Pensie întreținere. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(78/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.256
Ședința publică de la 9 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1145 din 6.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -.
are ca obiect - pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă la prima strigare a cauzei recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă a HG depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, prin care solicită judecarea în lipsă.
Recurentul-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de Poliția Orașului B, la data de 19.04.2004.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri.
La reluarea dosarului se prezintă recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă.
HGRecurentul-reclamant declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și pe fond modificarea acesteia în sensul micșorării cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat.
La interpelarea instanței, recurentul-reclamant arată că numitul Aad evenit major în data de 13.09.2008 și nu își continuă studiile, urmând a fi obligat la plata pensiei de întreținere de la data introducerii cererii de divorț și până la data când acesta a devenit major.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamatul a chemat în judecată pe pârâta pentru HG ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorilor și A, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 30 ianuarie 1988, iar din căsătorie au rezultat minorii și A, însă în prezent relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil deteriorate, iar căsătoria nu mai poate continua, pârâta manifestând dezinteres față de el, invocând motive nejustificate și gelozie.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că pârâtul are o relație extraconjugală.
La prezentul dosar s-a conexat dosarul nr- având același obiect și aceleași părți, pârâta - reclamantă solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului - pârât, revenirea pârâtei - reclamante la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorilor către pârâta - reclamantă cu obligarea reclamantului - pârât la plata unei pensii de întreținere.
În motivarea cererii pârâta - reclamantă a arătat că reclamantul - pârât se face vinovat de destrămarea căsătoriei, acesta a părăsit domiciliul conjugal și are o relație extraconjugală din care a rezultat un copil.
Reclamantul a formulat cerere reconvențională cu privire la partajarea bunurilor comune dobândite de părți prin căsătorie.
Prin sentința civilă nr. 2729 din 26 mai 2008 s-a respins cererea principală formulată de reclamant, s-a admis cererea conexă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30 ianuarie 1988 din culpa exclusivă a reclamantului - pârât, au fost încredințați pârâtei - reclamante spre creștere și educare minorii rezultați din căsătorie, a fost obligat reclamantul - pârât la plata unei pensii lunare de întreținere de câte 133 lei pentru fiecare minor, de la data introducerii cererii până la majoratul acestora, s-a dispus ca pârâta - reclamantă să revină la numele anterior căsătoriei, acela de "", s-a disjuns capătul de cerere referitor la partaj, a fost obligat reclamantul - pârât la 1039,5 lei cheltuieli de judecată către pârâta - reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar căsătoria acestora nu mai poate continua, în cauză fiind dovedită culpa reclamantului - pârât care a părăsit domiciliul conjugal, în prezent având o relația extraconjugală.
Împotrivit acestei sentințe a declarat recurs reclamantul - pârât, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV a Civilă sub nr-, la data de 01 iulie 2008.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul - reclamant - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, apreciind că pensia de întreținere stabilită de instanța de fond pentru cei doi minori este prea mare față de posibilitățile sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - reclamant - pârât a arătat că instanța de fond l-a obligat la plata unei pensii de întreținere ce depășește posibilitățile sale materiale, fără să țină cont că în prezent mai are un copil în întreținere (, născută la 12 noiembrie 2007).
A mai arătat recurentul - reclamant - pârât că în prezent nu are nici o ocupație, solicitând stabilirea unei pensii la venitul minim pe economie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod de procedură civilă.
La data de 25 iulie 2008 intimata - pârâtă - reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că după depunerea adeverinței referitoare la veniturile realizate, recurentul a părăsit serviciul pentru a se sustrage de la plata pensiei de întreținere față de proprii lui copii, și nici nu a învederat instanței de fond că nu mai este încadrat în muncă. S-a mai arătat că în prezent unul din copii a devenit major, situație în care pensia de 133 lei pe care recurentul urmează să o plătească pentru copilul minor nu depășește cuantumul raportat la venitul minim pe economie.
Raportat la obiectul dedus judecății, tribunalul a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate de apelant și de probele administrate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți din culpa exclusivă a reclamantului - pârât, iar cei doi minori rezultați din căsătorie (, născut la 09 aprilie 1992 și A, născut la 13 septembrie 1990) au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei - reclamante, reclamantul - pârât fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreținere la 133 lei în favoarea fiecărui minor, de la data introducerii cererii și până la majoratul fiecărui minor.
Potrivit art. 86 alin. 3 Codul familiei, descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află, iar potrivit art. 94 alin. 3 Codul familiei, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o Jp entru trei sau mai mulți copii.
Prima instanță a stabilit cuantumul de întreținere pentru cei doi minori prin raportare la dispozițiile legale invocate și ținând seama de veniturile realizate de reclamantul - pârât, astfel cum rezultă din copia cărții sale de muncă.
