Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1026
Sedința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 624/A/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă, în contradictoriu cu reclamantul intimat și intervenienții intimați și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședință din 3 noiembrie 2009, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 624/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă s-a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 988/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara și aceasta a fost obligată să -i plătească intimatului reclamant suma de 1260 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civila nr.988, pronunțata de Judecătoria Timișoara, la data de 21.01.2009, a fost, dmisa in parte acțiunea principală formulată și precizată de către reclamantul-pârât (), împotriva pârâtei-reclamantei; a fost admisa in parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamanta împotriva reclamantului - pârât (); a fost admisa cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta, in contradictoriu cu reclamantul - pârât (); s-a constatat că reclamantul-pârât si pârâta-reclamanta au dobândit sub durata căsătoriei, cu titlul de bunuri comune, în cote egale de fiecare, următoarele: - imobilul înscris in CF nr. 24806 T, nr. 26127/XXXII compus dintr-o camera cu dependințe cu 1,71% si cu 9/552 mp teren in folosința situat in strada - -, - 2,. B,.2,.12, in valoare de 12.500 Euro; - imobilul înscris in CF nr.81123 T, nr. cadastral 27031/IX, compus din doua camere cu dependințe cu 4,80% c p., si 13/275mp teren in folosința situat in T,-/1 - 8,.2,.9, in valoare de 30.000 euro; - imobilul înscris in CF nr.- T, nr. 29945/XIII, compus din trei camere si dependințe cu 3,23% si din teren cu drept de folosința 19/597 mp, situat in T, strada de la B, - 91,.A,.3,. 13, in valoare de 40.000 euro; - doua morminte construite in cimitirul din strada -, in valoare de 1000 euro. Valoarea totala a bunurilor comune este de 83.500 de euro; s-a ispus partajarea bunurilor comune prin formarea a două loturi: Lotul A - compus din garsoniera situata in strada - -, - 2,.B,.2,.12. in valoare de 12.5000 euro; - apartamentul de doua camere situat in T,-/1, - 8,.2,.9, in valoare de 30.000 euro, in valoare totala de 42.5000 lei se va atribui paratei- reclamante; Lotul B compus din: - apartament de 3 camere situat in T, zona de la B, strada -, - 91,.A,.3,. 13, in valoare de 40.000 EURO; - doua morminte construite in cimitul din strada - in valoare de 1000, respectiv valoare totala fiind de 41.000 EURO, care se va atribui reclamantului-pârât; pentru egalizarea loturilor obliga parata-reclamanta la plata catre reclamantul-pârât a unei sulte in suma de 750 euro sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a partilor ca urmare a partajului, in cota de 1/1 asupra imobilelor situate in T, strada - -, - 2,.B,.2,.12, înscris in CF nr.24806 T, nr. 26127/XXXII, T,-/1 - 8,.2,.9, înscris in CF nr 81123 T, nr. cadastral 27031/IX, si T, zona de la B, strada -, - 91,.A,.3,.13, inscris in CF nr. - T, nr. 29945/XII; a fost espinsa in rest acțiunea principală; a fost respinsa in rest actiunea reconventionala si a fost obligata pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât suma de 3700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut ca, prin sentința civilă nr.977/31.01.2006, pronunțată de această instanță in dosarul nr.12761/2005, soții, părți in prezenta cauză au divorțat.
Art.36 Cod fam. prevede că la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart intre soți prin învoială sau in caz contrar prin hotărârea instanței.
Prin acțiunea de fată părțile au solicitat partajarea bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, ca urmare a faptului că nu au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește această situație.
Potrivit art.30 Cod fam. bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune, putându-se face dovada in urma desfacerii căsătoriei, care este contribuția fiecăruia dintre soți la achiziționarea bunurilor.
