Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 989/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR. 989

Ședința publică din data de 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Elena Staicu

JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în P,-,. 22,. 5, Cod poștal -, Județ P și de pârâtul, domiciliat în P,-,. 22,. 5, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 350 pronunțată la 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intervenienta, domiciliată în V de M,-, Cod poștal -, Județ

Recursul reclamantei este timbrat cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.

Recursul pârâtului este timbrat cu 2,30 lei timbru judiciar și cu 377 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr. - și nr.-, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din Baroul Prahova, recurentul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova și intimata-intervenientă, personal.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul-pârât a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, iar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul pârâtului și a depus trei înscrisuri, respectiv: două adeverințe eliberate la 20.10.2009 de Asociația de proprietari Bl.22 PT 5 și o adeverință eliberată la 19.11.2009 de Asociația de Proprietari Bl.22 PT 5.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, arată că expertul a supraevaluat apartamentul și deși s-au formulat obiecțiuni la instanța de fond, acestea au fost respinse în mod nelegal.

Mai arată că valoarea stabilită în raportul de expertiză constructor este foarte mare față de valoarea de circulație a apartamentului, neținându-se cont că tavanul are igrasie, bateriile nu sunt schimbate, tâmplăria nu este de calitate, gresia și faianța sunt vechi, iar imobilul are o vechime foarte mare, astfel încât, în mod greșit expertul a aplicat un plus de 8% pentru îmbunătățiri.

Existența unei parcări proprii și situarea apartamentului într-o zonă liniștită, nu justifică acordarea unui procent de 160%. Apartamentul a fost evaluat la două miliarde de lei, însă acest preț nu este unul real pentru un apartament cu două camere.

De asemenea, expertul a reținut că apartamentul are o suprafață utilă de 46,25 mp, în loc de 44,93 mp cum este trecut în contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce a sporit, nejustificat, valoarea apartamentului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că ratele plătite la autoturism au fost calculate greșit, întrucât expertul a calculat aceste rate până la data despărțirii în fapt, și nu până la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț, cum era corect, astfel că, se impunea refacerea expertizei efectuată de ing..

Solicită admiterea recursului formulat de reclamantă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la tribunal, pentru refacerea celor două expertize.

Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de reclamantă, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât expertul constructor a trecut în lucrare suprafața reală, măsurată pe teren. Diferența dintre suprafața utilă menționată în contract și cea măsurată pe teren de expert se datorează, probabil, unei erori strecurată în contractul de vânzare-cumpărare.

Referitor la faptul că apartamentul a fost supraevaluat, arată că expertul a aplicat corect un spor de valoare, având în vedere că blocul este construit din cărămidă cu stâlpi de beton armat, este situat într-o zonă liniștită, are parcare proprie, holurile și casa scării sunt placate cu gresie de calitate, există interfon la intrare, apartamentul este situat la etajul I și este confort I, are parchet de stejar, balconul este închis, iar tâmplăria este din lemn masiv.

Susținerea reclamantei că apartamentul are igrasie, nu este dovedită. Nu s-a făcut dovada că planșele foto depuse la dosar privesc apartamentul în litigiu.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul, arată că în mod greșit instanța nu a reținut că acesta are o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor, deși s-a dovedit, cu acte, diferența dintre veniturile realizate de pârât la Ministerul d e Interne, care avea funcția de șef compartiment, și veniturile realizate de reclamantă, care a fost angajată ca vânzătoare, apoi a fost în concediu de maternitate, iar după expirarea concediului a lucrat ca jandarm, având un salariu minim pe economia națională.

De asemenea, nu s-a ținut cont că părinții pârâtului, care aveau gospodărie la țară, i-au ajutat permanent pe soți cu produse alimentare, pentru a le da posibilitatea acestora să economisească bani pentru cumpărarea apartamentului.

Solicită admiterea recursului formulat de pârât, modificarea deciziei și a sentinței, în sensul de a se reține că pârâtul are o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de pârât, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât instanța în mod corect a reținut că soții au o contribuție egală la dobândirea bunurilor.

