Divort. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/2009
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier: Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 95/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:- avocat pentru intimat,- recurent reclamant - personal și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care av. depune taxa de timbru în valoare de 9,50 lei.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Av., reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Sibiu. Prin decizia Judecătoriei Sibius -a declarat desfăcută căsătoria și s-a încredințat recurentei spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie. Prin decizia Tribunalului Sibius -a admis apelul pârâtului și s-a dispus încredințarea minorei pârâtului. Față de probatoriul administrat în cauză nu rezultă decât că reclamanta a fost o mamă bună.
discordiei îl constituie atribuirea beneficiului folosinței locuinței. Mama a părăsit domiciliul conjugal datorită violențelor pârâtului iar copilul a ales să stea cu cel care rămâne în locuința în care a crescut. Consideră că se face o eroare judiciară în cauză prin încredințarea minorei pârâtului neținându-se cont de faptul că aceasta este. Intimatul a mai fost căsătorit iar pe celălalt copil nu l-a văzut niciodată și nici nu i-a plătit pensie alimentară.
Cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanță.
Av., reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și confirmarea deciziei Tribunalului Sibiu întrucât criticile nu relevă motive de nelegalitate ci de netemeinicie. Tribunalul a reapreciat probele administrate și a dispus suplimentarea probatoriului stabilind corect că interesul superior al minorei este acela de a fi încredințată tatălui. Din probele administrate în cauză a rezultat că s-au ocupat de minoră atât reclamantul cât și pârâta iar faptul că a stat mai mult pârâta cu minora era datorită faptului că avea un copil în plasament. După ce pârâta a stabilit relații de concubinaj cu un alt copilul a fost lăsat singur acasă fiind traumatizat și având nevoie de tratament medical.
Minora a optat să stea cu tatăl pentru că în acești doi ani s-a apropiat el și se teme să nu fie din nou părăsită. Mama nu a făcut nici un fel de demersuri pentru a se apropia de în acești doi ani văzând-o doar de 3 ori. Pentru profilul moral al reclamantei este relevant că minorul luat în plasament a fost lăsat singur și pârâtul a făcut demersurile necesare pentru a-l restitui serviciilor specializate. Nu este de neglijat dorința minorei și faptul că pârâtul virează încă pensia de întreținere reclamantei iar aceasta motivează că a constitut un cont de economii.
Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar. Depune și concluzii scrise.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3517/2008 a JUDECATORIEI SIBIUs - admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a desfăcut căsătoria părților din culpa comună a ambilor soți; s-a dispus revenirea la numele avut anterior căsătoriei de către reclamantă respective acela de; minora ns. 18.10.1997 a fost încredințată mamei reclamante spre creștere și educare iar pârâtul a fost obligat să plătească minorei pensie de întreținere în cuantum de 250 lei lunar începând cu data de 26.05.06; s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere nr. 4255/04 reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtului.
Reclamanta a solicitat instanței desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, încredințarea minorei către ea si obligarea pârâtului.la plata unei contribuții de întreținere
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, încredințarea minorei către el și atribuirea contractului de închiriere nr. 4255/2004 către el.
S-a reținut de asemenea ca relațiile dintre soți s-au deteriorate datorită necomunicării reciproce, diferenței de vârsta și relațiilor extraconjugale ale reclamantei.
Reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în data de 14.06.07 dată de la care pârâtul s-a ocupat de minora care a rămas cu acesta.
S-a apreciat de către instanța de fond că tatăl îi insufla minorei sentimental părăsirii de către mama sa astfel că s-a încredințat mamei reclamante minora avându-se în vedere interesul superior al acesteia.
Contractul de închiriere a fost atribuit reclamantei pentru ca aceasta sa-i poată asigura un domiciliu stabil.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel care a solicitat admiterea acestuia încredințarea minorei către el si obligarea intimatei la contribuție de întreținere și atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
In motivarea apelului, apelantul arată că intimata nu are un domiciliu stabil locuind pe la diverse cunoștințe s-au la mama sa intr-o cameră împreună cu concubinul acesteia.