Deși apelantul invocă în cuprinsul motivelor sale de apel că în prezent nu are nici o ocupație, solicitând stabilirea cuantumului pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie, nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
În ceea ce privește susținerile apelantului referitor la faptul că mai are un copil minor în întreținere (pe, născută la 12 noiembrie 2007), tribunalul a apreciat că acest lucru nu schimbă cuantumul pensiei de întreținere la care apelantul a fost obligat prin sentința civilă apelată. S-a avut în vedere că deși inițial pensia de întreținere a fost stabilită de prima instanță având în vedere cei doi copii minori rezultați din căsătoria părților, în prezent unul din copii a devenit major (respectiv A, născut la data de 13 septembrie 1990), astfel că obligația de întreținere cu privire la acest copil a încetat de drept la data majoratului acestui copil.
În consecință, în prezent apelantul are doi copii în întreținere, pe minorul rezultat din căsătoria cu intimata (, născut la data de 12 noiembrie 1992) și pe minora, născută la data de 12 noiembrie 2007. Cum prima instanță, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a avut în vedere că reclamantul - pârât are doi copii în întreținere, pentru motivele invocate anterior rezultă că pensia de întreținere datorată pentru cei doi copii nu se schimbă, singura diferență fiind că apelantul datorează o pensie lunară în cuantum de 133 lei în favoarea minorului rezultat din căsătoria cu intimata, respectiv lui, precum și celuilalt minor rezultat dintr-o relație extraconjugală ( ).
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât, prin decizia civilă nr. 1145 din 06 octombrie 2008 Secției a IV a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantul - apelant a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității deoarece nu s-a ținut cont de faptul că mai are un copil minor născut la 12 noiembrie 2007 - și de faptul că a fost concediat la 28 noiembrie 2008, nemairealizând venituri. A solicitat reaprecierea cuantumului pensiei de întreținere, raportat la aceste elemente.
Nu și-a întemeiat în drept recursul.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
A depus înscrisuri, în susținerea cererii de recurs: adeverința nr. 822 din 31 octombrie 2008 SRL Târgoviște, adeverința nr. 731 din 16 mai 2008 aceleiași firme, decizia de concediere a aceleiași societăți nr. 18 din 28 noiembrie 2008 aceleiași firme, contractul individual de muncă nr. - din 21 iunie 2007, actele adiționale la contractul de muncă nr. 583 din 11 septembrie 2007 și nr. 658 din 17 decembrie 2007, certificat de naștere a minorei seria - nr. -.
Intimata - pârâtă nu HG a formulat întâmpinare, deși avea această obligație legală conform art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, ci a depus doar concluzii scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs ca urmare a faptului că sentința de divorț a fost atacată doar sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere, deci nu putea fi promovat decât recursul împotriva ei, ca și cale de atac, iar recursul la recurs este inadmisibil. S-a solicitat respingerea recursului în subsidiar ca nefondat, recurentul nefăcând dovada că cel de-al treilea copil se află în întreținerea sa și putând să formuleze cel mult o cerere de reducere a pensiei, nu cale de atac împotriva hotărârii de fond, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale art. 299 Cod de procedură civilă.
Soluționând cu prioritate, conform art. 137 Cod de procedură civilă, excepția de procedură, absolută și peremptorie a inadmisibilității prezentului recurs, invocată prin notele scrise de intimată, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele argumente:
Conform art. 619 Cod de procedură civilă, în cazul procedurii divorțului: "Termenul de apel, precum și cel de recurs este de 30 de zile și curge de la comunicarea hotărârii.
Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusținut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.
Apelul sau recursul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfățișează numai reclamantul.
Hotărârea care se pronunță în condițiile art. 613^1 alin. 1 este definitivă și irevocabilă în ce privește divorțul.
Hotărârea dată în materie de divorț nu este supusă revizuirii".
Instanța care soluționează cererea de divorț urmează să se pronunțe, la solicitarea părților, și asupra pensiei de întreținere, încredințării copiilor minori, beneficul contractului de închiriere și împărțirii bunurilor comune. În asemenea cazuri, operează o prorogare de competență în virtutea legii sau prin voința părților, în sensul că instanța învestită cu cererea principală va soluționa și aceste cereri accesorii și conexe. În consecință, dacă instanța care soluționează cererea de divorț se pronunță totodată și cu privire la asemenea cereri, atunci calea de atac este apelul și mai apoi recursul, potrivit prevederilor speciale menționate, iar termenul de apel și recurs este cel de 30 de zile, în care poate fi atacată soluția de desfacere a căsătoriei. Altminteri, ar însemna ca una și aceeași hotărâre să fie supusă mai multor căi de atac și mai multor termene de apel/recurs, în raport de partea din hotărâre ce se atacă, ceea ce ar fi contrar caracterului unitar pe care îl are hotărârea judecătorească. Aceeași soluție pentru aceleași argumente, se impune chiar dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată numai cu privire la una dintre cererile accesorii formulate. Numai în cazul în care părțile au înțeles că aceste cereri să fie rezolvate de alte instanțe decât aceea de divorț, hotărârile date în acele litigii vor putea fi atacate doar cu recurs în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301, raportat și la prevederile art. 2821Cod de procedură civilă.
