Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 94
Ședința publică de la 02 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul ( ), domiciliat în I, cu sediul procesual ales la.", și Asociații" - str. - nr. 13-15, jud. I în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 229/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2008, apoi pentru astăzi, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 865/13 aprilie 2007 Judecătoria Pașcania admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta-parata -, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă -.
S-a constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri, cu o valoarea totală de 142.051 lei:
1. imobilul apartament situat în P, str. -, -
scara A, apartament 27, județul I, compus din trei camere si dependințe - valoare 136.662 lei
2. mobilă sufragerie, 3 module - valoare 996 lei
3. covor plușat -13,50. p - valoare 178 lei
4. frigider -1 bucată - valoare 68 lei
5. masa 4 persoane -1 bucată-valoare 28 lei
6. scaun mic - 4 bucăți - valoare 32 lei
7. covor plușat -7,5 mp - valoare 99 lei
8. covor plușat 2 x 2,70 x 0,5m - valoare 14 lei
9. pat dublu cu saltea ""- 1 - valoare 360 lei
10. noptiera uși rabatabile - 2. - valoare 104 lei
11. șifonier 4 uși -1 bucata - valoare 480 lei
12. masă toaletă cu 2 uși - 1 bucata -valoare 192 lei
13. pernă pene - 4 - valoare 73 lei
14. lenjerie pat - 5 seturi - 10 lei
15. filtru cafea "S" - 1 - 24 lei
16. friteuza - 1 bucata - 66 lei
17. cuptor microunde "" - 1 - 210 lei
18. canapea - 1 - valoare 280 lei
19. fotoliu - 2 - valoare 240 lei
20. bibelouri - 1 - valoare 24 lei
21. perdele - 4 bucăți -20 ml - valoare 112 lei
22. televizor color - 1 bucata - valoare 300 lei
23. lustră - 3 - valoare 120 lei
24. video player - 1 bucată - valoare 300 lei
25. masa 12 persoane - 1 bucata - valoare 100 lei
26. scaun 2 bucăți - valoare 48 lei
27. cuier hol - 1 bucata - valoare 80 lei
28. fotoliu - 2 bucăți - valoare 240 lei
29. măsuță - 1 bucată - valoare 32 lei
30. dulap suspendat - 1 - 40 lei
31. dulap fix bucătărie - 1 bucată - 64 lei
32. colțar - 1 - 200 lei
33. aragaz trei ochiuri - 1 bucată -valoare 188 lei
34. hotă metalică - 1. - valoare 24 lei
35. mixer - 1 - valoare 8 lei
36. storcător fructe - 1 bucata - valoare 30 lei
37. sandwitch - maker - 1. -valoare 25 lei.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamanta-pârâtă a avut o cotă de contribuție de 65 %, iar pârâtul-reclamant o cotă de 35% și s-a dispus sistarea stării de codevălmășie în următoarea modalitate:
S-a atribuit reclamantei -pârâte următoarele bunuri:
1. Imobilul apartament situat în P, str. -, -
scara A, apartament 27, județul I, compus din trei camere și dependințe - valoare 136.662 lei
1. mobilă sufragerie, 3 module - valoare 996 lei
2. covor plușat -13,50 mp - valoare 178 lei
3. masă 4 persoane -1 bucata-valoare 28 lei
4. scaun mic - 4 bucăți - valoare 32 lei
5. covor plușat -7,5 mp -valoare 99 lei
6. canapea - 1. - valoare 280 lei
7. fotoliu - 2. - valoare 240 lei
8. bibelouri - 1. - valoare 24 lei
9. perdele - 4 bucăți -20. - valoare 112 lei
10. lustră - 3. - valoare 120 lei
11. masă 12 persoane - 1 bucata - valoare 100 lei
12. cuier hol - 1 bucată - valoare 80 lei
13. fotoliu - 2 bucăți - valoare 240 lei
14. măsuță - 1 bucată - valoare 32 lei
În valoare totală de 139.223 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant următoarele bunuri:
1. frigider -1 bucata - valoare 68 lei
