Pensie întreținere. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1414/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1414
Ședința publică de la 28.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 629 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă - reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul reclamant - pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 19.10.2009, a unor concluzii scrise, formulate de recurenta.
Avocatul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15, pe care instanța le anulează. În dovedirea motivelor de recurs, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar acte medicale, decizia asupra capacității de muncă nr. 3524/18.10.2005.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 Codul d e procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurenta, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Avocatul recurentei arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, având în vedere următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că recurenta se află în stare de nevoie, datorită maladiilor de care suferă și a incapacității de muncă survenită în timpul căsătoriei, neavând venituri suficiente care să îi asigure existența. Ceea ce critică recurenta este modul nelegal de stabilire al cuantumului pensiei de întreținere, instanța dispunând, prin admiterea apelului, reducerea acesteia la J, în condițiile în care, s-a făcut dovada că intimatul reclamant - pârât realizează venituri substanțiale, chiar dacă nu are contract de muncă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 06 august 2008 sub nr-, reclamantul - pârât a chemat în judecată pe pârâta - reclamantă, solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei din vina comună, revenirea pârâtei - reclamante la numele purtat anterior încheierii căsătoriei și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul - pârât a arătat că s-a căsătorit cu pârâta - reclamantă din dorința de a întemeia o familie bazată pe respect și sprijin reciproc, iar din căsătorie nu au rezultat copii. A mai arătat că neînțelegerile în familie au apărut la scurt timp de la încheierea căsătoriei din cauza geloziei excesive a pârâtei - reclamante, totul culminând cu despărțirea în fapt din anul 2007, neexistând nici o șansă de împăcare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38 alin. 2 lit. b, art. 39, 40 alin. 1 și următoarele Codul familiei.
La data de 26 septembrie 2008, pârâta - reclamantă a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii de desfacere a căsătoriei ca neîntemeiată, iar în subsidiar desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului - pârât, păstrarea numelui dobândit ca urmare a încheierii căsătoriei și obligarea reclamantului - pârât la plata unei prestații periodice, cu titlu de pensie de întreținere.
În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta - reclamantă a arătat că relațiile dintre soți s-au deteriorat numai din cauza reclamantului - pârât, care nu s-a implicat în viața de familie, lăsând toate greutățile în sarcina ei, situație ce a condus la șubrezirea sănătății sale, a manifestat o atitudine de dispreț, impunându-se printr-un limbaj vulgar, dar și prin acte de violență fizică, părăsind domiciliul comun pentru perioade lungi și întreținând relații extraconjugale. A menționat că reclamantul - pârât a lucrat sporadic, folosind banii în interes propriu, fiind plecat și în străinătate pentru 2 - 3 săptămâni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2, 38, 40, 86 și 94 Codul familiei.
Prin sentința civilă nr. 8459 din 17 noiembrie 2008 Judecătoria Sectorului 5 Bar espins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul - pârât, domiciliat în B,-,. 9,. 4,. 3,. 131, sector 5, împotriva pârâtei - reclamante, cu același domiciliu; a admis cererea reconvențională; a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 22 decembrie 1986 și trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al Sectorului 3 B sub nr. 3278/1986 din vina reclamantului - pârât, pârâta - reclamantă păstrează numele dobândit prin efectul încheierii căsătoriei ""; a obligat reclamantul - pârât la plata în favoarea pârâtei - reclamante a sumei de 300 lei/ron lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț și până la încetarea stării de nevoie a pârâtei - reclamante, a disjuns judecarea capătului din cererea principală având ca obiect partaj bunuri comune și s-a acordat termen pentru soluționarea acestuia la data de 05 ianuarie 2008, Completul 5, ora 900, cu citarea părților.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 22 decembrie 1986, căsătoria acestora fiind trecută în registrul de stare civilă al Consiliului Local al Sectorului 3 B sub nr. 3278/1986, iar din căsătorie nu au rezultat copii.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, de această situație făcându-se vinovat în exclusivitate reclamantul - pârât. Astfel, din depoziția martorului, propus de acesta, rezultă că soții locuiesc de mai mult timp în camere separate și că s-au mai certat, martorul precizând însă că nu a asistat la astfel de discuții, întrucât pleca, nepărându-i-se firesc să rămână împreună cu soții în astfel de situații. A mai arătat martorul că nu cunoaște alte probleme care ar fi existat în relația dintre părți și că reclamantul - pârât i s-a plâns că pârâta - reclamantă "nu-i gătește și nu-i spală". A mai precizat că pârâta - reclamantă îi reproșa soțului său că are relații extraconjugale și avea manifestări de gelozie. De asemenea, a arătat că a lucrat în construcții împreună cu reclamantul - pârât și că în acea perioadă reclamantul - pârât câștiga în jur de 1.000 - 1.200 de lei lunar. Din depoziția martorei Caria, propusă de pârâta - reclamantă (care a locuit o vreme, în perioada ianuarie - aprilie 2008, împreună cu părțile și astfel a luat cunoștință direct despre raporturile dintre acestea) rezultă că între părți existau certuri frecvente, cauzate de faptul că reclamantul - pârât avea o relație extraconjugală, pe care o întreținea fățiș, fără a se ascunde de soția sa, iar în timpul acestor certuri avea manifestări violente, atât verbal cât și fizic, martora arătând că a și intervenit pentru a-l împiedica să o lovească pe pârâta - reclamantă. De asemenea, martora a mai precizat că deși știa că soțul său are o amantă, pârâta - reclamantă a continuat să îi gătească și să îi spele, însă acesta refuza să mănânce ceea ce îi gătea soția sa. A mai arătat martora că reclamantul - pârât nu îi lăsa pârâtei - reclamante bani pentru întreținere și în general nu îi dădea bani, deși avea serviciu.