Soții au conviețuit o perioadă scurtă de timp, numai 3 ani, deci nu se poate solicita o cotă diferențiată, chiar dacă pârâtul ar fi realizat venituri mai mari decât reclamanta.

Mai arată că reclamanta a fost angajată permanent, iar în perioada concediului de maternitate a încasat 800 lei lunar, la fel ca pârâtul, care la acea dată era agent de circulație, li nu șef de compartiment.

Referitor la susținerea pârâtului că a fost ajutat de părinții săi, arată că acest lucru nu poate duce la stabilirea unei cote majorate, întrucât acest ajutor a constat doar în alimente care proveneau din gospodăria proprie.

Tatăl pârâtului era frizer, iar mama era coafeză, deci nu se poate susține că aceștia realizau venituri considerabile ce le permitea să ajute financiar soții.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă proveniența banilor cu care a fost achiziționat apartamentul.

Mai arată că, deși apartamentul a fost atribuit reclamantei, pârâtul locuiește în continuare în același imobil, fără să contribuie la cheltuielile de întreținere și la plata utilităților.

Solicită respingerea recursului formulat de pârât, ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, să se constate că totalitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, menționate în petitul cererii, cu acesta sunt bunuri comune, să se constate că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea lor și să se dispună împărțirea acestora prin atribuirea către reclamantă a bunurilor indicate, compensarea inegalității valorice dintre loturi prin obligarea părții, al cărei lot are o valoare mai mare, la plata sultei corespunzătoare către cealaltă parte, să se dispună compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 14.06.2003 s-a căsătorit cu pârâtul, din căsătoria cu acesta rezultând minorul, iar datorită problemelor ivite pe parcursul căsătoriei, a introdus acțiune de divorț, ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1730/2006 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului către aceasta.

Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei, prin intermediul unor credite bancare, au fost dobândite bunurile menționate, restul au reprezentat daruri din partea rudelor.

La data de 08.06.2007 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă, arătând că la procurarea apartamentului, procentul de 35% din valoarea acestuia a fost suportat de către părinții săi prin achitarea ratelor la bancă, că autoturismul a fost procurat la data de 16.03.2006 în rate, urmând ca reclamanta să suporte ratele achitate până la data pronunțării sentinței de divorț.

Pârâtul a mai susținut că în timpul căsătoriei, întrucât nu dispuneau de posibilități materiale suficiente, au fost ajutați de părinții săi cu diverse sume de bani care se ridică la 10.000 lei, că la procurarea tuturor bunurilor a avut o contribuție mai mare decât reclamanta, contribuție pe care o apreciază la 60%, iar mobila de dormitor a fost cumpărată de părinții săi și a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 31.08.2007 pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate prin încheierea interlocutorie că are o contribuție de 60 % la dobândirea apartamentului și a celorlalte bunuri, să-i fie atribuit în proprietate exclusivă apartamentul supus partajului și numai în subsidiar să se formeze două unități locative distincte, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, la data de 31.08.2007 a fost depusă la dosar cererea de intervenție în interes propriu, de către numita, mama pârâtului-reclamant prin care s-a solicitat să se dispună obligarea părților la restituirea sumei de 7.000 lei reactualizată, din masa bunurilor de împărțit și numai diferența dintre valoarea bunurilor supuse partajării să se împartă între părți, cu obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de intervenție, intervenienta a susținut că în perioada 2003 - ianuarie 2006 achitat personal, din venituri proprii, în numerar, la casieria unității bancare, în contul datoriei fiului său, suma de 7.000 - 8.000 lei, părțile neavând mijloace financiare de a achita creditul.

