsătoriei și că au fost achiziționate de un terț.
Pentru determinarea contribuției fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a avut în vedere că in perioada 01.03.1988-31.05.2005, paratul a avut venituri totale de 1.155.364.051 Rol, reprezentând salarii și prime în suma de 845.462.648 Rol, așa cum rezultă din adeverințele nr. 1074-19.01.2006 și nr. 53/7412/10.04.2006 emise de SC SA și pensie în cuantum de 309.901.403 Rol, așa cum rezultă din adeverințele emise de Casa Județeană de Pensii
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 6329/1984 a Judecătoriei Timișoara s-a dispus obligarea primei soții a pârâtului să-i plătească acestuia o sultă în valoare de 240.522 lei, însă pârâtul nu a făcut dovada că această sumă a fost folosită pentru achiziționarea de bunuri comune sau la dobândirea dreptului de creanță ce formează obiectul prezentului litigiu, astfel că această sumă nu a fost luată în considerare la stabilirea cotei de atribuire a pârâtului.
Instanța a reținut că în raport de veniturile părților în salarii, prime, respectiv pensie, la dobândirea bunurilor comune reclamanta a avut o contribuție de 31,40 % și pârâtul o contribuție de 68,60%.
În legătură cu îmbunătățirile efectuate la apartamentul nr.6 al pârâtului situat în T,-, instanța a constatat că pârâtul beneficiază de îmbunătățirile efectuate la apartamentul sau în valoare totala de 5.137,83 Ron, și a beneficiat de suma de 5.000,30 Ron, transferata din contul de depozit deschis la BRD, motiv pentru care, în baza prev. art. 30 fam. si art. 673 ind. 5.pr. civ, s-a constatat că reclamanta are un drept de creanță corespunzător cotei sale de contribuție de 31,40% în suma de 3.183.37 Ron, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantei această suma.
S-a apreciat că la apartamentul nr.9 al reclamantei situat în T,-. 102, părțile au adus îmbunătățiri în valoare totala de 14.456,02 Ron valoare stabilita la data efectuării raportului de expertiza și a suplimentului întocmite de expert ing..
Reclamanta a depus la BRD T în data de 17.05.2005, în contul de economii tip suma de 45.000.000 lei, cont care la data de 25.08.2005, după pronunțarea sentinței de divorț din data de 12.07.2005 și după ce părțile nu au mai locuit împreuna, avea soldul de 1.605,81 Ron.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta beneficiază de îmbunătățirile aduse apartamentului său în sumă de 14.456,02 Ron și a beneficiat de suma de 1.606,81 Ron, la care și-a adus contribuția și pârâtul prin procent de 68,60 %, motiv pentru care în baza prev. art. 30 fam si 673 ind. 5.pr civ, s-a constatat că pârâtul are un drept de creanță în sumă de 11.087,01 Ron, reclamanta fiind obligată să-i plătească pârâtului această sumă.
Instanța a procedat la formarea și atribuirea loturilor ținând seama de propunerile de partajare a bunurilor comune făcute de părți precum și de dispozițiile art.6735alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului cu titlu de sultă suma de 18,49 RON.
Referitor la garajul construit de părți s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada edificării acestuia cu respectarea prevederilor Legii 50/1991 și că terenul pe care este edificat se află în proprietatea Statului Român, astfel că acesta nu a fost inclus în masa bunurilor partajabile.
Referitor la partajarea unui număr de 1170 acțiuni,deținute de pârât la SC s-a constatat potrivit adresei nr. -/12.12.2005 că pârâtul a deținut un număr de 2070 acțiuni până la data de 24.05.2005 când le-a concesionat prin contractul de concesiune nr. 1027/2005, și având în vedere că prin acțiunea principală nu s-a solicitat constatarea unui drept de creanță rezultat din cesiunea acestor acțiuni, acțiuni ce nu se mai află în posesia pârâtului, fiind cesionate în timpul căsătoriei părților, în baza unui contract de cesiune aflat în ființă, instanța de fond, în baza art. 1169.civil a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind includerea acestor acțiuni în masa bunurilor partajabile și împărțirea lor, fără a mai analiza și celelalte apărări ale pârâtului.
Cu privire la bunurile solicitate de reclamantă prin completarea acțiunii, din contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 05.12.2005 între pârât și fostul chiriaș, instanța de fond a reținut că acestea au aparținut chiriașului și au fost cumpărate de pârât ulterior desfacerii căsătoriei.