Reclamantul-pârât a susținut că părțile au o contribuție egală la achiziționarea bunurilor, ca pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională să susțină că a avut o contribuție de 70%, respectiv de 90 % la achiziționarea acestor bunuri, așa cum s-a menționat mai sus.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză si din interogatoriile părților, respectiv sentința civilă nr.10711/2007 a Judecătoriei Timișoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 809/R/12.06.2008 a Tribunalul Timiș, a rezultat că părțile au avut o contribuție comună si egală la achiziționarea bunurilor comune.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege. De această contribuție s-a ținut seama pentru determinarea părților ce se cuvin foștilor soți, in cazul împărțirii bunurilor comune. Prezumția legală privind contribuția soților la dobândirea bunurilor comune poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Pârâta-reclamantă a susținut că a avut o contribuție de 70% la dobândirea apartamentului compus din trei camere si înscris in Cf nr.- T, si la dobândirea celor două morminte situate in cimitirul din str. -. Aceasta a motivat că prețul pentru apartament a fost obținut din vânzarea apartamentului cumpărat de către părți de la mama pârâtei-reclamante, dar pentru care nu s-a achitat prețul, contrar celor menționate in contractul de vânzare-cumpărare. Pârâta-reclamantă nu a dovedit susținerile sale, respectiv că pentru apartamentul cumpărat de la mama sa, nu s-a achitat prețul. Martora, audiată in cauză la propunerea pârâtei-reclamante nu cunoaște nimic in mod direct, in legătură cu această susținere, a arătat doar că din spusele mamei pârâtei-reclamante știe că apartamentul a intrat in proprietatea foștilor soți, deoarece fiica sa a ajutat-o foarte mult și că după vânzarea apartamentului, aceasta (mama), " a rămas cu bani". Din extrasul de CF rezultă că mama pârâtei-reclamante are un drept de uzufruct viager asupra garsonierei, proprietatea părților, înscrisă in CF nr.24806 T, pentru care aceasta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a achitat suma de 100.000.000 lei, așa cum susțin ambele părți, în condițiile in care aceasta era ajutată de fiica sa. In ceea ce privește cele două morminte, pârâta-reclamantă susține in motivarea acțiunii reconvenționale că au fost cumpărate "din fonduri comune ale părților", iar prin alte mijloace de probă nu a făcut dovada că ar avea o contribuție mai mare la achiziționarea lor. Apoi pârâta-reclamantă a susținut că are o contribuție de 90% la dobândirea garsonierei înscrisă in Cf nr.24806 T si a apartamentului compus din două camere, înscris in Cf nr.81123 T, contrar dispozițiilor legale, potrivit cărora masa bunurilor comune este un tot unitar, cota de contribuție calculându-se la întreaga masa partajabilă. Chiar si in această situație, pârâta-reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale. Pe rolul acestei instanțe a existat dosarul nr-, soluționat prin sentința civila nr.10711/2007, prin care, pârâtei-reclamante si intervenientă in prezenta cauză a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, potrivit căruia foștii soți au devenit proprietari ai imobilului înscris in cf nr.81123 T, pentru neplata prețului. Cererea a fost respinsă, așa cum rezultă din decizia nr.809/R/2008 a Tribunalului Timiș. De altfel din conținutul contractului autentic de vânzare-cumpărare, a rezultat că prețul a fost achitat (fila 58 dosar fond), bunul fiind dobândit ca bun comun al soților. În ceea ce privește garsoniera înscrisă in Cf nr.24806 T, pârâta-reclamantă a susținut prin acțiunea reconvențională că aceasta a fost cumpărată din banii obținuți prin vânzarea apartamentului cumpărat de la mama sa, ca apoi să susțină prin interogatoriu, că foștii soți au fost împrumutați in acest scop cu suma de 2500 euro de către Gh. Acesta fiind audiat in cauză in calitate de martor a susținut că a împrumutat părților suma de 2.600 euro, fiindu-i restituiți 1900 euro, fără a mai insista pentru restituirea diferenței, deoarece părțile s-au despărțit, iar pârâta-reclamantă nu are de unde să achite suma. Apoi susține că de fapt pârâta-reclamantă i-a restituit această sumă. Prima instanța nu a putut să se convingă asupra acestui aspect, având in vedere declarațiile contradictorii ale pârâte-reclamante, respectiv ale martorului propus de aceasta.
În cazul in care părțile nu au dovedit contribuția mai mare la dobândirea bunurilor comune, aportul acestora se socotește a fi egal, respectiv de părți pentru fiecare. Ambele părți au dovedit atât prin acte cât si prin martori că au lucrat si au contribuit la întreținerea familiei, respectiv la achiziționarea bunurilor comune.