2. covor plușat 2 x 2,70 x 0,5m - valoare 14 lei
3. pat dublu cu saltea ""- 1 - valoare 360 lei
4. noptiera uși rabatabile - 2 - valoare 104 lei
5. șifonier 4 uși -1 bucată - valoare 480 lei
6. masă toaletă cu 2 uși - 1 bucata -valoare 192 lei
7. televizor color - 1 bucată - valoare 300 lei
8. videoplayer - 1 bucată - valoare 300 lei
9. scaun 2 bucăți - valoare 48 lei
10. pernă pene - 4 - valoare 73 lei
11. lenjerie pat - 5 seturi - 10 lei
12. filtru cafea "S" - 1 - 24 lei
13. fripteuza - 1 bucată - 66 lei
14. cuptor microunde "" - 1. - 210 lei
15. dulap suspendat - 1 - 40 lei
16. dulap fix bucătărie - 1 bucata - 64 lei
17. colțar - 1 - 200 lei
18. aragaz trei ochiuri - 1 bucata -valoare 188 lei
19. hota metalica - 1. - valoare 24 lei
20. mixer - 1. - valoare 8 lei
21. storcător fructe - 1 bucata - valoare 30 lei
22. sandwitch-maker - 1 -valoare 25 lei;
în valoare totală de 2828 lei.
S-a dispus ca reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant pentru egalizarea loturilor suma de 46889,85 lei, cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli comune.
A fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite cu pârâtul în timpul căsătoriei în cotă de contribuție de 80% pentru dânsa și 20% pentru pârât, iar pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea bunurilor comune în cotă de 80 % pentru dânsul și 20% pentru reclamanta pârâtă.
Instanța a reținut din depozițiile martorilor și din cele 2 expertize tehnice că părțile s-au căsătorit în anul 1991, iar prin sentința civilă nr. 2342/2000 a Judecătoriei Romana fost desfăcută această căsătorie și în timpul acestei relații părțile au achiziționat un apartament cu 3 camere situat în P, la data de 15.06.1999, în valoare de 136.662 lei și o serie de bunuri mobile ce au fost o parte identificate și o parte neidentificate de către expert dar cele neidentificate nu au fost contestate de pârâtul reclamant, valoarea bunurilor imobile comune fiind stabilită la 5389 lei.
În ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea acestor bunuri, prima instanță a reținut că părțile au dobândit în anul 1997 un apartament de 2 camere situat în P pe care l-au înstrăinat în anul 1998 la suma de 65.000.000 lei iar în 1999 părțile au achiziționat imobilul de 3 camere supus partajării, prețul fiind plătit în felul următor: avans de 13.000.000 lei, comision de 1.839.200 lei iar diferența de 72.- a fost achitată la 15.06.1999 din banii proveniți din străinătate de la reclamanta-pârâtă, suma de 65.000.000 lei provenind de la vânzarea primului imobil.
Instanța de fond a constatat că și pârâtul a lucrat în străinătate, sumele obținute fiind afectate nevoilor căsniciei iar pretențiile reclamantei pârâte au fost dovedite doar în parte și anume o contribuție de 65 % la dobândirea bunurilor.
Instanța de fond, la formularea loturilor a avut în vedere că bunul imobil nu este bun comun partajabil în natură și reținând cota majorată reclamantei - pârâte i le-a atribuit acesteia, iar cu privire la bunurile mobile, acestea au fost împărțite în mod egal, atât bunurile identificate cât și cele neidentificate.
Cu privire la cererea reclamantei pârâte de includere în masa de împărțit a sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de întreținere a imobilului, prima instanță a respins această cerere întrucât nu a rezultat că vreuna din părți a locuit efectiv în imobil astfel că părțile sunt egale la plata datoriilor.