După administrarea probatoriului încuviințat la solicitarea părților, instanța, prin Încheierea din data de 14.04.2008 a admis în parte, în principiu, acțiunea principală și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și a respins, în principiu, cererea de intervenție formulată de intervenienta, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant s-au căsătorit la data de 14.06.2003, căsătoria fiind desfăcută potrivit sentinței civile nr.1730/2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Instanța a mai constatat, în baza probelor administrate, respectiv din înscrisurile depuse la dosar de către părți, din răspunsurile acestora la interogatoriu, precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză, că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu o contribuție comună de 1/2 fiecare următoarele bunuri: - apartament cu două camere și dependințe, situat în P,-,. 22,. A,. 1,.5, jud. P, icoană argintie, serviciu de cafea auriu, televizor și videorecorder DAEWOO, precum și următoarele bunuri - colțar de bucătărie, mobilă bucătărie, aragaz, tablou, cuier, covor, servicii de cafea și farfurii, bibliotecă, combină frigorifică marca ARCTIC, cuptor cu microunde DAEWOO, aspirator, combină audio marca SONY, mașină de spălat, autoturism marca, ce au fost dobândite de părți în rate, dar numai în limita ratelor achitate până la desfacerea căsătoriei.

Totodată, instanța a dispus efectuarea unor rapoarte de expertiză de specialitate pentru identificarea, evaluarea bunurilor și întocmirea propunerilor de lotizare.

În raport de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, instanța a constatat că experții s-au conformat obiectivelor stabilite, motiv pentru care în ședința publică din data de 05.12.2008 a respins obiecțiunile formulate de părți, atât cu privire la supraevaluarea bunurilor, cât și cu privire la subevaluarea acestora.

Prin sentința civilă nr.-/12.12.2008 Judecătoria Paa dmis acțiunea, a admis în parte cererea reconvențională și a respins cererea de intervenție, dispunând partajul conform Încheierii din data de 14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și variantei unice întocmită de instanță.

Împotriva IAP din 14.04.2008 și împotriva sentinței nr.12188/ 12.12.2008 au declarat apel pârâtul și intervenienta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive și în totalitate a cererii reconvenționale, precum și a cererii de intervenție în interes propriu.

În motivarea apelului, apelanții au arătat că, deși au dovedit cu acte disproporția dintre veniturile realizate de pârât la Ministerul d e Interne, având funcția de șef compartiment, spre deosebire de soția sa care, o bună parte din timp, nu a fost angajată și apoi, până la despărțirea în fapt, a lucrat ca jandarm, cu salariul la nivelul celui minim pe economia națională, în mod greșit instanța de fond a apreciat o contribuție egală de 50% la dobândirea bunurilor comune.

Precizează apelanții că pârâtul, lucrând în tură, dispunea de timp liber astfel încât o ajuta pe reclamanta la treburile gospodărești și la îngrijirea și educarea copilului, iar părinții săi, fiind unicul lor copil, i-au ajutat permanent cu bani și produse, probe suficiente pentru a răsturna prezumția legală prevăzută de art.30 Codul familiei, conform căreia bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei au fost realizate de soți prin contribuție comună egală.

Susțin apelanții că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că au achitat la Banca Comerciala V de M ratele lunare la apartamentul bun comun, prin contribuție proprie, în proporție de peste 30%, fapt dovedit cu martorul care l-a însoțit la banca și l-a văzut plătind ratele la apartament.

Împotriva sentinței civile nr.12188/12.12.2008 a declarat apel și reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând refacerea sau completarea probelor, conform art.292 cod pr.civ. în sensul întocmirii unui nou raport de expertiza construcții, efectuându-se o noua lotizare, ținându-se cont și de ratele achiziționate pentru auto până la momentul rămânerii irevocabile a sentinței, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în raport de noua varianta de lotizare.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că valoarea apartamentului stabilită în raportul de expertiză construcții G este foarte mare vis a vis de valoarea de circulație la acest moment și de starea acestuia, în sensul că există igrasie pe toate tavanele, bateriile nu sunt schimbate, tâmplăria nu este de calitate, gresia și faianța sunt de foarte mulți ani, imobilul are o vechime foarte mare, astfel încât în mod greșit s-a aplicat o corecție de 8%, iar existenta unei parcări în care pot fi parcate cel mult 10 mașini nu justifică acordarea unui procent de 160%.

Precizează apelanta că în mod greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză, invocând punctul de vedere al altui expert, precum și criza financiară și economică.

