Pensie întreținere. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pensie întreținere -
(Număr în format vechi 573/MF/2007) -contestare paternitate-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANTA DE RECURS
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
- - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier
**********************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.420 din data de 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât asistat de avocat, avocat pentru intimatul reclamant, prezentă fiind și intimata pârâtă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită instanței a se acorda un nou termen de judecată pentru a depune la dosarul cauzei adeverință din care să rezulte că își menține calitatea de student, anul școlar, 2007 - 2008, având în vedere că ultima adeverință a fost depusă la data de 27 octombrie 2006, emisă de Facultatea de Inginerie din cadrul Universității " " din Tg. J, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanța nr. 6 prin care atestă achitarea onorariului de avocat, concluzii scrise și arată că le va susține și oral.
Avocat, pentru intimatul reclamant, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanța nr. 230 din 28 decembrie 2007 prin care atestă achitarea onorariului de avocat, concluzii scrise, în copie bonuri fiscale și învederează instanței că va depune adeverința școlară până la sfârșitul zilei, prin fax arătând că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța, în deliberare, respinge proba solicitată de avocat, pentru recurentul pârât, apreciind că nu este concludentă și utilă cauzei.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 150 Cod procedură civilă, instanța, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită instanței, casarea deciziei civile nr. 420/26. 10.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico - legale cu testul ADN, pentru stabilirea corectă a paternității intimatului reclamant.
Mai arată că într-adevăr în anul 1985, în timp ce lucra pe șantier cunoscut- pe intimata pârâtă, dar nu a avut o relație de concubinaj, așa cum în mod greșit s-a arătat în cele două sentințe, pronunțate de cele două instanțe.
Mai arată și susține că la dosarul nr. 9810/1986 se găsește o adresă din partea conducerii de la locul de muncă prin care aducea la cunoștință instanței de judecată faptul că nu se poate prezenta recurentul pârât la." Minovici" B în vederea efectuării expertizei pentru stabilirea paternității, având în vedere că era plecat pe șantier la barajul și că a fost imposibilă comunicarea, neexistând mijloace de comunicare telefonice sau radio.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere prevederile Convenției Europene asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, prin care România a aderat prin Legea 101/1992 din 30 septembrie 1992, respectiv art. 5, având în vedere că nu a fost atacată sentința civilă nr. 2142/1987, a plătit pensie de întreținere peste 20 ani, ce se poate considera că a fost o recunoaștere voluntară din partea recurentului pârât și poate contesta această recunoaștere în condițiile prevăzute de art. 58. Familiei; cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două decizii, respectiv nr. 1158/15.12.1981, nr. 986/11.10.1977 ambele fiind pronunțate de Tribunalul Hunedoara, arătând că se referă la faptul că recunoașterea paternității copilului în cadrul acțiunii de stabilire paternitate admisă prin hotărâre judecătorească, trecută în puterea lucrului judecat nu poate fi contestată conform art. 58. Familiei; cu cheltuieli de transport și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 420/26 oct. 2007 Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant-reconvențional, împotriva sentinței civile nr. 4581 din 26 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
A obligat pe apelantul reclamant reconvențional la 250 lei cheltuieli de judecată în apel față de intimatul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că anterior, prin sentința civilă nr. 4581 din 26 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul-pârât, domiciliat în comuna, sat, județul G, împotriva pârâtului-reclamant, domiciliat în,-,. 34,. A,.16, județul C
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantului și împotriva pârâtei, domiciliată în comuna, sat, Județul.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantului-pârât, în sumă de 340 lei lunar, începând cu data de 22.03.2007 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-M pe rolul Judecătoriei Târgu -J, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere până la terminarea de către el a studiilor, fiind student în anul I la Facultatea de Inginerie din cadrul Universității " " din Târgu-
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut că acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât este întemeiată, pârâtul reclamant fiind tatăl său, după cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, s-a reținut a fi îndeplinite condițiile art. 86-94 Codul familiei, conform cărora este îndreptățit la întreținerea copilului minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani, precum și copilul major aflat în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
S-a constatat că pârâtul este tatăl reclamantului, ceea ce face ca aceste condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, respectiv starea de nevoie a reclamantului, faptul că este în continuarea studiilor și faptul că este fiul pârâtului debitor al obligației de întreținere.
Mai mult, s-a observat din dispozitivul sentinței de stabilire a paternității reclamantului pârât, că pârâtul-reclamant a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, până la majorat, pârâtul îndeplinind această obligație în baza unui titlu executoriu.
Pentru considerentele expuse, acțiunea principală pentru stabilirea pensiei s-a privit ca fiind întemeiată și dovedită, și a fost admisă și pârâtul-reclamant a fost obligat la plata în favoarea fiului său major a unei pensii de întreținere în sumă de câte 340 lei lunar, începând cu data formulării, respectiv 22.03.2007 și până la terminarea studiilor de către acesta, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
La stabilirea cuantumului pensiei s-a ținut seama de veniturile nete ale pârâtului reclamant, pe ultimele șase luni, dar și de faptul că acesta mai are o fiică minoră în întreținere.
Cererea reconvențională pentru tăgadă paternitate a fost respinsă, nefiind îndeplinite prevederile art. 55 și următoarele din Codul familiei, din moment ce deja s-a stabilit paternitatea prin sentința civilă nr. 2142 din 16.04.1987 a Judecătoriei Târgu -J, neatacată de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul reconvențional criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică motivând că era îndreptățit la efectuarea testului ADN pentru stabilirea în mod corect a paternității copilului născut la 25 august 1986 arătând că nu a atacat sentința civilă nr. 2142/1987 și a plătit pensie de întreținere peste 20 de ani, ceea ce echivalează cu recunoașterea voluntară din partea sa a paternității copilului și ca atare poate contesta această recunoaștere în condițiile art. 58.