Prima instanță a compensat cheltuielile de judecată în raport de cotele de proprietate și au obligat pârâtul-reclamant să achite o parte din sumă cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei - pârâte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă -, motivând că în mod greșit prima instanță a constatat că reclamanta are o contribuție de 65 % la dobândirea bunurilor comune deoarece a depus acte din care a rezultat că a trimis în țară pe numele mamei o parte din venituri, bani care au fost folosiți exclusiv la achiziționarea bunurilor comune, iar martorii și au declarat că apartamentul cumpărat în anul 1991 fost plătit cu banii câștigați exclusiv de către reclamantă.
S-a mai motivat că pârâtul, timp de 6 ani nu a prestat nici o activitate iar la data achiziționării primului apartament, pârâtul nu realiza venituri din muncă, acesta reangajându-se abia la 6.01.1997.
S-a mai motivat că în mod greșit instanța de fond a reținut o cotă egală de la contractarea datoriilor la Asociația de proprietari, deoarece în per. 2000-2005, pârâtul a locuit în acel imobil iar cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a omis în aceste cheltuieli și onorariul de avocat de 3200 RON iar pârâtul trebuia să fie obligat la aceste cheltuieli conform cotelor obținute.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul-reclamant, precizând că în mod greșit prima instanță a reținut cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune fără o motivare suficientă și analizând superficial probele, deoarece din dovezile de trimitere a sumelor de bani de către reclamanta-apelantă rezultă că este cu neputință ca în anii 1998 - 1999 să fi putut câștiga sume foarte mari de bani singură.
S-a mai motivat că sumele de bani au fost trimise pe numele mamei apelante pentru că avea mai mult timp aceasta și se putea deplasa iar aceste sume de bani trimise au fost câștigate de amândoi, 10.000.000 lei vechi provenind și de la mama apelantului - pârât reclamant.
Cu privire la cheltuielile de întreține ale apartamentului s-a motivat că apelantul - pârât a suportat o parte din aceste cheltuieli încheind la 9.01.2006 un proces verbal de eșalonare a plăților.
Prin decizia civilă nr. 229/26 martie 2008 a Tribunalului Iași au fost respinse apelurile promovate de și împotriva sentinței civile nr. 865/13 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani, care a fost păstrată.
A fost respinsă cererea părților vizând plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel reținut că în mod corect prima instanță a reținut corect cota de contribuție de 65 % pentru apelanta - pârâtă și pentru 35 % pentru apelantul pârâtul-reclamant atâta timp cât s-a făcut dovada că pentru achiziționarea apartamentului compus din 3 camere situat în P str. - -. A. 27 în anul 1999 s-a achitat un avans în sumă de 13.000.000 lei în rate la 15.06.1999, comisionul de 1,5 % din prețul apartamentului în valoare de 1.839.200 lei tot la 15.06.1999 și suma de 72.828.347 tot la 15.06.1999 iar părțile au vândut în anul 1998 apartamentul de 2 camere (fila 41 dos. fond) achiziționat în timpul căsătoriei, cu contribuție egală și comună, la 16.01.1997, pentru care au obținut suma de 65.000.000 lei.
Din depoziția martorilor și se reține că și apelantul pârât - reclamant obținut venituri lucrând în Israel în 1997, în perioada 2001- 2003 în Italia și lucrând în România conform cărții de muncă (filele 85-87 dosar fond).
Chiar dacă actele depuse la dosar fac dovada unor transferuri de sume de bani de la la (mama apelantei) acest lucru nu poate duce la concluzia că apelanta reclamantă-pârâtă avut o contribuție atât de mare, de 80%, la achiziționarea bunurilor comune atâta timp cât s-a dovedit că și apelantul pârâtul-reclamant obține venituri și lucrau împreună în străinătate.
În ce privește suma de 6.000 RON reprezentând cheltuieli la Asociația de proprietari, prima instanță a reținut că trebuia plătită de ambele părți în mod egal deoarece ambii au calitatea de proprietari până la sistarea stării de indiviziune având obligația achitării cheltuielilor cu întreținerea bunului comun.
