Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 950/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 950/
Ședința publică din 29 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgu-M-/A,.9, județul M, împotriva deciziei civile nr.370 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 mai 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 29 mai 2008.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 19 noiembrie 2003 la Judecătoria Tg-M, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, prin aport egal, constând din apartamentul situat în Tg-M,-/3, precum și bunurile mobile menționate în anexa la acțiunea principală, relevând că în anul 2003 părțile au divorțat și nu au rezolvat problema partajării bunurilor comune pe cale amiabilă.
Prin cererea reconvențională înaintată de pârât, acesta, solicită a se constata că imobilul din litigiu are calitatea de bun propriu, urmând a-i fi atribuit în natură iar în ceea ce privește bunurile mobile este de acord cu dezmembrarea lor în natură și formarea a două loturi egale fiecărei părți.
În drept, părțile s-au prevalat de disp.art.36 Codul familiei, coroborat cu art.728 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.2026 din 18 aprilie 2007 Judecătoriei Tg-M, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta, împotriva pârâtului, precum și cererea reconvențională a pârâtului, constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin aport egal, apartamentul situat în Tg-M,-/3, precum și bunurile mobile menționate în dispozitivul sentinței. S-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți, luându-se act de tranzacția soților în privința bunurilor mobile, prin formarea a două loturi egale și atribuire în natură, fără sultă compensatorie. Cu privire la apartamentul din litigiu, s-a dispus atribuirea acestuia în favoarea reclamantei, care a fost obligată să achite pârâtului suma de 50.566 RON, cu titlu de sultă. Urmare a compensării cheltuielilor de judecată ale părților, reclamanta a fost obligată să achite pârâtului suma de 667 RON, cheltuieli de judecată parțiale.
Soluția instanței de fond a fost confirmată ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.370 din 19 decembrie 2007 Tribunalului Mureș, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și pârât, reținându-se în esență următoarele:
Potrivit art.30 alin.1 și 3 Codul familiei, legiuitorul a instituit prezumția legală a comunității de bunuri, pentru patrimoniul dobândit de soți în timpul căsătoriei, calitatea de bun comun nefiind necesar a fi dovedită. Pentru stabilirea calității de bun comun sau propriu are relevanță momentul dobândirii bunului, iar în privința apartamentului "disputat" de părți, acesta a fost achiziționat în timpul căsătoriei. Cu toate că pârâtul reconvențional a susținut că apartamentul a fost cumpărat din sursele financiare ale mamei lui, atare împrejurare nu a fost probată cu probe certe și concludente în cauză, prezumția comunității de bunuri nefiind răsturnată.
Având în vedere că în urma divorțului minorul rezultat din căsătoria părților a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, apartamentul sus indicat a fost atribuit în natură acesteia, cu obligarea la sultă compensatorie în favoarea pârâtului, în funcție de valoarea de circulație a imobilului, ultima evaluare în acest sens făcându-se la data de 20 martie 2007. Prin sulta compensatorie făcută de prima instanță și confirmată de instanța de apel, s-a realizat un partaj actual și echitabil, avându-se în vedere fluctuația prețurilor pe piața imobiliară care în ultimii ani a înregistrat o creștere semnificativă.
Împotriva deciziei civile menționate, pârâtul a înaintat în termen legal recurs, conform art.301 pr.civ. solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul constatării calității de bun propriu a apartamentului din litigiu, și, pe cale de consecință, atribuirea lui în natură în favoarea recurentului. În subsidiar, recurentul solicită casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecarea pricinii cu efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate, pentru stabilirea actualei valori de circulație a apartamentului.
Recurentul s-a prevalat de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, respectiv art.30, 31 Codul familiei, care reglementează drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților.