Așadar, în mod corect tribunalul a apreciat că împotriva hotărârii de fond, calea de atac este apelul și nu recursul, astfel încât devine neîntemeiată critica recurentei privitoare la inadmisibilitatea recursului împotriva unei decizii pronunțate în recurs, decizia fiind în mod legal, pronunțate în apel, date fiind dispozițiile speciale ale art. 619 Cod de procedură civilă iar potrivit art. 299 Cod de procedură civilă, împotriva acestui gen de decizii, pronunțate în apel, este admisibil recursul.
În ceea ce privește recursul declarat, Curtea constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că criticile concrete formulate de recurent, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, relativ greșitei aplicări în cauză, a prevederilor art. 94 Codul familiei, conform căruia:
"Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.
Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o Jp entru trei sau mai mulți copii".
Temeiul juridic al pretenției de întreținere îl constituie art. 86 alin. 2 Codul familiei, care stabilește două condiții: starea de nevoie și neputința obținerii unui câștig din muncă prezumată la un minor. Prin urmare, legea nu distinge și nu definește stăruința minorului în continuarea studiilor, determinând aplcairea principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus.
Plata pensiei de întreținere în folosul minorului, fiind o obligație care incumbă părintelui său în temeiul legii, este independentă de existența unor cheltuieli pe care părintele le-ar avea de efectuat în următoarea perioadă de timp sau împrejurarea că părintele are sau nu legături personale cu minorul. Cuantumul pensiei de întreținere se raportează la veniturile realizate de pârât, oricât de modeste ar fi acestea, astfel încât nivelul scăzut nu poate constitui o cauză de exonerarea a debitorului de executarea obligației de întreținere.
Conform art. 94 Codul familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijlocele celui care urmează aop lăti, dar când este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru fiecare copil. Nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei sunt criterii legale care trebuie folosite cumulativ, cu ocazia fixării cuantumului ei, dar copiii au dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lor, ci și posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu.
În situația în care debitorul obligației de întreținere nu deține proprietăți imobiliare și nu are nici un loc de muncă, pensia de întreținere datorată descendentului minor va fi stabilită luând ca bază de calcul venitul minim pe economie națională și având în vedere nevoile de creștere și educare ale minorului.
În lipsa înscrisurilor care să ateste realizarea de debitor a unor venituri mai mari decât venitul minim pe economia națională, cuantumul pensiei de întreținere va fi stabilit luând în calcul interesele minorului, venitul minim pe economie și faptul că debitorul datorează întreținere pentru mai mulți copii.
Plecând de la aceste considerații teoretice, Curtea constată prin prisma și a înscrisurilor nou depuse în recurs, conform art. 305 Cod de procedură civilă, că pensia de întreținere nu a fost stabilită în mod legal în prezenta cauză.
Astfel, Curtea constată că potrivit certificatului de naștere seria - nr. -, emis de Primăria Târgoviște, la data de 12 noiembrie 2007, recurentului i s-a mai născut un copil - (fila 10 dosar recurs). În consecință, în perioada dintre data introducerii cererii de chemare în judecată (13 noiembrie 2007) și data majoratului copilului A (13 septembrie 2008), recurentul a avut trei minori în întreținerea sa: cei doi menționați și. Ulterior acestei ultime date, recurentul are în întreținere doar doi minori: ce va împlini 18 ani, la data de 09 aprilie 2010 și.
În ceea ce privește veniturile realizate de recurent, Curtea constată că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, coroborate cu adeverința nr. 731 din 16 mai 2008 SC SRL Târgoviște (filele 68 dosar fond și 5 dosar recurs), acesta a obținut în perioada 13 noiembrie 2007 - 03 noiembrie 2008 (când s-a desființat locul său de muncă, potrivit preavizului nr. 822 din 31 octombrie 2008 - fila 4 dosar recurs), un salariu net de 701 lei.
Ulterior datei de 03 noiembrie 2008 și până în prezent, recurentul nu mai are un loc de muncă, astfel încât potrivit argumentelor teoretice enunțate anterior, Curtea va avea în vedere ca venit al recurentului, venitul minim pe economia națională aferent anului 2008 - de 540 lei, conform art. 1 din HG nr. 1051/2008, respectiv aferent anului 2009 - de 600 lei, conform art. 2 din același act normativ.