Față de critica apelantei-reclamante că prima instanță nu a reținut în cheltuielile de judecată și suma de 3.200 RON (onorariu avocat) tribunalul a constatat că aceasta nu a făcut dovada suportării unei astfel de sume.
Apelul apelantul pârâtul-reclamant nu este întemeiat atâta timp cât din analiza întregului probatoriu administrat rezultă că apelanta -, a obținut venituri mai mari decât le-a obținut apelantul dar nu aproximativ în totalitate, așa cum a solicitat apelanta să se rețină de către instanța de judecată.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelurile promovate de apelanți și a păstrat sentința.
Cu privire la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, tribunalul a respins-o deoarece nici una dintre părți nu a căzut în pretenții conform art. 274 Cod procedură civilă, ambele apeluri fiind respinse.
Împotriva deciziei a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate pentru faptul că instanța nu a analizat nici unul din motivele de apel formulate de el sau de partea adversă.
Astfel au fost arătate doar susținerile părților fără ca instanța să motiveze hotărârea, ci făcând o simplă concluzie care nu este susținută de nici un argument pro sau contra. Nu se analizează de ce unele din apărările și probele formulate și administrate de părți este luată în calcul sau înlăturată.
Dacă s-ar fi analizat probele administrate la solicitarea lui s-ar fi constatat că are o cotă de contribuție de 80 % la dobândirea bunurilor comune.
Astfel din probe rezultă că părțile au muncit împreună în Italia, iar faptul că pe chitanțele de expediere a banilor apare doar numele fostei soții se datorează nuncii pe care o presta el, neavând posibilitatea de a merge ziua la oficiile poștale.
Banii au fost trimiși mamei intimatei, care avea procura pentru vânzarea primului apartament.
Primul apartament a fost dobândit cât el a lucrat în Israel și a trimis bani, perioada în care ea nu a fost salariată.
În Italia o femeie câștiga între 800 - 1000 mărci germane în timp ce un 1.200 - 1.500 mărci germane.
Primul apartament a fost achiziționat prin contribuția egală a părților,
La cel de-al doilea apartament sumele au provenit:
- preț total apartament:122.611.924 leidin care s-a scăzut subvenția acordată de stat de36.783.577 lei. A rămas de achitat efectiv sumade 85.830.000 lei.
Din această sumă au fost achitați cu titlude avans suma de 13.000.000 lei(din care 10.000.000 lei au fost împrumutați de către mama sa, existând dovada la dosar și 3.000.000 lei au fost puși de către ei). De asemeni din vânzarea primului apartament au fost achitați: suma de44.573.749 lei, aceasta reieșind clar inclusiv din susținerile ambelor părți. de justificat suma de28.254.598 lei, care a fost achitată de către ei din bani provenind din munca în Italia.
Având în vedere cursul la ziua încheierii contractului la mărci germane (curs afișat pe site la la data de 15.06.1999)reiese ca a mai rămas de achit o diferență de 3.382 mărci germane. Această sumă nu este una exorbitantă și putea fi obținută de oricare din soți în perioada 1998-1999 în Italia. Faptul că s-au trimis în țară sume mari de bani, care reprezentau munca ambilor, nu indică în mod evident că ar fi fost folosiți în exclusivitate la cumpărarea acestui imobil. O parte din ei au fost folosiți la îmbunătățiri, dar evident că nu toți pentru acestea s-au făcut în perioada 1999-2001 și reprezintă o valoare relativ mică din întreaga valoare a apartamentului (pentru că expertul s-a raportat la valoarea lor din noiembrie 2006 și nu de la data efectivă când au fost făcute).
Intimata a formulat întâmpinare solicitând să se constate nulitatea recursului întrucât situația expusă în recurs vizează strict probele administrate în cauză și interpretarea acestora, fără a se face vreo referire la lipsa motivelor, contrarietatea acestora, lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a vreunui text de lege.
Pe fond solicită respingerea recursului întrucât pe toată durata căsătoriei venituri mai mari au fost obținute doar de ea, banii fiind folosiți pentru a achiziționa bunurile ce fac parte din masa comună de împărțit.