Prima instanță a respins și petitul din cererea reconvențională privind constatarea dreptului de creanța al pârâtului asupra acestei indemnizații pentru asigurare de viață având în vedere că, chiar dacă o parte din indemnizația de plată pentru asigurarea de viată a reclamantei la Asigurari de Viata SA ( fosta ) a fost achitată din bani comuni, in timpul căsătoriei, întrucât acest tip de asigurare nu produce profit și plata indemnizației face parte din obligațiile obișnuite ale unei căsătorii.
In privința drepturilor de creanță privind sumele de bani din conturile părților deschise de acestea la.R -Sucursala T,instanța de fond a reținut că aceste conturi fie au fost lichidate în timpul căsătoriei părților, fie sunt credite ce constituie datorii personale și nu sunt comune, motiv pentru care au fost respinse petitele privind aceste sume.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.5623/5.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul constatării contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune.
A arătat că prima instanță nu i-a permis reclamantei să facă dovada că a avut venituri colaterale față de veniturile salariale și anume a făcut comerț legal, cu bunuri aduse din străinătate.
A arătat că dividendele de pe acțiunile sunt bunuri comune și că acestea, dacă au fost aduse în casă, apelanta are o cota de contribuție de 50% din ele și că prima instanța nu a ținut cont de faptul că în afara de serviciu apelanta prestat munca și în cadrul gospodăriei.
Referitor la garaj reclamanta apelantă a arătat că este de acord să- fie atribuit în natură intimatului, cu obligarea acestuia de a-i plăti o sultă, reprezentând din valoarea declarată.
A arătat că prima instanță nu a avut în vedere că referitor la contul de economii acesta a fost înființat in anul 2005, la BRD, prin împrumut, prin creditarea sa, urmând ca banii să îi plătească in numerar-suma de 160 Ron pana in anul 2010, dată când ar fi fost achitat creditul, garanțiile și dobânzile.
Contul înființat prin împrumut-creditare la banca are neacoperită restituirea lui reclamanta apreciind ca intimatul să fie obligat la 68,60 lei din rata lunară de 160 Ron ce o achită pana in anul 2010 când se acoperă restituire împrumutului.
Cu privire la acțiunile cumpărate prin a arătat că la achiziționarea acestora pârâtul a luat 50 milioane din banii comuni și ca atare acțiunile (2070) sunt bunuri comune.
Reclamanta a arătat că instanța, cunoscând numărul de acțiuni și dividendelor trebuia să hotărască cât îi revine fiecăruia dintre soți, obligându-l pe intimat la plată, raportat la faptul că a sustras aceste bunuri din masa bunurilor de împărțit, prin cesionare la fiul său.
Tribunalul a admis apelul reținând că în ceea ce privește includerea în masa bunurilor comune a garajului din litigiu acesta în mod greșit nu a fost inclus în masa bunurilor comune, întrucât este construit de părți și este aferent apartamentului nr. 6 situat în T,-.
A reținut că în mod corect a fost stabilită cota de contribuție raportat la veniturile realizate de paratul reclamant reconvențional precum si la veniturile realizate de reclamanta parată reconvențională, venituri ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
de 1605,81 lei cuprins in contul de economii deschis pe numele reclamantei, a fost in mod corect inclus in categoria bunurilor comune întrucât exista in acest cont la data separării părților in fapt, separare in fapt ce s-a produs după data de 21.07.2005.
În ceea ce privește operațiunile bancare, respectiv depunerile sub durata căsătoriei la diferite bănci ( Bank, - Sucursala T, Sucursala T), in mod corect a reținut prima instanța că acestea au fost lichidate de paratul reclamant reconvențional sub durata căsătoriei.
Referitor la acțiunile proprietatea pârâtului, s-a reținut că cele 2070 acțiuni au fost concesionate de pârât fiului său pentru suma de 51 milioane ROL.
Tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă efectuată în cauza de către expertul, în baza documentelor puse la dispoziția acestuia de către societatea SA, s-a reținut că pârâtul reclamant reconvențional a dobândit toate acțiunile in calitatea sa de salariat si membru al Asociației.
Instanța de apel nu a reținut nici critica adusă hotărârii instanței de fond conform cu care prima instanță nu a respectat obligația de a efectua partajul in natură a bunurilor astfel ca sulta să fie cât mai mică întrucât bunurile comune ale parților au fost partajate in natură, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei cu titlu de sultă suma de 18,49 RON.