Împotriva acestei hotarari a declarat recurs parata ( cale de atac calificata ca fiind apel ), solicitând schimbarea in parte a hotărârii in sensul admiterii in totalitate a cererii reconvenționale.
In motivare parata apelanta a învederat instanței ca reclamantul nu a dovedit printr- proba pertinentă, concludentă și utilă cauzei faptul unei contribuții la dobândirea apartamentelor din litigiu, ci a prezentat doar niște înscrisuri emanate de la autoritățile italiene care nu cuprind vreun transfer de bani in România ci venituri sporadice și modice realizate de către reclamant in intervale de timp aflat in afara momentelor achiziționării apartamentelor, iar o parte se refera chiar la perioada de după desfacerea căsătoriei.
Cu privire la apartamentul din str.-, parata apelanta a arătat ca din cererea de intervenție accesorie, coroborata cu interogatorul ce i-a fost luat și depoziția martorei rezultă că acest imobil a fost transcris pe nunele părților litigante fara a se plăti vreun preț și fara participarea reclamantului la încheierea actului notarial deoarece proprietara apartamentului era paratei și a acceptat ca aceasta să-i dea o suma de bani termen de 1 an și să o întrețină pe întreaga durata a vieții.
Cota unica de contribuție pretinsa de parata apelantă asupra întregii mase partajabile a fost de 70% in favoarea sa și 30% in favoarea reclamantului.
A solicitat parata apelanta ca la soluționarea cauzei sa fie avute in vedere ca in urma căsătoriei cu reclamantul, survenit in anul 1996, cumpărat un apartament cu o camera pe- ,.58B,.A,.19, care a fost revandut in anul 2001. Prețul apartamnetului a provenit diferit: o parte din darurile de la nunta, iar diferența, din economiile făcute impreuna pe perioada concubinajului de aproximativ 2 ani.
La data de 25.05.1999, s-a încheiat Contract de vânzare-cumpărare intre si (mama paratei reclamante reconventional), prin care le-a vândut un apartament cu 3 camere inscris in CF nr.81628 T nr. 29870/X, situat in T, str. - - de la B -55,.C,. 10. Prețul acestui apartament a fost de 63.000.000 lei, suma care nu a fost achitata vânzătoarei (fiind in realitate, o vânzare condiționata). In schimbul acestei vânzări, parata alături de reclamant, s-a obligat sa-i cumpere vânzătoarei un apartament cu o camera si sa o întrețina pe toata durata vieții.
In anul 2000 in urma decesului primului copil pe care l-au avut impreuna, a concesionat doua locuri pentru morminte in Cimitirul - din Calea, prețul acestora fiind la acea data de 700.000 lei, concesionarea terenului pe o perioada de 7 ani si 12.000.000 lei, prețul construcției monumentelor. Prețui acestora a fost achitat din fonduri comune ale pârtilor litigante.
In anul 2001 au vândut apartamentul deținut in-,.58B,.A,. 19, aflat in proprietatea acestora, cu prețul de, bani ce au fost folosiți ulterior in vederea aducerii de îmbunătățiri imobilului din str.- - de la B -55,. C,.10 si construirii unui garaj, ce a fost inscris in CF ind. nr.- T nr. 29882/1/XX.
La data de 09.04.2003 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.131, incheiat la Biroul Notarial, au cumpărat de la (matusa paratei), apartamentul inscris in CF ind nr.81123 nr. 27031/IX, constând din doua camere, situat in T-/1 apartamentul nr.9. Prețul imobilului, in cuantum de 220.000.000 lei, care trebuia achitat in baza convenției încheiate cu, in termen de un an, a rămas neachitat pana in prezent, motiv pentru care a existat pe rolul Judecătoriei Timișoarao acțiune formulata de, având ca obiect rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 16.09.2003, s-a incheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1236 la Biroul Notarial, prin care au vândut apartamentul cu 3 camere situat in T, str.- - de la B, -55,.C,.10, inscris in CF ind nr.- T, către si, prețul tranzacției fiind 400.000.000 lei.