Un alt motiv de apel vizează incorecta stabilire în raportul de expertiză merceologică a ratelor plătite la auto, în sensul că expertul a calculat aceste rate doar până la despărțirea în fapt - 10.03.2006, fără însă a lua în calcul RCA-ul și CASCO achitat, ori, dacă ratele ar fi fost calculate corect, de la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț și nu de la data despărțirii în fapt, sulta pe care trebuie să o plătească ar fi fost mai mică.

La data de 06.05.2009, apelantul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 350 pronunțată la 14 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată și apelurile ca nefondate, motivând că în mod corect instanța de fond a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, menționându-se că nu au făcut dovada unei contribuții mai mari la achiziționarea acestora de vreunul dintre soți.

Astfel, critica pârâtului și intervenientei, în sensul că deși au dovedit cu acte disproporția dintre veniturile realizate de pârât la Ministerul d e Interne, având funcția de șef compartiment, spre deosebire de soția sa care o bună parte nu a fost angajată și apoi, până la despărțirea în fapt, a lucrat ca jandarm, cu salariul la nivelul celui minim pe economia națională, în mod greșit instanța de fond a apreciat o contribuție egală de 50% la dobândirea bunurilor comune, nu poate fi avută în vedere cât timp, din actele dosarului reiese că și pârâta a fost angajată în calitate de vânzătoare, iar în perioada 15.03.2004 - 31.12.2005 a beneficiat de indemnizația pentru creștere copil până la 2 ani, fiind angajată ulterior, începând cu 08.05.2006 în cadrul Poliției Comunitare

Mai mult chiar, la stabilirea contribuției pârâtei trebuie să se țină seama și de munca pe care aceasta a desfășurat-o în gospodărie, precum și pentru creșterea și îngrijirea minorului rezultat din căsătorie, o asemenea muncă neputând fi exclusă de la determinarea cotei parți, deoarece s-ar crea o inegalitate, o situație inechitabilă pentru pârâta care a contribuit nu numai cu bani la cheltuielile gospodăriei, dar a depus și munca în gospodărie, precum și pentru creșterea și îngrijirea copilului.

Pretenția apelanților în sensul că pârâtul, lucrând în tură, dispunea de timp liber, astfel încât o ajuta pe reclamanta la treburile gospodărești și la îngrijirea și educarea copilului, iar părinții săi, fiind unicul lor copil, i-au ajutat permanent cu bani și produse, probe insuficiente pentru a răsturna prezumția legală prevăzută de art.30 Codul familiei, conform căreia bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei au fost realizate de soți prin contribuție comuna egală.

De asemenea, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată și susținerea apelantului în sensul că, dispunea de timp liber și o ajuta pe intimată la munci în gospodărie, dat fiind sprijinul pe care soții au obligația să și-l acorde în timpul căsătoriei, iar produsele pretinse ca fiind date de părinții pârâtului nu sunt de natură a determina o contribuție majorată a acestuia la dobândirea bunurilor comune, întrucât nu există vreo dovada în sensul că acestea au fost date în cantități deosebit de mari care să reprezinte un aport de natură a-i determina pe soți să economisească sume mari de bani pe care să le aloce dobândirii unor bunuri de valoare deosebită în timpul căsătoriei, ci, constituie în realitate ajutoare sporadice pe baza unor relații firești dintre părinți și copil.

Susținerea apelanților în sensul că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că au achitat la Banca Comercială V de M ratele lunare la apartamentul bun comun, prin contribuție proprie, în proporție de peste 30%, fapt dovedit cu martorul care l-a însoțit la bancă și l-a văzut plătind ratele la apartament, nu a fost reținută de instanță, cât timp din probele administrate nu rezultă o asemenea situație, declarațiile martorilor propuși de apelanți conform cărora părinții pârâtului au contribuit la achitarea ratelor, neputând reprezenta probe concludente câtă vreme, chiar dacă martorii pretind că au văzut-o pe mama pârâtului achitând ratele, aceste declarații reliefează o simplă situație de fapt, constând în plata unei sume de bani și nicidecum nu fac dovada provenienței banilor, respectiv că acești bani reprezintă contribuția exclusivă a părinților pârâtului.