În termen împotriva deciziei civile nr.266/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului respectiv admiterea acțiunii de partaj așa cum a fost formulată.
În motivare a arătat că bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei sunt dobândite cu contribuție egală și nu așa cum au statuat cele două instanțe contribuția de 31,40 % recurenta și 68,60 % intimata.
A arătat că instanța nu a luat în considerare probele aduse de reclamantă în fața instanței, respectiv declarația martorei care a arătat că pe lângă salariul adus în casă de reclamantă a prestat activitatea gospodărească, s-a ocupat de întreținerea copiilor și a prestat activitatea de comerț peste hotare, activitate care a adus un plus de venituri în casă.
Îmbunătățirile la cele 2 apartamente sunt efectuate din bani comuni în cotă egală și în această modalitate trebuie considerate, însă instanța de apel respingând această susținere cu motivarea primei instanțe care nu are bază legală, având în vedere obiectul acțiunii de partaj.
Referitor la contractul de credit BRD, arată că acești bani au fost ridicați pentru nevoi personale, fără a avea cunoștință de introducerea acțiunii de divorț de către intimat, au fost folosiți în comun, urmând ca reclamanta să achite ratele.
Arată că depunerile sub durata căsătoriei la diferite bănci au fost lichidate corect de către intimat sub durata căsătoriei și folosite de acesta, nefăcând dovada că le-a predat în casă.
Referitor la acțiunile dobândite de pârât arată că aceste sunt dobândite în timpul căsătoriei prin bani comuni și că acestea trebuie cuprinse în masa bunurilor de împărțit alături de dividende care reprezintă cota parte din profit ce se plătesc fiecărui asociat.
Arată că din declarația cuprinsă ca anexa la expertiză rezultă că în anul 1992 părțile au dobândit un număr de 192 acțiuni achitând suma de 500.000 le, în anul 1994 un număr de 1528 de acțiuni pentru care s-au depus un număr de 102 certificate de acționar, care reprezintă aceste certificate, sunt certificate de acționar cumpărate de pe piața liberă din bani comuni, iar restul de acțiuni au fost dobândite prin, ce reprezintă o asociație de acționari înființată tocmai pentru a finanța cumpărarea de acțiuni.
Susține că expertiza face constatarea că intimatul a ridicat dividendele personal în anul 2005, când proprietar apărea fiul său, ceea ce poate să ducă la concluzia că cesionarea s-a făcut formal, pentru scopul scoaterii din masa bunurilor de împărțit a acestor acțiuni.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri, pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în principal în sensul respingerii apelului și menținerii integrale a sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara iar în subsidiar, în sensul modificării hotărârii atacate și atribuirii garajului din- reclamantei, cu menținerea valorii sultei stabilite de prima instanță în sarcina sa.
În motivare a arătat că instanța de apel a inclus în mod greșit în masa bunurilor comune garajul situat în T,-, garajul nu reprezintă bun comun întrucât terenul pe care este ridicat aparține statului, iar garajul a fost întabulat în favoarea Statului Român, așa cum rezultă din coala de CF anexată, partea a II-a pozițiile 30 și 32.
Arată că și în ipoteza în care garajul ar face parte din masa bunurilor comune, valoarea indicată de intimată este vădit exagerată având în vedere situația juridică a terenului pe care este construit garajul. În cauză nu s-a efectuat nici o expertiză pentru stabilirea acestei valori. Mai mult, instanța de apel a reținut în mod greșit că nu a contrazis această valoare; a contestat valoarea estimată de intimată, întrucât situația juridică a garajului afectează în mod clar valoarea sa de circulație.
Arată că folosința garajului este aferentă apartamentului din-, aparținând intimatei și nicidecum din-, așa cum a reținut instanța de apel.
Susține că autoturismul - care i-a revenit în urma partajului a rămas în folosința fiului său, care locuiește împreună cu intimata în apartamentul din- și care utilizează garajul aferent din spatele blocului.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă cu motivarea că în ceea ce privește acțiunile SC " regimul de bun propriu al acestor acțiuni s-a stabilit prin sentința civilă nr.1933/PI/2006 a Tribunalului Timiș confirmată prin decizia civilă nr.3708/16.11.2007.