Susține că recurentul a fost întreținut de ea, întrucât a manifestat dezinteres față de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, a motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale operate în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, recurentul a precizat că motivele sale de recurs se încadrează în disp art.7 și 9 Cod procedură civilă.
In dezvoltarea motivelor de recurs a arătat ce anume probe administrate la solicitarea sa ar fi de natură a conduce la ideea unei contribuții de 80% la dobândirea bunurilor comune. A susținut că instanțele nu au analizat defel aceste probe, nu au precizat de ce le-au înlăturat, cum nu au precizat nici care din probele administrate de partea adversă au fost luate în calcul atunci când s-a concluzionat asupra cotei de contribuție de către instanțe.
Raportat acestor chestiuni relatate, recurentul opinează că decizia criticată nu urmează exigentele ce trebuie avute în vedere la o motivare.
Pentru aceste considerente, Curtea retine că excepția invocată de intimată nu poate fi reținută, criticile formulate încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Cu privire la critica formulată și care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Motivarea contradictorie a hotărârii, în sensul pct. 7 al art. 304 Cod procedură civilă implică o dualitate de raționamente ale judecătorului cu privire la statuarea în fapt și în drept asupra cererilor părților.
Pentru a putea fi operant acest motiv de modificare ar trebui să existe o contrarietate între considerentele hotărârii, în sensul că din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este nefondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum ar fi situația admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia, ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.
Așadar putem vorbi de această ipoteză atunci când argumentele expuse de instanță se exclud reciproc, astfel încât ele nu pot fundamenta dispozitivul soluției pronunțate sau atunci când considerentele fiind contradictorii între ele, duc la o motivare greșită sau când motivarea nu conține suficiente referiri la probatoriile cauzei care au fost de natură a fundamenta concluzia la care a ajuns magistratul.
In cauza pendinte ne aflăm în ultima din ipotezele anterior expuse, instanța de apel făcând o sumară referire la probatoriile care i-au creat convingerea în ceea ce privește cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, fără a argumenta ce anume din apărările recurentului retine și care probe sunt înlăturate.
În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 30 Cod familie, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soții, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, orice convenție contrară fiind nulă. Prezumția care se degajă este că bunurile sunt achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
În cauza pendinte ambele părți au solicitat ca instanța să constate că ar fi avut o cotă de contribuie de câte 80 % fiecare, din masa bunurilor comune.
Probatoriile administrate la solicitarea fiecăreia dintre părți nu au fost însă de natură a duce la răsturnarea prezumției de cotă egală de contribuție.
Părțile s-au căsătorit în octombrie 1991 și au divorțat la data de 17 mai 2000 pe baza acordului lor, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 2342/17 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Roman, județul N (fila 7 dosar fond)
În perioada căsătoriei, recurentul a fost plecat în Israel pentru a lucra timp de un an și J începând din 1995, aspect relatat de martorii și, care confirmă că a lucrat și în Italia, împreună cu intimata. Probatoriul testimonial relevă că ambele părți au lucrat în străinătate pentru a obține venituri.
Inițial între foștii soți relațiile erau bune, de aceea în cuprinsul contractului de vânzare nr. 4971/3 iulie 21998, prin care s-a vândut apartamentul părților situat în municipiul P,- -.2, scara B, județul I s-a precizat cota de contribuie egală și comună a foștilor soți (fila 41 dosar).
Trebuie reținut că apartamentul a fost vândut prin mandatar, mama intimatei, întrucât părțile erau în străinătate la muncă și trimiteau banii obținuți în contul mandatarei, cu scopul achiziționării unui alt apartament.
Al doilea apartament, cel din P, strada -, -. scara A, apartament 27 a fost achiziționat de părți de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă P, sub nr. 52/15 iunie 1999 în baza OG nr. 19/1994, prețul fiind de 122.611.924 lei vechi din care s-au achitat:
- avans în sumă de 13.000.000 lei vechi cu chitanțele -/15.06.1999;
- comision de 1,5 % din prețul apartamentului în valoare de 1.839.200 lei vechi cu chitanța nr. 5.739.285/15 iunie 1999;
- subvenția de 36.783.577 lei a fost scăzută căci a fost acordată gratuit de stat.
