Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/2008
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtul și re reclamanta împotriva deciziei civile nr.120/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 6.10.2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că la dosar s-au depus de către recurentul pârât completări ale concluziilor scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin sentința civilă nr. Prin sentința civilă nr. 5257/4.12.2001, pronunțată în dosarul nr-, (nr.vechi 518/2006) Judecătoria Petroșania admis în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanta împotriva pârâtului și cererea reconvențională formulată de pârât.
In consecință a constatat că părțile au dobândit pe durata căsătoriei, în cote egale de câte, imobilul situat în P, b-dul 1 - 2.. 124,.V,. 124, înscris în CF nr.4524 individual și 4111 colectivă P, în valoare de 150.000 lei și a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea apartamentului către pârât și obligarea pârâtului la plata unei sulte în favoarea reclamantei, în sumă de 75.000 lei.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantei privind evacuarea pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.489 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, cu referire la probațiunea administrată, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr.703/10.02.2005 a Judecătoriei Petroșani, căsătoria a fost desfăcută.
Reclamanta a rămas în apartamentul comun iar pârâtul locuiește într-o altă localitate.
Apartamentul a fost cumpărat de părți iar asupra acesteia a fost notată ipotecă și instituire de sechestru, în favoarea DNA - Secția combatere corupție, pentru suma de 170.000 lei.
Prin expertiză, valoarea apartamentului a fost stabilită inițial la suma de 198.809,9 lei iar apoi la 124.927 lei, pârâtul susținând însă valoarea de 150.000 lei, în baza unor publicații ale agențiilor imobiliare.
Deși pârâtul a invocat o contribuție mai mare decât reclamanta la dobândirea apartamentului, instanța de fond a reținut o contribuție comună, având în vedere munca depusă de aceasta în gospodărie, veniturile sale și faptul că salariile realizate de soți constituie bun comun.
În ce privește modalitatea de partajare s-a avut în vedere, în principal, faptul că asupra acestuia este instituită o măsură asiguratorie.
În drept, soluția a fost motivată cu referire la disp.art.30, 36 Codul familiei, art.673/5 și 276 Cod proc. civilă.
Împotriva sentinței ambele părți au declarat apel, reclamanta solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul de a-i fi atribuit apartamentul în litigiu la valoarea de 124.927 lei stabilită prin ultimul raport de expertiză și respingerea cererii reconvenționale.
Pârâtul a solicitat schimbarea parțială a hotărârii pronunțate în sensul de a se reține în favoarea sa o contribuție de la dobândirea apartamentului și respingerea apelului reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 120/A/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și pârâtul și au fost respinse cererile acestora pentru cheltuielile de judecată.
În ce privește apelul declarat de către reclamanta Tribunalul a reținut următoarele:
În cauză au fost efectuate două expertize de evaluare a apartamentului, prima dintre ele stabilind valoarea apartamentului la 139.027 lei iar ce-a de-a doua, în urma obiecțiunilor formulate, la 130.628,5 lei (fila 76 verso, 116 dos.fond)
De observat însă că ce-a de-a doua expertiză aplică un coeficient de diminuare de 10% pentru existența procesului, coeficient ce nu se justifică în cazul de față, în condițiile în care partea căreia i se atribuie apartamentul îl primește liber de proces.
Înlăturând acest coeficient, valoarea de circulație a apartamentului este de 153.544,57 lei (229.171 x 0,67) deci mai mare decât ce-a reținută de instanța de fond.
În plus, această valoare este susținută de ofertele imobiliare aflate la dosar,astfel că din acest punct de vedere sentința este corectă.
În ce privește modalitatea de atribuire, soluția este de asemenea legala și temeinică.
În cazul de fața, criteriile de la art.673/9 așează părțile pe poziția de egalitate.
S-a constatat însă că pârâtul a acceptat valoarea reală de circulație a apartamentului, chiar și în ideea de a-i fi atribuit lui, în timp ce reclamanta dorea apartamentul doar la o valoare diminuată.
Acest aspect, asociat cu măsura asiguratorie de care este grevat bunul a justificat atribuirea apartamentului către pârât.
Cu privire la apelul pârâtului instanța de apel a reținut că argumentele aduse de acesta în sprijinul solicitării de a se reține în sarcina sa o contribuție de 3/4, nu sunt susținute de probe.
Apartamentul a fost cumpărat de părți la 19 sept.2000 (fila 7 dos. fond), iar pârâtul a depus la dosar veniturile sale începând doar cu luna decembrie 2000, respectiv după cumpărarea apartamentului (fila 114 dos. fond).
Fiind vorba de venituri salariale, ele sunt destinate menajului comun și profită ambilor soți, iar funcția de deputat a pârâtului a presupus absența acestuia de la domiciliul comun perioade îndelungate și preluarea de către reclamantă, în aceste perioade, a tuturor sarcinilor gospodăriei comune, ceea ce o îndreptățește la o contribuție egală.