În sfârșit, din înscrisurile medicale depuse la dosar, rezultă că pârâta - reclamantă suferă de o serie de afecțiuni grave (steatoză hepatică, diabet zaharat, spondiloză, hernie gastrică, bronșită cronică, psihopatie polimorfă, cardiopatie ischemică etc.), fiind încadrată într-un grad de handicap accentuat (potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3134 din 13 noiembrie 2007 emis de Consiliul Local al Sectorului 5 B și depus la fila 54 din dosarul de fond) și neavând capacitate de muncă.
În drept, față de situația de fapt reținută, văzând dispozițiile art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 Codul familiei, instanța a constatat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de această situație făcându-se vinovat în exclusivitate reclamantul - pârât, situația de fapt reținută de instanță, anterior expusă, nereliefând vreun act de conduită al pârâtei - reclamante care să poată fi considerat culpabil.
A reținut instanța ca dovedit faptul că reclamantul - pârât a întreținut în timpul căsătoriei o relație extraconjugală, manifestându-se violent față de soția sa, verbal și fizic. Pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea principală și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, declarând desfăcută căsătoria din vina reclamantului - pârât. În baza art. 40 alin. 1 Codul familiei, văzând acordul reclamantului - pârât, a încuviințat ca pârâta - reclamantă să păstreze numele dobândit prin efectul încheierii căsătoriei "".
În ce privește cererea reconvențională privind obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei - reclamante, în raport cu cele reținute în fapt cu privire la starea de sănătate a pârâtei - reclamante, instanța a avut în vedere în drept următoarele: potrivit art. 41 alin. 2 Codul familiei, soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, întreținerea poate fi stabilită până la 1/3 din venitul net în muncă al soțului obligat la plată, potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti (alin. 3 din art. 41). Prin urmare, raportând situația de fapt reținută anterior din care rezultă dincolo de orice dubiu că pârâta - reclamantă este în stare de nevoie din cauza multiplelor boli de care suferă și a incapacității de muncă, neavând venituri din care să-și asigure existența, reclamantul - pârât obținând venituri din muncă, instanța a obligat reclamantul - pârât la plata către pârâta - reclamantă a unei pensii de întreținere de 300 lei/ron lunar, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț și până la încetarea stării de nevoie a pârâtei - reclamante.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere cuantumul veniturilor reclamantului - pârât, rezultat din chiar depoziția martorului propus de acesta, reținând că reclamantul - pârât obține venituri, fără carte de muncă, ca muncitor în domeniul construcțiilor. În baza art. 165 Cod de procedură civilă, a disjuns judecarea capătului din cererea principală având ca obiect partajul bunurilor comune și a acordat termen pentru soluționarea acestuia într-un dosar separat.
Tribunalul București - Secția a Va Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 629 din 22 aprilie 2009, prin care a admis apelul declarat de reclamantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 8459 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă; schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că: a obligat reclamantul - pârât la plata în favoarea pârâtei - reclamante a sumei de 150 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că apelantul ar obține venituri care să aibă caracter permanent și care să justifice acordarea unei pensii de întreținere în cuantum de 300 lei lunar. Declarația martorului, audiat în fața primei instanțe, nu constituie proba veniturilor permanente ale apelantului, dat fiind că acesta se referă la o perioadă anterioară nu la cea actuală atunci când face referire la venitul lunar de 1.000 - 1.200 lei lunar obținut de apelant. De altfel, în actualele condiții economice generate de criză nu este rezonabil a se presupune că apelantul câștigă cu caracter de continuitate veniturile mai sus menționate, lucrând în construcții, existența unor depozite bancare sau conturi de card pe numele apelantului nu este de natură să determine o altă concluzie, întrucât nici acestea nu sunt venituri permanente.