Cu banii rezultați in urma acestei tranzacții:
au cumpărat la data de 18.09.2003, apartamentul cu 3 camere, inscris in CF ind.
nr.- T nr. 29945/XIII situat in str.-, -91,.A,.13,
prețul acestuia fiind de 280.000.000 lei.
au cumpărat la data de 03.11.2006, apartamentul cu o camera inscris in CF ind nr.
24806 T, nr. 26127/XXXII situat in zona -, str. T, -.B,.12, cu prețul total de 200.000.000 lei, din care suma de 100.000.000lei au achitat-o aceștia iar diferența de 100.000.000 lei a fost achitata de către, fiind stipulata in cuprinsul contractului ca fiind echivalentul uzufructului viager asupra imobilului.
Apelul a fost întemeiat pe disp. art.105 alin.2, 273 și urm pr.civ. 304, pct.5,7,9 și 10.pr.civ.
Reclamantul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând ca parata dând dovada de rea credință încearcă sa scoată din masa partajabilă un imobil sub pretextul ca nu s-ar fi plătit prețul pentru acesta.
A susținut reclamantul intimat ca s-a dovedit in cauza ca el a realizat venituri substanțiale in străinătate, și ca practic din banii câștigați acolo atât ca angajat cat și ca patron de firma, s-au cumpărat imobilele din litigiu, întrucât parata apelanta a realizat venituri la nivelul salariului minim pe economie, și nici măcar acela constant, perioade lungi de timp aceasta neavând loc de muncă.
Analizând hotărârea atacata prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente tribunalul a constat ca apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Critica adusa de parata - apelantă hotărârii atacate in privința cotei de contribuție reținută a fi adusă de părți la dobândirea bunurilor comune nu poate fi primita, întrucât pretenția sa de a fi avut o contribuție majoritara la dobândirea imobilului din str. -, rezultată din faptul ca nu s-a achitat prețul vânzării către mama sa, numita pentru apartamentul din str. de la B, vândut apoi de către parata nu a fost dovedită in cauza, nici unul dintre martori audiați in fataprimei instanțe neavând cunoștință de pretinsa înțelegere făcută de părți cu sus-numitele ca in schimbul transmisiunii proprietății sa îi cumpere un apartament cu o camera și sa o întrețină pe tot restul vieții, ci martorii au făcut referire la starea materiala precara a vânzătoarei, iar din împrejurarea ca aceștia nu au cunoștință de achitarea pretului nu se poate trage concluzia ca acesta nu s-ar fi achitat.
De altfel, așa cum corect a considerat și prima instanța in situația in care probele testimoniale au relevat starea materiala precara a mamei apelantei, numita, și in care aceasta nu a încasat de la părți prețul vânzării pentru apartamentul din str. de la ar fi fost in imposibilitate a de a achita echivalentul uzufructului pentru apartamentul cu o camera din str.-, or in contractul de vânzare - cumpărare se menționează achitarea acestei sume de către beneficiara uzufructului, aspect confirmat și de parata- apelantă.
Nici in privința apartamentului situat in str.-, nu poate fi apreciata contribuția majoritara a paratei apelante, dedusă din împrejurarea neachitării prețului către sa - vânzătoarea imobilului, deoarece in prezenta cauza nu s-au administrat nici un fel de probe in acest sens și nici pentru a dovedi pretinsa înțelegere încheiata intre părți cu privire la achitarea sumei de 220 milioane in termen de 1 an de la perfectarea vânzării și asigurării întreținerii vânzătoarei și nici nu s-a precizat motivul pentru care aceasta înțelegere nu a făcut obiectul actului public.
Nu in ultimul rând astfel cum a menționat și prima instanța, cererea vânzătoarei privind rezoluțiunea acestei vânzări, pentru neplata preșului a fost respinsă prin hotarare irevocabila.