În pofida vastului memoriu de recurs al pârâtului, acesta nu are o argumentare juridică corespunzătoare, raportat la motivele sus indicate, relevându-se doar împrejurarea că apartamentul din litigiu a fost într-adevăr achiziționat în timpul căsătoriei părților, însă din bani proveniți de la mama pârâtului, care l-a cumpărat pentru fiul său. Ca atare, în conformitate cu art.31 Codul familiei, apartamentul constituie proprietatea personală a pârâtului și nu poate fi supus partajării. Se mai relevă de către recurent că titular al contractului de închiriere al apartamentului a fost numai pârâtul, după care a urmat căsătoria părților și cumpărarea imobilului în contextul sus indicat. În opinia recurentului, la dosarul cauzei există suficiente probe care confirmă faptul că mama pârâtului a investit banii pentru cumpărarea apartamentului, reclamanta precum și rudele apropriate ale acesteia neavând nicio contribuție financiară. În subsidiar, făcând abstracție de cele de mai sus, pentru realizarea unui partaj actual și echitabil și cu referire la dispozițiile art.312 alin.3 pr.civ. pârâtul solicită casarea hotărârii atacate, rejudecarea pricinii în vederea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate, având ca obiectiv stabilirea valorii actuale de circulație a apartamentului.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, orice convenție contrară fiind nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, întrucât legiuitorul a instituit prezumția comunității de bunuri ale soților, pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prezumție care însă poate fi răsturnată prin probe certe și concludente cauzei. Art.31 Codul familiei, enumără situațiile în care bunurile dobândite în timpul căsătoriei nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț, cu mențiunea că situația de bun propriu trebuie dovedită. Printre bunurile cu caracter propriu se enumără și bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
În speță, pârâtul a susținut în mod constant faptul că apartamentul din litigiu a fost cumpărat din banii mamei sale și că l-a gratificat în acest sens, context în care apartamentul constituie bunul său propriu și nu poate fi supus partajării. Martorii audiați în fața primei instanțe au relevat că la data cumpărării apartamentului soții aveau o situație materială bună și că imobilul a fost achiziționat cu o sumă relativ mică în anul 1991, respectiv cu suma de 5.833.431 lei (ROL). În anul menționat ambele părți erau încadrate în câmpul muncii, reclamanta având venituri lunare de peste 1.000.000 ROL, fiind totodată ajutată de tatăl său cu suma de 1.000.000 ROL în vederea cumpărării apartamentului. Mai mult, imediat după cumpărarea apartamentului părțile au făcut investiții de peste 70.000.000 lei vechi, astfel că nu se poate susține că la data achiziționării apartamentului nu aveau resurse financiare în acest sens, prețul de contractare fiind extrem de modic.
Deci, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de comunitate și să facă dovada calității de bun propriu a imobilului supus partajării, ca urmare a subrogației legale. Susținerile unor martori audiați în fața primei instanțe, potrivit cărora mama pârâtului a cumpărat din surse proprii apartamentul pentru fiul său, au la bază susținerile acesteia, împrejurarea nefiind deci confirmată prin probe directe, certe și concludente cauzei.
Raportat la cele de mai sus, nu se poate reține ca reală susținerea recurentului, în sensul că apartamentul din litigiu constituie bun propriu al cestuia în sensul art.31 Codul familiei, ambele instanțe de judecată reținând în mod legal și temeinic calitatea de bun comun, cu consecința includerii în masa partajabilă.
În legătură cu valoarea de circulație a imobilului din litigiu, este de observat faptul că ultima evaluare a avut loc la data de 20 martie 2007, stabilindu-se valoarea de piață a imobilului, context în care niciuna dintre părțile litigante nu a fost prejudiciată. Este adevărat că pe piața imobiliară se remarcă o anumită fluctuație, însă a da curs cererii recurentului în sensul casării hotărârilor atacate în vederea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate, ar încălca finalitatea realizării unui partaj echitabil și actual și ar tergiversa nejustificat soluționarea prezentului proces civil.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de către pârât este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Tg-M,-/A.9, județul M, împotriva deciziei civile nr.370 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă pârâtul-recurent să plătească reclamantei-intimate, domiciliată în Tg-M,-,.3A, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER
ptr., fiind
în concediu, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 exp.
16.07.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 77/2008. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2010. Curtea... → |
|---|