Mai mult chiar, părinții pârâtului erau pensionari, tatăl pârâtului având pensie de handicap, astfel încât, declarațiile martorilor conform cărora situația materială a acestora era foarte bună nu pot fi avute în vedere, nefăcându-se dovada unor venituri care să le permită să achite ratele, iar pe de alta parte, chiar dacă ar fi achitat vreo suma de bani cu titlu de, nu rezultă din nicio probă administrată ce sumă de bani ar fi achitat, nedepunându-se nicio chitanța în acest sens, deși martorii au arătat că au văzut chitanțe care erau pe numele mamei pârâtului.

Referitor la apelul declarat de apelanta reclamantă, s-a reținut că nu poate fi avută în vedere critica apelantei în sensul că valoarea apartamentului stabilită în raportul de expertiză construcții G este foarte mare, vis a vis de valoarea de circulație la acest moment și de starea acestuia, în sensul că există igrasie pe toate tavanele, bateriile nu sunt schimbate, tâmplăria nu este de calitate, gresia și faianța sunt de foarte mulți ani, imobilul are o vechime foarte mare, astfel încât în mod greșit s-a aplicat o corecție de 8%, iar existența unei parcări în care pot fi parcate cel mult 10 mașini nu justifica acordarea unui procent de 160%, întrucât evaluarea apartamentului s-a făcut de către expert cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de evaluare și a coeficienților de corecție și a raportului cerere și ofertă în zonă, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile formulate la acest raport de expertiză.

Pretenția apelantei-pârâte cu privire la incorecta stabilire în raportul de expertiză merceologică, a ratelor plătite la auto, în sensul că expertul a calculat aceste rate doar până la despărțirea în fapt - 10.03.2006, fără însă a lua în calcul RCA-ul și Casco achitat, ori, dacă ratele ar fi fost calculate corect, de la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț și nu de la data despărțirii în fapt, sulta pe care trebuie să o plătească ar fi fost mai mică, a fost apreciată ca neîntemeiată, în condițiile în care nu rezultă că după despărțirea în fapt, aceasta ar mai fi achitat vreo la autoturism, pentru a fi incluse la masa de partaj ratele până la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț.

În ceea ce privește asigurarea auto obligatorie și prima de asigurare CASCO, instanța a apreciat că acestea au reprezentat datorii comune, cheltuieli aferente autoturismului, obligatorii pentru ambele parți, iar pe de altă parte, prin acțiune nu au fost solicitate și aceste prime de asigurări, astfel încât ele nu pot fi solicitate pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză.

Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova au formulat recurs reclamanta și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, astfel.

Recurenta reclamantă critică decizia instanței de apel,considerând că în mod greșit a respins cererea privind refacerea raportului de expertiză constructor cu motivarea că aceasta a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de evaluare și a coeficienților de corecție, a raportului cerere-ofertă în zonă.

În acest sens, recurenta reclamantă susține că argumentele pe care le-a prezentat și în fața instanței de apel pentru a se dispune refacerea raportului de expertiză sunt: valoarea foarte mare a apartamentului față de valoarea de circulație la acest moment, precum și față de starea acestuia, așa cum reiese din planșele fotografice depuse în fața instanței de apel.

Pe de altă parte, expertul a făcut o eroare, probabil la transcrierea din contract, stabilind că suprafața utilă a apartamentului 46,25 mp, iar în realitate aceasta este de 44,93 mp, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.3535/03.09.2003.

O altă eroare a expertului, arată recurenta, este aceea că expertul a stabilit în mod greșit coeficientul de uzură al apartamentului de 0,67, în realitate acesta fiind de 0,65.

De asemenea, arată că expertul a greșit și în ceea ce privește starea efectivă a apartamentului, reținând ca îmbunătățiri următoarele: placaje gresie și faianță, balconul închis, ușă metalică la intrare, calorifere noi, termostate calorifere și apometre de apă, aplicând o corecție pozitivă de 8%.