Referitor la susținerea paratei apelante cum ca nu s-au dovedit in cauza câștigurile realizate de reclamantul intimat in străinătate, se constata deși martorii audiați nu au făcut referire la constatări directe in privința câștigurilor reclamantului sau la sumele concrete trimise paratei, ci doar au arătat ca acesta a lucrat in străinătate și a obținut venituri din munca prestata, iar dovezile privind sumele remise paratei nu se refera la valori importante, aceste împrejurări nu pot nici ele constitui dovada contribuției majoritare a paratei la achiziționarea imobilelor câta vreme câștigurile pe care a dovedit la randul ei că le-a realizat erau modice, neputând constitui sursa pentru achiziționarea imobilelor.
Nici critica adusa de parata - apelantă modului de realizare a partajului nu este întemeiata, întrucât solicitarea acesteia de a - i fi atribuite toate cele trei imobile ce intra in masa partajabila, pe de o parte contravine principiilor ce guvernează aceasta operațiune, înscrise in art.741 cod civil și art.673 indice 9.pr.civila, iar pe de alta parte in acest mod, parata - apelanta ar fi in imposibilitate de a- despăgubi pe reclamantul - intimat pentru echivalentul cotei sale de proprietate, in condițiile in care aceasta a solicitat și beneficiat de ajutor public judiciar dovedind ca este in imposibilitate de a achita integral chiar și taxa judiciara de timbru datorata pentru exercițiul prezentei cai de atac.
Reținând așadar ca prin probele administrate nu a fost răsturnata prezumția contribuției comune și egale a reclamantului și paratei la dobândirea bunurilor comune și ca prin modalitatea de partajare realizata de prima instanța s-au respectat principiile egalității părților cu ocazia acestei operațiuni si al partajării in natura, fiindu-i asigurat fiecărei părți tot un drept real de proprietate, precum și criteriul situației economice a părților pentru a putea fi îndeplinite obligațiile ce rezulta din inegalitatea loturilor, hotărârea atacata considerându-se a fi legala și temeinica și întrucât criticile aduse nu au putut fi reținute, in temeiul disp. art. 282 - 296.pr.civila, va fi respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând modificarea ei și a sentinței și, în consecință, admiterea în parte a acțiunii reclamanților și în totalitate a cererii sale reconvenționale.
În concret, s-a solicitat constatarea contribuției sale majoritare de 70% la dobândirea imobilelor litigioase ( respectiv a garsonierei, a apartamentelor de două camere, a apartamentului de trei camere și a locului de veci pentru două morminte) și stabilirea unui alt mod de partajare a bunurilor enunțate, respectiv lotul său să fie compus din garsonieră și apartamentul de trei camere iar lotul reclamantului, din apartamentul de două camere și locul de concesiune pentru două morminte, cu stabilirea sultei corespunzătoare și a înscrierii în Fad reptului, astfel dobândit, și cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 Cod procedură civilă, iar în fapt pe aceea că în timp ce reclamantul nu a dovedit printr-o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei, faptul unei contribuții la dobândirea apartamentelor ( întrucât nu a dovedit prin acte eliberate de autoritățile străine decât trimiterea poștală a unor sume modeste și sporadice, în prezent fiind cercetat penal pentru falsificarea unor înscrisuri oficiale de care a dorit să se servească pentru stabilirea unei situații favorabile lui), pârâta a făcut dovada contribuției ei majoritare la dobândirea bunurilor respective.
Se susține în acest sens că imobilele au fost dobândite, succesiv, cu titlu de donație de la rudele sale ( mama și, intervenientă în cauză) chiar dacă acest lucru nu s-a putut dovedi prin acte și probe directe datorită relațiilor de familie care au exclus preconstituirea unor astfel de probe.
S-a mai menționat și împrejurarea recunoscută de reclamant în chiar procedura de divorț - că în perioada căsătoriei, a lucrat atât în țară cât și în străinătate fără forme legale, că veniturile sale au fost reduse, din care cauză nici nu a achitat cu regularitate pensia de întreținere pentru copil și că probele dosarului dovedesc că el nu a avut mijloace materiale semnificative, care să - l îndreptățească la constatarea contribuției sale egale la dobândirea bunurilor în litigiu.