- diferența de preț de 72.828.347 lei vechi ce s-a achitat cu chitanța nr. -/15 iunie1999.
La filele 82 dosar fond se află copiile chitanțelor ce justifică plata sumelor de 1.889.200 lei și 72.828.347 lei care sunt pe numele.
Al doilea apartament a fost dobândit de părți prin preluarea contractului încheiat de numita, care s-a aflat în imposibilitate de a mai plăti ratele, aceasta obligându-se să le cedeze contractul apartamentului în baza actului autentificat sub nr. 3336/16 iulie 1997 (fila 75 dosar fond) intitulat contract de împrumut cu privilegiu de vânzare. Prin acest contract, ambele părți îi împrumutau și suma de 10.000 dolari USD, urmând ca ea să achite avansul la apartamentul în litigiu.
Aceste aspecte se coroborează și cu declarațiile autentice și olografe date de la filele 7879 dosar fond, care menționează că soții au plătit contravaloarea avansului la apartament.
Curtea reține că părțile au împuternicit-o pe mama intimatei să vândă vechiul apartament și să înceapă formalitățile pentru noul apartament, motiv pentru care îi și trimiteau banii obținuți din munca prestată în străinătate. Sub aspectul în discuție este irelevantă împrejurarea că banii erau expediați doar de intimată, întrucât prin cuantumul acestora și prin intervalul relativ scurt la care erau trimiși este indubitabil că nu puteau fi obținuți exclusiv de ea, în condițiile în care probatoriile produse de ea nu sunt de natură a-i confirma susținerile.
Această împrejurare se coroborează și cu faptul că toate chitanțele de plată a diferenței de preț de 72.828.347 lei și comision de 1,5 % -1.839.000 lei sunt pe numele recurentului.
Ori așa ceva nu ar fi putut să fie conceput dacă intimata trimitea mamei sale bani obținuți exclusiv de ea.
. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
În lipsa unor probatorii din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuie mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și deci împărțirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.
În cauză, instanțele stabilind o cotă de contribuie majorată, în favoarea intimatei, la dobândirea bunurilor comune au determinat o mărire artificială a cotei acesteia fără a avea un suport real la sarcina comunității matrimoniale.
Față de cele ce preced și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 229/26 martie 2008 ce va fi modificat în sensul admiterii apelului formulat de împotriva sentinței civile nr. 865/13 aprilie 2007 a Judecătoriei Pașcani, ce va fi schimbată în parte în sensul constatării unei cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune, în valoare de 71.025 lei. Va fi obligat intimatul la plata sultei pentru egalizarea loturilor în cuantum de 68.198 lei.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat pârâtul - reclamant la plata cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 1.000 lei, conform cotei superioare reținute în favoarea acestuia în recurs, respectiv 50 % comparativ cu 35 % cât apreciase instanța de fond.
Urmează a fi obligată intimata să plătească recurentului suma de 1.275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata.
Admite recursul formulat de pârâtul - reclamant (fost ), împotriva deciziei civile nr. 229 din 26 martie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 865 din 13 aprilie 2007 Judecătoriei Pașcani, pe care o schimbă în parte.
Constată că la dobândirea bunurilor comune și (fost ), au avut o contribuție egală de câte 50% fiecare. Constată că valoarea cotei cuvenite fiecăreia dintre părți este de 71.025 lei.
Obligă pe - să-i plătească lui (fost ), cu titlu de sultă, pentru egalizarea valorii loturilor atribuite, suma de 68.198 lei.
Obligă pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte cheltuieli de judecată la fond în cuantum de 1.000 lei.
dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Menține dispozițiile deciziei Tribunalului Iași care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să-i plătească recurentului, suma de 1.275 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Pensie întreținere. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