În raport de cele arătate, tribunalul a apreciat că se impunea reducerea cuantumului pensiei de întreținere, aceasta urmând a fi stabilită în funcție de venitul minim pe economie (600 lei, începând cu 01 ianuarie 2009), respectiv o cotă de din acesta.
Nu este întemeiat motivul de apel care privește nedovedirea stării de nevoie în care s-a aflat intimata, în condițiile în care tribunalul a apreciat că actele medicale depuse, inclusiv certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3459 din 26 noiembrie 2008 care atestă o deficiență funcțională accentuată, dovedesc cu prisosință atât starea de nevoie cât și incapacitatea de a munci a intimatei, fiind deci îndeplinite condițiile stabilite de art. 86 alin. 2 din Codul familiei.
Nu pot fi reținute susținerile apelantului care privesc obligația primei instanțe de a stabili un moment cert până la care acesta să fie obligat să plătească pensia de întreținere, întrucât nu există dispoziții legale care să impună o asemenea obligație și, oricum, data încetării stării de nevoie nu poate fi anticipată nici chiar de o expertiză medico-legală - prin aceasta s-a putut determina starea de sănătate actuală, dar nu s-au putut face predicții cu un grad de certitudine rezonabil despre evoluția stării de sănătate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta - reclamantă.
Prin motivele de recurs se arată că decizia este nelegală și netemeinică în ceea ce privește reducerea cuantumului pensiei de întreținere, întrucât:
În conformitate cu dispozițiile art. 86 și 94 Codul familiei raportat la art. 41 alin. 2 și 3 Codul familiei, în mod corect instanța de fond a stabilit obligația apelantului - pârât la plata unei prestații periodice în cuantum de 300 lei lunar în favoarea fostei soții (având în vedere că aceasta se află în nevoie ce se datorează unei incapacități de muncă survenită în timpul căsătoriei și dovedită cu înscrisurile medicale depuse la dosar, ce atestă 37 de diagnostice cu maladii foarte grave). Această stare de fapt este recunoscută în mod indubitabil și de instanța de apel care a reținut în considerentele deciziei recurate incapacitatea totală de muncă a intimatei, emițându-se în acest sens o decizie, acesta fiind pensionată pe motive de boală.
Din probatoriul administrat în cauză atât în faza de fond cât și în cea de apel (multitudinea de înscrisuri medicale), a rezultat cu prisosință ca aceasta este în nevoie, iar suma de 150 lei stabilită cu titlu de pensie de întreținere nu asigură un trai decent și nici procurarea medicamentației necesare.
Sub aspectul îndeplinirii celei de-a doua condiții (mijloacele celui care urmează a fi obligat), atât în faza de fond cât și în cea de apel s-a făcut dovada că intimatul - reclamant - pârât realizează venituri, chiar dacă nu are contract de muncă.
În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri survenite de la bănci ce dovedesc că intimatul - reclamant - pârât are conturi deschise cu sume considerabile. În plus, martorul audiat în cauză, a arătat că intimatul - reclamant - pârât, realizează venituri de circa 1.200 lei lunar, ce nu sunt impozitate.
În mod netemeinic instanța de apel a reținut că intimatul - reclamant - pârât realizează venituri în domeniul construcțiilor în mod sporadic, numai în sezonul estiv, ceea ce justifică reducerea cuantumului obligației de întreținere.
Sub acest aspect, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, în sensul că, chiar dacă volumul de activitate în timpul iernii este semnificativ redus, în timpul verii acesta reușește să realizeze câștiguri mari arvunind lucrări, fiecare dintre acestea asigurându-i un venit de aproximativ de 10.000 - 12.000 euro.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 94 Codul familiei "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti".
Starea de nevoie a recurentei a fost pe deplin stabilită, instanța de apel având în vedere bolile de care acesta suferă.
De asemenea, la stabilirea posibilităților materiale ale intimatului, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauză din care a rezultat că acesta nu are un loc de muncă stabil, așa încât pensia a fost stabilită la venitul minim pe economie.
În realitate, prin motivele de recurs recurenta solicită ca instanța de recurs să facă o reapreciere a probelor administrate în cauză, critică care prin felul în care a fost formulată, aduce în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt privind veniturile intimatului - pârât, în raport de probele administrate în cauză - depoziția martorului, depozitele bancare.
O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului întrucât, față de actuala configurație a art. 304 Cod de procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Față de cele reținute, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 94 Codul familiei și în consecință, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 629 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./15.12.2009
-5.-;
Jud.5.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 1111/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