În acest sens, în dezvoltarea recursului au fost arătate în detaliu depozițiile martorilor și care au relatat despre împrumutul de 2600 Euro dat soților pentru recuperarea garsonierei pe care i l-a restituit doar pârâta din salariul ei, reclamantul fiind plecat în Italia precum și despre faptul că prețul pentru achiziționarea apartamentului de trei camere din T, str. - a fost plătit din cel realizat de mama pârâtei din vânzarea apartamentului ei din zona - - de la B, din acești din urmă bani fiind plătit parțial și prețul pentru garsonieră ( cealaltă parte provenind din împrumutul anterior menționat).
Pârâta a mai susținut și faptul că deși reclamantul a afirmat că a trimis în țară suma de 30.000 - 40.000 de mărci germane, nicio probă nu dovedește acest lucru, după cum nu s-a dovedit această sumă nici din adeverințele de venituri realizate la firmele din străinătate la care a fost angajat, nici din actele contabile ale societății pe care a înființat -o în 2002.
În privința apartamentului de două camere care a aparținut mătușii pârâtei, intervenienta, s-a afirmat că la încheierea actului său de vânzare - cumpărare reclamantul nu a fost prezent și în fapt nu s - a achitat prețul stipulat, fiind convenit între cele două ca în timp de un an să -i fie plătit vânzătoarei suma de de 220.000.000 lei vechi, și aceasta, în dorința mătușii de a -și ajuta nepoata să se întrețină pe sine și pe copilul său minor, reclamantul fiind plecat în străinătate.
Faptul că reclamantul nu a contribuit la dobândirea bunurilor comune o dovedesc și martorii propuși de el care au relatat doar despre unele pachete trimise de el în țară conținând haine și dulciuri precum și despre faptul că în această perioadă pârâta era salariata unui magazin.
Cu referire la modalitatea de partajare a bunurilor, pârâta a arătat în recurs că dorește să -i fie atribuite apartamentul de o cameră ( garsoniera) și apartamentul de trei camere pentru că pentru primul a încheiat cu un terț un antecontract de vânzare - cumpărare iar cel de al doilea îi este necesar ca spațiu pentru buna îngrijirea a fiului său minor care i -a fost încredințat la divorț.
Prin concluziile scrise formulate la data de 10.11.2009 când s - a amânat pronunțarea, recurenta pârâtă și -a schimbat în parte solicitările din recurs în sensul că printre bunurile asupra cărora se cere a fi constatată contribuția sa de 70% la dobândirea lor și de 30 % a pârâtului nu mai figurează și locurile pentru cele două morminte ( deși în petitul pentru partajarea lor acest din urmă bun se solicită a fi atribuit reclamantului) iar ca cerere nouă a propus o altă modalitate de partajare a bunurilor respectiv, în principal, ei să - i fie atribuite toate cele trei locuințe de una, două și trei camere iar reclamantului locul pentru morminte iar, în subsidiar, să - i fie atribuite apartamentul cu o cameră și cel cu trei camere iar reclamantului, cel cu două camere și locul pentru mormânt, varianta subsidiară fiind corespunzătoare celei expuse în recurs.
În ceea ce privește solicitarea principală de partaj, întrucât reprezintă o cerere nouă formulată nu numai cu încălcarea dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă ci și după formularea concluziilor în fond, cu consecința punerii în imposibilitate a adversarilor săi de a se putea apăra, Curtea urmează a constata că aceasta nu poate fi luată în considerare.
Prin întâmpinările formulate în cauză atât intimatul reclamant cât și intervenienta - au solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâtei.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Analiza corectă a susținerilor pârâtei trebuie să pornească în primul rând de la analiza temeiurilor de drept ale recursului său.
În acest sens s-au invocat în recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și 10 Cod procedură civilă ( 7 dosar recurs).
În cuprinsul recursului ( 4) nu se reiau decât textele art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă ( în sensul că hotărârea Judecătoriei Timișoara ar cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii), art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă ( pentru aceea că instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura vădit neîndoielnică a acestuia) și ale art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă ( susținându - se că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii).
Art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă - în egală măsură invocate ca temei al recursului - nu mai sunt dezvoltate în cuprinsul acestuia, însă instanța este obligată să se pronunțe și în privința lor și să constate că art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, nu este incident în cauză, întrucât nu se face referire în recurs la nicio încălcare a formelor de procedură sancționabile cu nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă iar art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă nu mai poate fi examinat în acest moment, textul său fiind abrogat cu mult timp înainte de declararea recursului.