Argumentele de mai sus sunt valabile și cu referire la îmbunătățirile aduse apartamentului, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost dovedită perioada realizării acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen și motivat ambele părți.
Prin recursul său pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate și a se constata că a contribuit în proporție de 75% la cumpărarea și îmbunătățirea apartamentului în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată, în esență, că atât Judecătoria Petroșani cât și Tribunalul Hunedoara au încălcat disp. art. 673/5 civ.Cod Penal și, interpretând greșit probatoriul administrat în cauză, au decis că împreună cu fosta sa soție a avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului și la efectuarea îmbunătățirilor. În realitate a dovedit că a avut venituri substanțiale, mai mari ca ale reclamatei recurente, iar aceste venituri au fost folosite la achiziționarea și îmbunătățirea apartamentului. Pe de altă parte, apreciază că fosta sa soție nu a avut un rol precumpănitor în gospodărie, astfel că nu se poate reține că au avut cote de contribuție egală la dobândirea imobilului.
În drept a invocat prev. art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalReferitor la recursul reclamantei, pârâtul recurent solicită respingerea acestuia.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat, cu consecința admiterii în parte a sentinței civile în sensul: admiterii în întregime a capătului de cerere privind atribuirea apartamentului, cu obligarea sa la plata unei sulte; modificării valorii apartamentului de la valoarea de 150.000 lei stabilită netemeinic și nelegal, la valoarea de 124.927 lei, stabilită prin ultima expertiză efectuată: respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtul recurent cu privire la solicitarea atribuirii apartamentului bun comun, la stabilirea valorii acestuia și a cotelor de contribuție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod nejustificat și eronat instanțele de fond și de apel au înlăturat raportul de expertiză prin care se stabilea valoarea apartamentului în litigiu la suma de 124.927 lei ca urmare a diminuării valorii acestuia cu un coeficient de 10%, datorat existenței sechestrului asigurător pe imobil. Acest coeficient trebuia aplicat tocmai pentru că există în cauză un sechestru asigurător asupra imobilului.
Instanțele nu au respectat criteriile de atribuire astfel cum sunt acestea arătate la art. 673/9 civ.Cod Penal astfel, reclamata locuiește în P, unde are și locul de muncă, locuiește în apartament cu fiica sa minoră și nu deține în proprietate altă locuință. Pe de altă parte, pârâtul recurent a părăsit locuința, are în proprietate și alte imobile iar sechestrul asiguratoriu a fost instituit de DNA ca urmare a activității sale infracționale.
Recurenta reclamantă solicită prin întâmpinare respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând recursurile declarate de părți prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul, prin care acesta critică hotărârile pronunțate numai cu privire la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea apartamentului, din probele administrate a rezultat că imobilul a fost dobândit de către părți anterior perioadei când recurentul pârât ar fi dobândit venituri mai mari decât cele ale reclamantei. Pe de altă parte, chiar existența unor venituri salariale mai mari ale pârâtului recurent nu înseamnă că acestea au fost folosite în gospodărie. De remarcat în acest sens și declarația martorului - audiat sub prestare de jurământ și acceptat de către ambele părți ( fila 141 dos. fond ), din care rezultă că apartamentul a fost cumpărat la insistențele reclamantei, pârâtul dându-și acordul pentru cumpărarea apartamentului numai sub condiția contribuției egale, iar îmbunătățirile efectuate s-au realizat în comun, pârâtul contribuind doar cu achiziționarea unor materiale.
Și recursul reclamantei este nefondat deoarece în mod corect instanțele de fond și de apel au stabilit valoarea reală a apartamentului în litigiu. Astfel, valoarea de circulație a imobilului este cea stabilită de către cele două instanțe și este susținută și de ofertele imobiliare.
În ce privește atribuirea apartamentului, recurenta reclamantă solicită atribuirea lui doar la o valoare diminuată, neacceptând valoarea de circulație a imobilului și se apreciază că în mod corect instanțele au atribuit apartamentul pârâtului cu obligarea acestuia la plata sultei către reclamantă. Referitor la faptul că pârâtul ar mai deține și alt imobil în proprietate, din certificatul depus la dosarul cauzei rezultă că acesta nu deține vreun imobil în De altfel, se apreciază că instanțele au respectat criteriile de atribuire prev. de art. 673/9 civ.Cod Penal iar modalitatea de atribuire a imobilului este legală și temeinică.
Față de cele arătate, în baza art. 312.civ.Cod Penal recursurile pârâtului și reclamantei, urmând a fi respinse cererile recurenților de plată a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 120/A/5.05.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Respinge cererile recurenților de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. G,
Dact. /2 ex./13.11.2008
și
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 70/2009. Curtea de... → |
|---|