Așadar, recurenta reclamantă arată că, așa cum a menționat în obiecțiunile depuse la dosar la instanța de fond, îmbunătățirile reținute de expert sunt nejustificate, întrucât gresia și faianța sunt puse de foarte mulți ani, există igrasie pe toate tavanele, bateriile nu sunt schimbate, tâmplăria nu este de calitate și nici geamurile termopan și cu din lemn. Chiar și ceea ce expertul numește zugrăveli interioare lavabile, sunt în realitate niște pereți plini de igrasie și tavane decojite, făcând imposibilă repararea acestora datorită faptului că blocul are o vechime foarte mare și pereți sunt în permanență umezi, iar toate acestea se pot vedea printr-o simplă analiză a planșelor fotografice depuse în fața instanței de fond.

Mai arată recurenta reclamantă că expertul majorează prețul apartamentului cu 160%, în mod surprinzător, deoarece acesta este situat pe o stradă liniștită cu posibilități de parcare, pentru că există tranzacții recente pe piață, dar în realitate există o singură parcare pentru două blocuri și posibilitatea de a fi parcate cel mult 10 mașini datorită spațiului, însă în niciun caz nu se poate acorda acest procent de 160% unui apartament de două camere, în condițiile în care, așa cum rezultă din ziarul Raid depus la dosar, doar un apartament cu trei camere poate valora această sumă.

În mod nejustificat instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, considerând că expertul a răspuns întocmai obiectivelor stabilite, făcând aprecieri inechitabile, încălcând astfel dreptul de proprietate al recurentei reclamante prin evaluarea imobilului, fără a se ține cont de valoarea reală de circulație pe piața imobiliară.

Un alt doilea motiv de recurs este modalitatea în care instanța de apel motivează stabilirea ratelor pentru autoturismul marca până la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț și nu data despărțirii în fapt, prin aceea că nu rezultă că reclamanta ar mai fi achitat vreo la autoturism până la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț.

În acest sens, susține recurenta că instanța în mod greșit nu a luat în considerare obiecțiunile formulate și la raportul de expertiză merceolog în sensul că expertul nu a luat în calcul RCA-ul și CASCO achitate și de asemenea, cel mai important este faptul că nu s-a reținut corect valoarea ratelor în sensul calculării acestora până la data despărțirii, respectiv data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț, 29.05.2007 și nu data despărțirii în fapt. Acest lucru este important întrucât valoarea ratelor ar fi mai mare, iar ea ar fi nevoită să plătească o sultă mai mică.

În concluzie, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii rapoartelor de expertiză, astfel cum a menționat în motivele de recurs.

Recurentul pârât critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, considerând-o nelegală, arătând că în mod eronat s-a reținut că el are o cotă de ca și reclamanta la dobândirea bunurilor comune, atâta timp cât a făcut dovada cu acte că a lucrat în ture, în cadrul Ministerului d e Interne ca ofițer șef compartiment, cu un salariu de trei ori mai mare decât al reclamantei care a lucrat numai în ultimii trei ani la poliția comunitară cu un salariu egal cu minimum pe economie, iar în restul timpului nu a fost angajată și nu a avut venituri.

De asemenea, arată că din probele administrate rezultă că, fiind singur la părinți, cu mama coafeză și tatăl frizer și o gospodărie organizată, aceștia l-au ajutat săptămânal cu alimente, cele necesare traiului, precum și cu bani, ajutor care nu poate fi considerat sporadic, fiind ajutoare reale substanțiale, deoarece aceștia nu mai aveau și alți copii pe care să-i ajute, apreciind astfel că este îndreptățit să primească o cotă ce cel puțin 60% din valoarea bunurilor comune.

Totodată, menționează că în mod nejustificat instanța i-a respins cererea de completare a probatoriilor potrivit disp.art.295 cod pr.civilă, care era deosebit de importantă în contextul probator pentru a forma convingerea instanței.

În concluzie, recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței, în sensul de a se reține că are o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor.