În prezent locuiește împreună cu concubinul său pe str. - si că acesta a fost motivul pentru care intimata a plecat de acasă iar de minora a continuat să se ocupe apelantul în domiciliul comun al soților.
Într-un an de zile mama a vizitat minora de 3 ori iar în timpul cât a locuit împreuna cu aceasta pleca noaptea de acasă și o lăsa singură pe minoră.
La data părăsirii domiciliului conjugal intimata mai avea în plasament un minor pe care l-a abandonat.
În drept apelul nu a fost motivat.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar la cuvântul pe fond a solicitat respingerea acestuia.
În apel s-au administrat probe testimoniale respectiv câte un martor pentru fiecare parte.
Prin decizia civilă nr. 95/2009, Tribunalul Sibiu - Secția Civilă a admis apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 3517/2008 a Judecătoriei Sibiu, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A încredințat spre creștere și educare la pârâtul reclamant reconvențional pe minora și a obligat reclamanta să plătească lunar suma de 150 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu data de 14.06.2007 până la majoratul acesteia sau alte dispoziții legale.
A atribuit pârâtului beneficiul contractului de închiriere nr. 4255/2004 prelungit prin contractul nr. 1617/2005, ce are ca obiect imobilul situat în Sibiu,-,. 5, jud. Sibiu.
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la evacuare.
Au fost păstrate în rest celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43 lei către apelant.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt dedusă judecății vizează un divorț cu minor si atribuirea beneficiului contractului de închiriere ce constituie domiciliul conjugal al părților.
Părțile s-au căsătorit în anul 1994, din căsătoria lor a rezultat minora ns. 18.10.1997 iar în anul 2007 intimata a părăsit domiciliul conjugal stabilindu-se cu un alt cu care trăia în relații de concubinaj încă din timpul căsătoriei.
De la data despărțirii în fapt apelantul a rămas împreuna cu minora de care se ocupa în mod onorabil.
Audiată minora în Camera de consiliu a declarat că dorește să rămână cu tatăl său.
Probele testimoniale administrate în cauză au relevant că relațiile dintre soți s-au deteriorate datorită ambelor părți. Apelantul este o fire geloasă însa pârâta ia dat motive sa se comporte astfel. Intimata reclamantă a intrat în relații de concubinaj cu alți bărbați și a și folosit apartamentul unei cunoștințe comune pentru a se întâlni cu aceștia.
Împreuna cu apelantul de la data despărțirii în fapt intimata nu a mai căutat-o pe minoră la fostul domiciliu comun motivat de faptul că soțul ei îi interzicea acest fapt însă nu a luat legătura cu aceasta la școala sau în alte împrejurări.
În perioada când locuia și conviețuia cu soțul ei, intimata părăsea domiciliul conjugal noaptea lăsând pe propria fiică și pe minorii ce îi avea în plasament singuri și nesupravegheați.
Minora părților este luată în evidența Spitalului de Psihiatrie Sibiu cu diagnosticul de pavor nocturn și continuă un tratament medicamentos în acest sens precum și consiliere de specialitate ( fila 71 dosar de fond ). Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului prevede că
, dată fiind lipsa de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijiri speciale ".
În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instanțele de judecată interesele copilului vor prevala.
Raportat la aceste considerente și având in vedere probele testimoniale administrate în cauză instanța apreciază ca intimata nu se poate ocupa la acest moment de minoră ea având un comportament ce a afectat sănătatea psihică a acesteia astfel că se impune schimbarea sentinței instanței de fond în sensul încredințării acesteia tatălui apelant.
Acesta poate la acest moment să-i asigure un climat sănătos din punct de vedere moral minorei dar și o siguranță materiala și un cămin familiar liniștit, toate acestea în vederea protejării minorei împotriva oricăror forme de violență sau vătămare fizică sau mentală.