Hotărârea instanței de apel ( care a confirmat hotărârea instanței de fond), contrar susținerilor recurentei, este motivată, considerentele acesteia nefiind străine pricinii, ele referindu -se în mod concret și punctual la modul în care părțile au contribuit la dobândirea bunurilor din masa partajabilă precum și la împărțirea și atribuirea acestor bunuri, către fiecare din părți, ceea ce face ca dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 Cod procedură civilă invocate ca temei al recursului să nu se confirme în cauză.
Rămâne în continuare de analizat dacă prin modul în care s-a stabilit în cauză contribuția părților la dobândirea bunurilor comune precum și modalitatea de partajare, instanțele anterioare au prilejuit sau nu incidența în cauză a singurului motiv legal pertinent, respectiv a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă referitor la nelegalitatea hotărârii.
Referindu - se la nelegalitatea deciziei din apel ( și implicit a hotărârii instanței de fond), pârâta a criticat -o sub două aspecte, respectiv greșita constatare a contribuției comune și egale a părților la dobândirea bunurilor și greșita modalitate de formare a loturilor propuse spre atribuire fiecăruia din foștii soți.
În ceea ce privește primul aspect pârâta ar fi trebuit să dovedească nu numai că reclamantul nu a avut o contribuție importantă la dobândirea bunurilor comune ci, mai ales, faptul că ea ar fi avut o participare majoritară la achiziționarea lor, ori, probele dosarului nu îndreptățesc o astfel de concluzie.
Există dovezi care atestă faptul că în perioada căsătoriei ambele părți au realizat venituri ( cotele de la filele 44 -45 dosar de fond care vorbesc despre salariile pârâtei din perioada 1.01.1997 - 16.08.2000, actul de la fila 46 în care se afirmă că pârâta a fost salariata unei alte firme în perioada 16.02.2004 - 8.02.2005, actele de la filele 84 -89 care atestă sumele în valută trimise de reclamant în țară în perioada 1998 -2001,. 127 - 129 acte care atestă că în perioada anului 2001 și în 2003 reclamantul realiza venituri peste 1000 E lunar din exercitarea unei activități cu forme legale), fără a se putea în mod obiectiv constata contribuția mai mare a pârâtei la bugetul comun.
Nu există dovezi nici în privința pretinselor sume cu care pârâta susține că ar fi fost sprijinită de rudele sale în dobândirea bunurilor în litigiu, toate contractele autentice de vânzare - cumpărare a acestora conținând mențiunea că soții au plătit prețul pentru aceste bunuri comune, împrejurare pe care pârâta nu a putut să o contrazică prin probe concludente, depoziția martorei menționate în recurs ( - 148 dosar de fond) nefiind credibilă întrucât conține contradicții asupra unuia și aceluiași fapt ( vânzarea apartamentului mamei pârâte și cumpărarea apartamentului de trei camere) despre care afirmă că nu cunoaște sumele realizate din tranzacții ca apoi să susțină că apartamentele aveau o valoare aproximativă și că mama pârâtei a rămas și cu niște bani.
În legătură cu depoziția celuilalt martor menționat de pârâtă în recursul său ( G - 172 dosar), afirmațiile sale atestă aceea că i - a împrumutat pe ambii soți pentru achiziționare garsonierei și că numai pârâta i-ar fi restituit parte din sumă, însă acest fapt nefiind localizat în timp sau coroborat cu alte probe nu conferă credibilitate susținerii, cu atât mai mult cu cât pârâta menționează în recursul său că martorul este nașul de al fiului decedat al părților.