Raportându-se totodată la plafoanele maxime prevăzute de art. 94 Codul familiei, pentru ca minorii să se poată bucura de condiții materiale corespunzătoare potrivit argumentației teoretice expuse, și având în vedere și celelalte două criterii individualizate concret în speță (numărul copiilor în întreținere și veniturile obținute de recurent de la data introducerii cererii de chemare în judecată de intimata - pârâtă - reclamantă), Curtea va constata următoarele:
- pentru perioada 13 noiembrie 2007 - 13 septembrie 2008, pensia de întreținere pentru cei doi copii A și este de 1/3 din ( din 701 lei), fiind 3 copii în întreținere (deci inclusiv minora ), rezultând o pensie de întreținere individuală, de 117 lei;
- pentru perioada 14 septembrie 2008 - 03 noiembrie 2008, pensia de întreținere pentru copilul (celălalt fiu - A devenind major), este de din (1/3 din 701 lei), fiind doi copii în întreținere (inclusiv minora ), rezultând o pensie de întreținere pentru, de 117 lei;
- pentru perioada 04 noiembrie 2008 - 31 decembrie 2008, pensia de întreținere pentru este de din (1/3 din 540 lei), fiind tot doi copii în întreținere, rezultând o pensie lunară pentru, de 90 lei;
- pentru perioada 01 ianuarie 2009 până la majoratul ului, pensia sa de întreținere va reprezenta din (1/3 din 600 lei), fiind tot doi copii în întreținere, respectiv și fiica minoră, rezultând așadar, un cuantum de 100 lei lunar.
Nu este întemeiată critica intimatei privind faptul că nu s-ar fi dovedit că minora ar fi în întreținerea recurentului, pentru ca acest aspect să fi avut în vedere la stabilirea pensiei, întrucât însăși intimata a afirmat prin notele scrise (file 18 dosar recurs) că recurentul s-a stabilit la o altă femei cu care are un copil, afirmație care se coroborează pe deplin cu susținerea recurentului în sensul că mai are un copil în întreținere, astfel încât Curtea apreciază ca fiind dovedit faptul întreținerii fetiței, de către tatăl ce locuiește cu aceasta și mama minorei. De altfel, acest element se subsumează situației de fapt, stabilite definitiv de instanța de apel (care prin considerente, a reținut implicit că minora se află în întreținerea recurentului), controlul Curții fiind unul exclusiv de legalitate, conform art. 304 alin. 1 Cod de procedură civilă, care se grefează pe situația de fapt stabilită deja.
Cum faptul nașterii minorei a fost adus la cunoștința judecătoriei, înainte ca aceasta să pronunțe hotărârea sa (fila 113 dosar fond) și cum probele pot fi administrate de părți pe tot parcursul procesului civil inclusiv în fața instanței de recurs, conform art. 305 Cod de procedură civilă, Curtea constată că în mod corect se poate proceda la o reformare a sentinței și deciziei pronunțate în cauză, de către prezenta Aceleași argumente sunt valabile și pentru aprecierea ca netemeinică a apărării intimatei în sensul că recurentul nu ar fi trebuit să promoveze recurs, ci o cerere distinctă de diminuare a pensiei de întreținere ca urmare a nașterii fetiței sale. Totodată, Curtea constată că intimata nu a probat susținerile sale privitoare la încetarea abuzivă a raporturilor de serviciu de către recurent, în scopul ilegal al sustragerii de la plata unei pensii de întreținere mai mari, intimata rezumându-se doar la a susține acest fapt.
Pentru ansamblul acestor considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul; va modifica decizia recurată, în sensul că: va admite apelul și va schimba sentința în parte, în sensul că va obliga pe reclamantul - pârât la plata unei pensii lunare de întreținere, de câte 117 lei, pentru fiecare dintre cei doi minori A și, de la 13 noiembrie 2007 până la 13 septembrie 2008; va obliga același reclamant - pârât să plătească pensie lunară de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de: 117 lei, pentru perioada 14 septembrie 2008 - 03 noiembrie 2008; 90 lei, pentru perioada 04 noiembrie 2008 - 31 decembrie 2008; 100 lei începând cu 01 ianuarie 2009 și până la majoratul acestuia (09 aprilie 2010); va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1145 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
HGModifică decizia recurată, în sensul că admite apelul și schimbă sentința în parte, în sensul că obligă pe reclamantul - pârât la plata unei pensii lunare de întreținere, de câte 117 lei, pentru fiecare dintre cei doi minori A și, de la 13 noiembrie 2007 până la 13 septembrie 2008.
Obligă același reclamant - pârât să plătească pensie lunară de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de:
- 117 lei, pentru perioada 14 septembrie 2008 - 03 noiembrie 2008;
- 90 lei, pentru perioada 04 noiembrie 2008 - 31 decembrie 2008;
- 100 lei, începând cu 01 ianuarie 2009 și până la majoratul acestuia (09 aprilie 2010).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
Red.
.
2ex./23.03.2009
-4.--;
Jud.B-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
| ← Divort. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