Interesul major al minorei la acest moment este protejat de situația materială a tatălui ei dar și de conduita acestuia față de conduita reprobabila a mamei astfel că se va face aplicarea prevederilor art.44 fam, Lg.nr.227/04 art.5, 16, 30, 31, 32 și se va încredința minora tatălui apelant. Intimata a fost obligată la pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu data de 14.06.2007 și până la majorat sau alte dispoziții legale în cuantum de 150 lei lunar având în vedere că aceasta nu lucrează iar venitul minim pe economie este de 600 lei. Pensia de întreținere s-a calculat raportat la venitul minim pe economie pe ultimele șase luni.
În ce privește motivul de apel vizând atribuirea beneficiului locuinței către apelant acesta s-a admis tocmai pentru ca minora să locuiască în domiciliul conjugal al părților în care ea a crescut și s-a dezvoltat normal și se va dispune evacuarea intimatei reclamante din imobilul situate in Sibiu-.5. jud. Sibiu.
Împotriva deciziei civile nr. 95/2009 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 95/2009 a Tribunalului Sibiu în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3517/2008 a Judecătoriei Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Tribunalul Sibiua avut în vedere doar situația prezentă, fără a privi în viitor evoluția minorei care este și locul ei este alături de mamă.
Se arată totodată că pârâtul a solicitat încuviințarea minorei mai mult pentru a păstra beneficiul contractului de locațiune și pentru a determina reclamanta să se întoarcă la el în pofida violențelor la care era supusă și nicidecum pentru a asigura pentru viitor o creștere și educare corespunzătoare a minorei.
Mai susține reclamanta că a fost timp de 8 ani o mamă bună pentru minoră și nu a abandonat-o niciodată, fiind în nevoită să o părăsească datorită comportamentului violent al pârâtului pe fondul consumului de alcool.
Se arată, de asemenea, că minora a fost supusă influențelor pârâtului iar martorii audiați în cauză au fost de circumstanță, favorizând partea care i-a propus.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare și concluziile scrise depuse, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Sub un prim aspect se arată că recurenta a indicat un temei de drept care nu este incident în cauză, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Susținerile reclamantei sunt apreciate ca nefondate odată ce minora este atașată profund de pârât, care s-a ocupat de creșterea acesteia în ultimii 2 ani, timp în care recurenta a văzut-o de 3 ori.
Soluția instanței de apel este urmarea unei corecte aprecieri a interesului superior al minorei, raportat la conduita impecabilă adoptată de pârât, moralitatea acestuia și condițiile materiale aferente.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Temeiul de drept invocat, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu-și găsește aplicabilitatea în speță, Curtea urmând a examina cauza prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă având în vedere interesul superior al minorei.
La încredințarea copilului spre creștere și educare unuia dintre părinți, trebuie să se țină seama, conform art. 42 Codul Familiei, de interesul major al acestuia, care se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt: vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de copil.
O importanță aparte o reprezintă opinia copilului, care trebuie luată în considerare conform art. 24 din Legea nr. 272/2004 în raport de vârsta sa și gradul de maturitate.
Normele în materie nu fac nici o distincție între cei doi părinți, neinstituind o ordine de preferință în favoarea mamei sau tatălui, în speță, raportat la vârsta minorei, conduita morală și starea materială a tatălui, stabilitatea conferită de mediul în care a crescut în ultimii doi ani și opinia copilului, instanța de apel în mod corect a apreciat că interesul superior al minorei este asigurat prin încredințarea ei tatălui.
Cât privește susținerile recurentei privitoare la influențarea minorei de către tată, acestea nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Dimpotrivă, este de observat că în intervalul de timp de la separarea în fapt a soților, recurenta nu a făcut niciun efort notabil pentru a menține legătura cu minora și nici nu a dovedit un real interes față de nevoile și starea acesteia.
Pentru considerentele expuse, care confirmă faptul că interesul superior al copilului este pe deplin realizat prin încredințarea sa pârâtului, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății, cu consecința obligării recurentei, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 95/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Obligă pe recurenta reclamantă să plătească pârâtului intimat suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța (CO) Semn. Grefier a |
Red. Tehnored. /2 ex/09.09.2009 Jud. fond:; jud. apel: /
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Marius Aurel
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 233/2008. Curtea de... | Pensie întreținere. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