Arată că în ceea ce privește celelalte motive invocate de reclamantă ele reprezintă chestiuni de fapt ce nu pot fi invocate în fața instanței de recurs.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursurile sune nefondate.
Astfel, reclamanta criticat în primul rând stabilirea contribuției părților la dobândirea bunurilor comune invederând că acestea au avut o contribuție egală și nu de 68,60 % pârâtul și 31,40 % reclamanta cum au statuat cel două instanțe.
Sub acest aspect se constată că instanța de apel a luat în considerare veniturile obținute de părți din salarii cu precizarea că veniturile obținute de reclamantă din micul trafic (aspect confirmat de martora ) nu a fost de natură să modifice cotele de contribuție astfel cum au fost stabilite de prima instanță.
Tot astfel s-a apreciat corect că față de veniturile substanțiale mai mari ale pârâtului obținute din salarii și din pensie în raport de cele obținute de reclamantă, munca în gospodărie realizată de aceasta nu conduce la egalizarea contribuției soților la dobândirea bunurilor comune.
S-a apreciat în mod corect că îmbunătățirile aduse celor două imobile sunt bunuri comune situație în care și la realizare acestora s-a constatat că părțile au aceeași cotă de contribuție.
În ceea ce privește contractul de credit BRD Sucursala T înființat în 17.05.2005 s-a reținut de tribunal că prin anexa la contract s-a stabilit că încasarea lunară a ratei și a dobânzilor aferente se face din contul lunar curent al împrumutatului, împrejurare față de care intimatul în mod corect nun a fost obligat să plătească din acest credit, creditul respectiv nefiind inclus în și categoria bunurilor comune.
În ceea de privește acțiunile, regimul juridic ala cestor acțiuni s-a stabilit prin sentința civilă nr.1933/2006 a Tribunalului Timiș rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3708 din 16.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.-.
Astfel, din considerentele hotărârii civile menționate rezultă că anterior introducerii acțiunii de divorț, pârâtul a concesionat fiului său prin contractul de concesiune nr.1027/24.05.2005 un număr de 2070 acțiuni, în valoare totală de 51.000.000 ROL Consiliului de Administrație cu aprobarea SC SA fără a fi necesar acordul reclamantei întrucât fostul soț a devenit proprietarul acestor acțiuni ca urmare a privatizării societății prin metoda - în temeiul Legii 58/1991 și Legii 77/1994 și a calității de salariat din anul 1978, ceea ce i-a conferit dreptul de a deveni acționar.
În consecință, s-a reținut corect de instanța de apel că aceste acțiuni avânt regim de bun propriu al pârâtului, nu intră în masa partajabilă.
Cu privire la dividendele obținute din activitatea societății se poate observa că acestea au fost solicitate de reclamantă în fața instanței de apel, prin cererea de chenare în judecată astfel cum a fost precizată reclamanta solicitând partajarea acțiunilor - nu și a dividendelor obținute de pe urma acțiunilor.
Or, dispozițiile art.294 prevăd că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nici nu se pot face alte cereri noi.
Cererea formulată prima oară în apel d e reclamantă - cu privire la includerea dividendelor în masa bunurilor de împărțit nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art.294 alin.2 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs formulat de pârât în sensul de a respinge petitul privind includerea garajului în masa bunurilor comune, Curtea constată că este neîntemeiat, întrucât s-a făcut dovada că acesta a fost edificat de părți, valoarea sa fiind cea declarată de reclamantă (200.000.000 lei) necontestată.
Întrucât autoturismul marca cu număr de înmatriculare - a fost atribuit pârâtului prin partajul dispus în cauză, garajul era necesar să fie atribuit acestuia, astfel că în mod corect a procedat instanța de apel - care a dispus partajarea acestuia - prin includerea în lotul pârâtului, neavând relevanță că la această dată autoturismul este atribuit în baza contractului de comodat, fiului pârâtului, întrucât contractul nu este încheiat pe o perioadă nedeterminată ci pe perioada de la 11.04.2007 până la 10.04.2009.
Față de considerentele arătate, Curtea n baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursurile declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr.226/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta și de pârâtul împotriva deciziei civile nr.226/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/6.11.2008
Dact./11.11.2008
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Trandafir Purcăriță, Erica Nistor
| ← Decădere din drepturi părintești. Decizia 490/2008. Curtea... | Plasament. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