La data de 26 noiembrie 2009, recurenta reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul, ca nefondat, dat fiind faptul că ambele instanțe au reținut în mod corect cota de 50%, având în vedere că ambii soți au avut loc de muncă și au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, iar cu privire la ajutorul dat de către părinții recurentului pârât, arată că acesta nu poate fi reținut, deoarece nu a fost dovedit.

La data de 25 noiembrie 2009 recurentul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta, având în vedere că apartamentul a fost evaluat în mod corect de către expertul constructor, în raport de valoarea reală a acestuia și cu aplicarea corectă a indicilor de corecție a prețului.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, apreciază că aceasta este legală și temeinică numai în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, referitor la recursul declarat de, criticile formulate împotriva deciziei instanței de apel sunt întemeiate, dat fiind faptul că, având în vedere probatoriile administrate în cauză cu acte, martori, răspunsuri la interogatorii, planșe fotografice, instanța în mod greșit a îmbrățișat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert G care a stabilit o valoare a apartamentului foarte mare, vis a vis de valoarea de circulație din acel moment.

De altfel, raportul de expertiză construcții întocmit de acest expert cuprinde mai multe erori referitoare la suprafața utilă a apartamentului care este de 44,93 mp conform contractului de vânzare cumpărare al imobilului și nu de 46,25 mp cum greșit a fost reținut în lucrarea efectuată, la fel și stabilirea coeficientului de uzură de către expert, întrucât apartamentul este situat într-un imobil construit de 42 de ani, expertul în lucrarea sa menționând greșit coeficientul de uzură de 0, 67, în realitate acesta fiind de 0,65, toate aceste aspecte, precum și cele referitoare la îmbunătățirile pe care părțile le-au adus la imobil au fost apreciate în mod greșit de către expert și pe baza concluziilor acestuia reținute în mod nelegal de către ambele instanțe.

Mai mult decât atât, la expertiza efectuată de către expert G recurenta a formulat obiecțiuni pe care instanța le-a respins în mod nejustificat, deoarece acestea trebuiau admise, având în vedere toate evaluările făcute greșit de către expert la apartament și care nu se justifică, chiar ajungând la un preț de 81.783 lei la acel moment și cu o majorare nejustificată de 160%, considerente pentru care sub acest aspect hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică.

La fel de întemeiată este și critica recurentei cu privire la stabilirea ratelor până la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț și nu data despărțirii în fapt a soților, așa cum au stabilit instanțele, astfel că și sub acest aspect instanțele de fond și apel au reținut greșit că intră în masa bunurilor comune și autoturismul marca, dar numai în limita ratelor achitate până la desfacerea căsătoriei.

Așadar, expertul merceolog a stabilit în lucrarea sa că ratele achitate împreună la autoturism până la despărțirea în fapt a soților din 10.03.2006 sunt în valoarea de 2700 lei, revenind fiecărei părți câte 1350 lei.

Și sub acest aspect recurenta a formulat obiecțiuni în sensul că nu au fost luate în calcul RCA ul și CASCO achitate, dar cel mai important este faptul că nu s-a reținut corect valoarea ratelor achitate pentru autoturism, în sensul calculării acestor rate până la data despărțirii definitive și irevocabile a părților.

Toate aceste împrejurări nu au fost analizate în mod corect de către instanțe și anume în cazul în care a fi fost achiziționat în rate se consideră bun comun doar ratele echivalente celor achitate în timpul căsătoriei până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, așa cum de altfel statuează și prevederile art.30 și următoarele Codul familie.

În speța dedusă judecății, conform dispozițiilor legale sus menționate, ceea ce este important este faptul că data despărțirii nu este aceea a despărțirii în fapt a părților - 10.03.2006, ci data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț, respectiv 29.05.2007, conform actelor depuse la dosar.