Referitor la apartamentul de două camere care a aparținut intervenientei - pârâtei, și în privința căruia aceasta și - a rezervat la vânzare uzufructul viager și despre a cărui dobândire pârâta a susținut că este o formă de donație în beneficiul ei ( argument pentru susținerea contribuției sale majoritare la dobândirea bunurilor) întrucât prețul nu ar fi fost plătit în realitate, Curtea constată că această afirmație este contrazisă de probele dosarului, pentru că prin hotărârea irevocabilă ( decizia civilă nr. 809/R/2008 a Tribunalului Timiș ) acțiunea vânzătoarei pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru motivul neplății prețului a fost respinsă, realitate care se opune cu efectul unei evidențe și cu putere de lucru judecat unei situați contrarii.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că reclamantul a lucrat în străinătate fără forme legale și că nu poate dovedi acele venituri care să confirme contribuția sa legală la dobândirea bunurilor comune nu are relevanță din moment ce, chiar în absența prestării unei activități conforme, s-a făcut dovada că reclamantul a trimis în țară sume în valută și pachete cu haine și dulciuri, fapt confirmat atât de dovezile de expediere a acestor valori existente la dosar cât și de probele testimoniale mediate prin care apropiații reclamantului au relatat în același sens.
Concluzionând, neexistând dovezi concludente privind contribuția majoritară a pârâtei la dobândirea bunurilor comune care fac obiectul acțiunii, în mod corect, ambele instanțe anterioare au considerat contribuția foștilor soți ca fiind una nu numai comună ci și egală.
Cea de - a doua critică a pârâtei la adresa deciziei din apel și a hotărârii instanței de fond a constat în compunerea greșită - în opinia sa - a loturilor ce au fost atribuite fiecăruia dintre soți, în sensul că, fiindu - i ei încredințat copilul părților la momentul divorțului, se cuvine a -i fi atribuit atât apartamentul cu trei camere pentru a -i crea fiului său toate condițiile materiale necesare unei bune îngrijiri cât și apartamentul cu o cameră ( garsoniera) pentru care a încheiat deja un antecontract de vânzare -cumpărare, având în acest fel garanția că va putea plăti sulta ce i se va cuveni, în acest fel, reclamantului.
Pârâta consideră că atribuirea apartamentului cu două camere reclamantului cât și concesiunea locului de veci pentru două morminte este în măsură să satisfacă cerințele unui partaj echitabil.
La această solicitare atât reclamantul cât și intervenienta - pârâtei (beneficiară a uzufructului viager pentru apartamentul cu două camere) - s-au opus, solicitând menținerea modalității de partajare a bunurilor dispusă de instanța de fond.
Curtea constată, pe baza probelor din dosar și ca efect al criteriilor de partajare prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, că opoziția celor doi intimați este întemeiată.
Rezultă astfel că, în condițiile în care s-a stabilit contribuția comună și egală a părților la dobândirea bunurilor comune, atribuirea în natură a bunurilor din masa partajabilă trebuie să satisfacă interesul ambelor părți, care să primească pe cât posibil, părți echitabile din această masă.
În atare condiții, pârâtei i-au fost atribuite două locuințe cea de o cameră ( garsonieră ) și cea de două camere iar reclamantului o singură locuință, cea de trei camere ( în lotul său mai fiind inclus și locul pentru cele două morminte).
Chiar dacă reclamanta susține că, fiindu - i ei încredințat copilul spre creștere și educare, are nevoie de un spațiu corespunzător pentru îngrijirea lui și că, în acest sens, apartamentul cu trei camere este cel mai potrivit, Curtea constată că, fiindu -i atribuite cele două locuințe menționate, chiar și în ipoteza în care apartamentul de două camere s-ar dovedi necorespunzător nevoilor sale, prin înstrăinarea lor ar avea resursele necesare preocupării unui spațiu mai adecvat acestor necesități.
Pe de altă parte, atribuirea în lotul pârâtei a celor două locuințe este singura măsură să conserve unitatea relațiilor afective și de familie dintre pârâtă și rudele sale care doresc să -i fie aproape ( așa cum ea a pretins de -a lungul întregului proces că aceste rude s-au manifestat), dat fiind faptul că în privința apartamentului cu o cameră ( garsonieră) mama pârâtei are constituit un drept de uzufruct viager iar în privința celui cu două camere ei, intervenienta, are, de asemenea, constituit un drept similar.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 624/A/30.06.2009 a Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 624/A/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED. C/16.11.2009
DACT.B/2ex/27.11.2009
Inst.apel - - C - Tribunalul Timiș
Inst.fond - - Judecătoria Timișoara
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de... → |
|---|