Respingând ca nefondat apelul reclamantului, tribunalul a constatat că în cauză nu poate fi reținută recunoașterea voluntară a paternității copilului întrucât ea s-a stabilit pe cale judecătorească, ca și pensia de întreținere - sentința civilă nr. 2142/1987, deci în mod justificat a fost respinsă cererea pentru efectuarea testului ADN.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs aceeași parte - reclamantul reconvențional criticând-o pentru nelegalitate, motivând că este cu neputință să fie tatăl copilului (în speță reclamantul) întrucât, deși a cunoscut-o pe mama acestuia, numita, datorită serviciului său, se întâlneau rar, fiind posibil ca aceasta să fi avut și alte relații în aceeași perioadă, neputând fi deci cert faptul că reclamantul este fiul său.
Referitor la dosarul nr. 1986 având ca obiect stabilirea paternității, a arătat că, datorită serviciului său n-a putut fi prezent la nici un termen de judecată.
S-a arătat că la dosar există o adresă prin care, conducerea locului său de muncă încunoștința instanța că nu se poate prezenta la IML pentru efectuarea expertizei datorită locului de muncă din acel moment - barajul fiind imposibilă comunicarea telefonică sau radio. În acest fel se apreciază că stabilirea paternității s-a realizat în baza unor declarații de martori - fiind probe cu o vădită subiectivitate.
De asemenea, de la dosarul cauzei respective de stabilire a paternității lipsește dovada comunicării, astfel încât nu a putut ataca în termen legal, cu apel acea sentință de stabilire a paternității.
Greșit instanțele de fond și apel au constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 cod fam. deoarece fiind vorba de un copil din afara căsătoriei termenul de contestare a paternității acestuia este imposibil.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării testului ADN pentru stabilirea paternității copilului.
Curtea, analizând decizia civilă pronunțată în apel, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins cu cheltuieli de judecată pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din analiza dosarului nr. 9810/1986 (atașat la dosarul cauzei de față)în care s-a pronunțat la 16 aprilie 1987 sentința civilă nr. 2142 rezultă că stabilirea paternității copilului s-a realizat pe cale judecătorească, recurentul fiind obligat prin aceeași sentință și la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului pentru care s-a încuviințat și purtarea numelui de.
Este de principiu că datele de stare civilă ale unei persoane trebuie să corespundă adevărului, chestiunile referitoare la statutul unei persoane prezentând interes atât pentru persoana respectivă, dar și pentru colectivitate, în sensul larg, tocmai pentru menținerea certitudinii și siguranței raporturilor civile - patrimoniale și nepatrimoniale - și nu numai în care o persoană se poate angaja de-a lungul vieții sale.
În virtutea acestui deziderat, dispozițiile legale consacră în mod expres posibilitatea și dreptul oricărei persoane interesate de a contesta aceste date - deci și stabilirea paternității. În același timp, însă, paternitatea stabilită pe cale judecătorească nu poate fi contestată conform art. 58 alin. (1) întrucât hotărârea judecătorească se bucură de autoritate de lucru judecat. Aceasta înseamnă că prezumția de adevăr a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit paternitatea nu poate fi înlăturată decât prin exercitarea căilor de atac.
Din acest motiv, atât sentința civilă cât și decizia civilă recurată sunt corecte, întrucât cadrul procesual fixat astfel nu mai permite reclamantului reconvențional efectuarea de probe pentru stabilirea paternității reclamantului pentru care s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească.
Referitor la argumentele aduse de recurent cu privire la îndreptățirea sa de a contesta paternitatea reclamantului, Curtea constată că, din dosarul nr. 9810/1986, al Judecătoriei Tg. J, lipsesc dovezile de comunicare a sentinței nr. 2142 /16 aprilie 1987 ceea ce determină posibilitatea recurentului de a formula, încă apel împotriva acestei sentințe - dat fiind faptul că potrivit art. 282(1) cod pr.civ. hotărârile date în prima instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar potrivit art. 284(1) cod pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Dovada comunicării hotărârii trebuie să rezulte din actul întocmit de agentul procedural, fără a exista posibilitatea completării cu acte extrinseci deoarece în sistemul nostru, actele de procedură se comunică din oficiu de către instanța de judecată.
În raport și de faptul că pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, înființarea popririi se dispune de instanța de fond din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie (art. 453 al. 2 cod pr.civ.) iar poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu ce se comunică la locul de muncă al debitorului (art. 454 cod pr.civ.) deci nu și debitorului, principiul echipolenței - adică al existenței unui alt act de procedură care să înlocuiască comunicarea hotărârii - în această materie este exclus.
Concluzionând - hotărârile instanțelor de apel, de fond, sunt legale, recurentul nu are deschisă calea contestării paternității (conform art. 58 cod fam.) ea fiind stabilită pe cale judecătorească, prin sentința nr. 2142/16 aprilie 1987 - care, însă, nefiindu-i comunicată recurentului este încă susceptibilă de a fi atacată cu apel d e către recurent, etapă procesuală în care acesta poate invoca împrejurările menționate la punctele 2 și 3 din prezentul recurs.
În baza art. 312 al. 1 teza a II-a cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274(1) cod pr.civ. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 565,40 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.420 din data de 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă.
Obligă recurentul pârât la 565,40 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2 ex/19 feb.
Tehn.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Gabriel Viziru, Ligia Epure
| ← Stabilire paternitate. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