Având în vedere cele arătate mai sus, constatând că sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 1 - 5 cod pr. civilă, conform dispozițiilor art.312 cod pr. civilă, urmează a se admite recursul declarat de reclamanta, a se casa decizia Tribunalului Prahova și a se trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță, iar conform dispozițiilor art.315 cod pr. civilă, cu ocazia rejudecării instanța va ține cont de toate apărările și probele pe care părțile înțeleg să le producă pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Cu privire la recursul formulat de pârâtulCurtea apreciază că sub aspectul criticilor formulate de către acesta, ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice, după cum urmează:

Astfel, în ceea ce privește cota de 60% pretinsă de recurent a se reține la dobândirea bunurilor comune, Curtea apreciază că în mod corect ambele instanțe au stabilit o cotă egală pentru ambii soți întrucât nu s-au produs dovezi certe pentru a se reține o contribuție majorată.

Sub acest aspect, instanțele au apreciat că nu au fost dovedite și nu sunt de natură a reține, o cotă majorată în favoarea recurentului, motivele în susținerea acesteia, respectiv următoarele împrejurări: că a lucrat în tură dar stătea și acasă, ocupându-se de treburile gospodărești, că a avut un salariu mai mare decât al recurentei reclamante, că a primit ajutor prin alimente de la părinții săi, că plata ratelor la bancă ar fi fost plătite de către aceștia, toate aceste relatări fiind interpretate în mod corect de către instanțe, față de împrejurarea că și reclamanta a produs dovezi că a fost angajată ca vânzătoare, în perioada cât a stat acasă a primit indemnizația pentru creșterea copilului, după care s-a reangajat la Poliția comunitară

Față de aceste susțineri ale recurentului, infirmate de probele administrate în cauză, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanțe că acea cotă a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se determină și în funcție de aportul pe care l-a avut fiecare în tot timpul căsătoriei, în contribuția recurentei reclamante, reținându-se, atât munca în gospodărie, cât și creșterea și educarea minorului.

Referitor la critica formulată de către recurent în sensul că instanțele nu au reținut ajutorul dat de către părinții săi și aceasta este neîntemeiată, având în vedere toate probele administrate în cauză, reținându-se în mod corect că acest ajutor nu poate influența cota recurentului pârât, deoarece nu a fost dovedită că ar fi fost într-un cuantum mare, astfel încât să diminueze cota recurentei reclamante.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar intitulate adeverințe rezultă că părinții recurentului aveau salarii modice, lucru ce nu le permitea să-i ajute financiar pe cei doi soți, din probatorii rezultând că, din contră, aceștia se duceau cu alimente la părinții recurentului pârât.

Înscrisurile depuse la dosar se coroborează cu declarațiile martorilor audiați la cererea recurentei reclamante, dar și a recurentului pârât:, probatorii ce au fost interpretate în mod corect de către ambele instanțe.

Nu în ultimul rând, în baza acelorași probatorii, ambele instanțe au concluzionat în mod corect faptul că nu rezultă proveniența banilor prin care părinții recurentului pârât au plătit ratele la bancă, chiar în motivele de recurs pârâtul recurent precizând că nu deține înscrisuri - chitanțe în acest sens.

Pe cale de consecință, pornind chiar de la acest ultim aspect relatat de recurent că nu deține înscrisuri cu care să dovedească în totalitate pretențiile sale, Curtea apreciază că în mod corect instanțele, administrând un complex de probatorii acte, martori, interogatorii și expertize tehnice de specialitate, au apreciat ca neconcludente cauzei suplimentarea cu alte probe.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, conform dispozițiilor art.312 cod pr.civilă urmează a se respinge toate criticile formulate de pârâtul, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 6-9 cod pr. civilă de natură a modifica decizia pronunțată sub aspectul acestora.

Conform dispozițiilor art.274 cod pr.civilă recurentul pârât urmează a fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P,-,. 22,. 5, Cod poștal -, Județîmpotriva deciziei civile nr. 350 pronunțată la 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu intervenienta, domiciliată în V de M,-, cod poștal -, județul

Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 22,. 5, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia

- - - - - -

Grefier,

Red.Tehnored.AP/CC

6.ex.17.12.2009

apel- Tr.

apel.

fond- Jud.

fond

operator date cu caracter persoanl

notificare nr.3120

Președinte:Elena Staicu
Judecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia

← Stabilire program vizitare minor. Decizia 2773/2009. Curtea de...		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță