Stabilire paternitate. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 664
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în M,-,.43,.B,.2,.6, județ P, împotriva deciziei civile nr. 154 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în M, 24 Ianuarie nr.15, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr.50 din 27.05.2009 și intimata reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr.191 din 21.09.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 7,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 27.02.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante.
Avocat pentru recurentul pârât solicită acordarea unui scurt termen deoarece dorește să depună o serie de acte, clientul său este bolnav, nedeplasabil, internat în spital la M, nu se poate prezenta, sens în care depune certificatul medical nr.4420 din 31 august 2009.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea cererii de amânare, certificatul medical este datat din 31 august 2009 și recurentul a avut timp suficient pentru a procura actele pe care dorește să le depună.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de amânare, având în vedere că certificatul medical este datat din 31 august 2009 și are mențiunea că recurentul este persoană nedeplasabilă.
Avocat pentru intimata reclamantă arată că recursul este lovit de nulitate întrucât recurentul reiterează susținerile din cererea de apel fără a critica hotărârile pronunțate în cauză potrivit dispozițiilor art.304 Cod pr.civilă, ori neîncadrarea criticilor formulate în vreun motiv din cele prevăzute expres și limitativ de lege echivalează cu o nemotivare care atrage nulitatea recursului în baza art.306
alin.3 Cod pr.civilă. Depune în acest sens o serie de hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Curții de Apel București.
Avocat pentru recurentul pârât solicită respingerea excepției invocate de apărătorul intimatei reclamante, cererea de recurs a fost motivată în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin apărători, în susținerea și combaterea recursului, urmând a se pronunța asupra excepției odată cu fondul.
Avocat pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată recurentul că nici la instanța de fond și nici în cea de apel nu a avut posibilitatea de a-și formula apărările necesare întrucât nu a avut cunoștință de existența dosarului, citațiile au fost trimise la o altă adresă, din comuna G, sat și nu la domiciliul său din, str.- -, astfel cum rezultă din copia actului de identitate depusă- fila 38 dosar fond.
Tot astfel nu a avut cunoștință nici despre efectuarea expertizei ADN la INML, deoarece a fost spitalizat în repetate rânduri din cauza gravelor motive de sănătate.
Mai arată recurentul pârât că nu este tatăl intimatei reclamante, nu el a întreținut relații cu mama acesteia, ci fratele său, iar testul de paternitate efectuat de fratele său este mai mult decât relevant, din el rezultă o înrudire biologică de 99,98% de tip tată-fiică, nicidecum unchi patern - nepoată.
Învederează instanței recurentul pârât că martorii audiați în cauză au fost martori mincinoși, unul este vecin cu reclamanta așa cum rezultă din declarația aflată la fila 61 dosar fond, iar cel de-al doilea este fostul cumnat care se află în relații de prietenie cu fratele său- fila 62 același dosar.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru refacerea probatoriului.
Avocat pentru intimata reclamantă arată în principal că recursul este lovit de nulitate, neîncadrarea criticilor formulate în vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă,echivalează cu o nemotivare care atrage nulitatea recursului în baza disp.art.306 Cod pr.civilă.
În al doilea rând, arată intimata reclamantă, prin apărător, recursul este nefondat.
Susținerea recurentului că nu a avut cunoștință de existența procesului este, deoarece acesta a fost citat,de la începutul procesului, la reședința sa din comuna G, sat, unde i s-a comunicat acțiunea la care a formulat întâmpinare, la primul termen de judecată a depus o cerere de amânare pentru a-și angaja apărător, iar pentru efectuarea expertizei medico legale prin verificarea ADN- ului, deși a fost citat, recurentul pârât nu s-a prezentat, absența sa fiind interpretată ca o recunoaștere a situației juridice depuse judecății.
Mai arată intimata reclamantă că soția recurentului pârât nu dorește să împartă averea pe care o deține cu intimata reclamantă.
Învederează intimata reclamantă că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a legitimării prin căsătorie, astfel încât s-a stabilit că nu a fost tatăl biologic.
Totodată, cei doi frați ai recurentului s-au prezentat la efectuarea testului ADN, prin raportul de expertiză medico legal - examen ADN s-a stabilit că există o înrudire biologică de tip unchi patern - nepoată, respectiv mătușă paternă - nepoată cu o probabilitate de înrudire foarte mare, concluziile raportului coroborându-se cu celelalte probatorii administrate în cauză.
Solicită respingerea recursului, în principal, ca fiind nul și în subsidiar, ca nefondat cu menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate că pârâtul este tatăl său.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este tatăl său, având cu acesta o legătură afectivă reciprocă, asigurări în sensul că este tatăl său, dându-i și rudele acestuia.
Prin sentința civilă nr.1596/03.11.2008 Judecătoria Mizila admis acțiunea și a constatat că pârâtul este tatăl reclamantei, fostă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit expertizei medico-legale examen ADN efectuată de INML Minovici B, la efectuarea căreia, în vederea prelevării probelor s-au prezentat reclamanta, precum și fratele și sora pârâtului, respectiv și, constatându-se o probabilitate de înrudire cu reclamanta de 99,98% în ce privește pe și 99,70% în ce privește pe, rezultate față de care coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză și, având în vedere și poziția pârâtului care, deși a avut cunoștință de proces nu s-a prezentat la institut în vederea prelevării probelor, ceea ce a echivalat cu o acceptare tacită a paternității sale față de reclamanta, astfel că s- constatat că acțiunea acesteia din urma era întemeiată, fiind îndeplinite disp.art.56 și urm.fam.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea apelului, apelantul a arătat că în mod greșit instanța a admis acțiunea cât timp, dacă susținerile reclamantei ar fi fost reale, ar fi însemnat ca mama acesteia să promoveze o asemenea acțiune, în urmă cu 60 de ani.
A mai arătat apelantul că este susținerea instanței de fond în sensul ca ar fi refuzat să se prezinte la INML Minovici B, întrucât este o persoana în etate de 80 de ani, cu mari probleme de sănătate, fiind diagnosticat și luat în evidență cu diabet zaharat tip II, iar înștiințarea pentru al doilea termen pentru prelevare de teste biologice, i-a fost înmânata chiar pe data de 18.09.2008, fiindu-i astfel imposibil de a se prezenta.
A susținut apelantul că pentru stabilirea paternității se recoltează probe biologice în vederea efectuării examenului ADN de la tată și presupusul copil și nu de la presupuse rude ale copilului.
O alta critică vizat faptul că acțiunea este tardivă, excepție față de care instanța de fond nu s-a pronunțat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.154 din 26 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că potrivit certificatului de naștere seria - nr.-, reclamanta s-a născut la data de 1949, fiind fiica lui și.
Potrivit certificatului de căsătorie seria - nr.- s-a căsătorit cu numitul la data de 26.02.1954, căsătorie în urma căreia pe certificatul de naștere sus-arătat, s-a făcut mențiunea "copilul din prezentul act s-a legitimat prin căsătoria dintre și conform actului de căsătorie nr.3/26.02.1954."
Martorii și, au arătat că pârâtul a recunoscut că este tatăl reclamantei, cei doi făcându-și vizite până în primăvara anului 2008, inclusiv sora martorului, fosta soție a pârâtului recunoscând-o drept fiică a acestuia, astfel cum a declarat martorul.
Prin sent.civ.nr.1435/15.10.2008 a Judecătoriei Mizil, definitivă prin neapelare, s-a constatat nulitatea absoluta a legitimării prin căsătorie a reclamantei (fostă ), legitimare ce a avut loc la data încheierii căsătoriei dintre numitul și mama reclamantei conform actului de căsătorie nr.3/26.02.1954.
Conform raportului de expertiză medico-legală -examen ADN efectuat de INML Minovici B, s-a constatat că există o relație de înrudire biologică de tip unchi patern -nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimată statistic la 99,98%, precum și o relație de înrudire biologică de tip mătușă paternă - nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimată statistic la 99,7%.
Art.56 fam. stipulează ca filiația față de tatăl din afara căsătoriei se poate stabili prin recunoaștere voluntară de paternitate sau prin hotărâre judecătorească în urma acțiunii introdusă de copil.
Doctrina și jurisprudența au statuat că acțiunea în stabilirea paternității aparține nu numai copilului minor ci, și celui major, din afara căsătoriei, având în vedere că nu există niciun text de lege care să acorde aceasta acțiune numai copilului minor din afara căsătoriei, cu atât mai mult cu cât și copilul major se poate găsi în situația de a avea dreptul la întreținere, de a-și valorifica drepturile succesorale, etc. și nu există niciun argument pentru care copilul major care ar putea să-și stabilească filiația față de tată pe calea recunoașterii nu ar putea face acest lucru și pe cale judecătorească, iar dacă nu s-ar admite copilului major din afara căsătoriei dreptul de a introduce acțiunea în stabilirea paternității, ar însemna să-i fie îngrădită capacitatea de folosință, fără ca un text de lege să o permită.
In ceea ce privește termenul introducerii acțiunii art.60 al.1 fam. prevede că acțiunea în stabilirea paternității se poate porni în termen de un an de la nașterea copilului, acest termen socotindu-se în cazul contestării recunoașterii de paternitate, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a admis contestația recunoașterii (art.62 al.2 fam).
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că reclamanta născută la data de 19.09.1949 a fost fiica lui și, legitimându-se în urma căsătoriei mamei cu numitul, iar ulterior, conform sentinței civile nr.1435/15.10.2008, definitivă prin neapelare, s-a constatat nulitatea absolută a legitimării prin căsătorie a reclamantei (fosta ), legitimare ce a avut loc la data încheierii căsătoriei dintre numitul și mama reclamantei numita, conform actului de căsătorie nr.3/26.02.1954, stabilindu-se prin raportul de expertiza medico-legală- examen ADN stabilindu-se că există o relație de înrudire biologică de tip unchi patern -nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimata statistic la 99,98%, precum și o relație de înrudire biologica de tip paterna - nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimată statistic la 99,7%.
Ca atare, atât timp cât s-a dovedit printr-o probă științifică legătura de înrudire de o probabilitate statistică a reclamantei cu fratele și, respectiv sora pârâtului, a rezultat că pârâtul este tatăl reclamantei, rezultatele expertizei științifice coroborându-se și cu celelalte probe din dosar, inclusiv declarațiile martorilor.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis acțiunea, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.56 fam. pentru constatarea paternității.
Motivul de apel conform căruia în mod greșit instanța a admis acțiunea cât timp, dacă susținerile reclamantei ar fi fost reale, ar fi însemnat că mama acesteia să promoveze o asemenea acțiune, în urma cu 60 de ani nu poate fi avută în vedere cât timp, anterior intrării în vigoare a Codului Familiei- ianuarie 1954, copiii se legitimau ca fiind rezultatul soților care se căsătoreau prin însuși actul de căsătorie, ori, mama reclamantei s-a căsătorit când aceasta din urmă avea 5 ani, fiind legitimată prin actul de căsătorie al mamei sale cu numitul, acesta din urmă contestând ulterior că este tatăl reclamantei, legitimitatea acesteia fiind constatată nulă prin hotărâre judecătorească, astfel încât nimic nu se opune ca reclamanta să solicite să se constate că pârâtul este tatăl său, cu atât mai mult cu cât nu există nicio normă legală că și copilul major să formuleze o asemenea acțiune pentru a-și putea valorifica drepturile ce rezultă dintr-o asemenea recunoaștere pe cale judecătorească.
Susținerea apelantului în sensul că este nereala susținerea instanței de fond în sensul că ar fi refuzat să se prezinte la INML Minovici B, întrucât este o persoana în etate de 80 de ani, cu mari probleme de sănătate, fiind diagnosticat și luat în evidență cu diabet zaharat tip II, iar înștiințarea pentru al doilea termen pentru prelevare de teste biologice, i-a fost înmânată chiar pe data de 18.09.2008, fiindu-i astfel imposibil de a se prezenta a fost considerată neîntemeiată cât timp, la data de 05.08.2008 nu a fost vorba de o internare de urgența pentru că pârâtului să-i fi fost imposibil să se prezinte la Institutul de Medicină Legală, acesta putându-se prezenta la Spitalul Județean P pentru efectuarea de analize și înainte sau după data de 05.08.2008, cu atât mai mult cu cât biletul de trimitere de la medicul de familie datat din 04.07.2008, iar din actele depuse la dosar, nu a reieșit că înștiințarea pentru al doilea termen în vederea prelevării de probe i-ar fi fost înmânată chiar pe data de 18.09.2008.
Critica apelantului că pentru stabilirea paternității se recoltează probe biologice în vederea efectuării examenului ADN de la și presupusul copil și nu de la presupuse rude ale copilului, nu are relevanță în cauză atât timp cât nu s-a făcut dovada că cei de la care s-au prelevat probe nu ar fi frați cu apelantul și de mama și de, caz în care, stabilindu-se că există o relație de înrudire biologică de tip unchi patern -nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimata statistic la 99,98%, precum și o relație de înrudire biologică de tip mătușă paternă - nepoata, probabilitatea de înrudire fiind estimată statistic la 99,7%, a însemnat că s-a dovedit științific că pârâtul este tatăl reclamantei.
Pretenția apelantului că acțiunea este tardivă,a fost considerată neîntemeiată deoarece atât timp cât prin sent.civ.nr.1435/15.10.2008 s-a constatat nulitatea absoluta a legitimării prin căsătorie a reclamantei, legitimare ce a avut loc la data încheierii căsătoriei dintre numitul și mama pârâtei, numita, sentință rămasă definitivă prin neapelare, a însemnat că termenul de 1 an în care reclamanta putea formula acțiunea curge de la data rămânerii definitive a sentinței sus-menționate, ceea ce a însemnat că în speță, acțiunea în stabilirea paternității a fost formulată în termenul legal.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. a respins apelul ca nefondat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Arată recurentul pârât că nici la instanța de fond și nici în cea de apel nu a avut posibilitatea de a-și formula apărarea, întrucât din data de 24.06.2008 când a primit, prin afișare,la adresa din G, sat, județ P, prima și singura citație cu privire la acest dosar, nu a mai avut cunoștință de parcursul procesului.
Totodată, a depus la dosar un set de acte din care rezulta că nu din rea voință,ci doar din motive de sănătate nu s-a putut prezenta la INML,în data de 5.08.2008, iar instanța, prin încheierea din 11 septembrie 2008 a dispus efectuarea expertizei în data de 18 septembrie 2008, recurentul pârât neavând cunoștință despre această situație fiind internat în spital în repetate rânduri.
Așadar, nu a putut beneficia de o apărare legală,întrucât deși la fila 38 din dosar exista o copie de pe buletinul de identitate al recurentului de unde rezulta adresa la care domiciliază, nu a primit niciodată citație la acest domiciliu, existând un clar incident procedural.
Mai mult decât atât, gravitatea acestui caz, complexitatea lui, sunt pentru recurent de o importanță majoră și sub nicio formă nu l-ar fi tratat cu indiferență, chiar dacă sănătatea îi era precară.
Astfel, nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea,în sensul că adevărul este cu totul altul, reclamanta intimată este rodul unei relații de lungă durată între mama acesteia și fratele său, așa cum reiese și din testul ADN efectuat de fratele său de unde rezultă o înrudire biologică de 99,98% de tip tată -fiică nicidecum unchi patern -nepoată.
Mai arată recurentul pârât că instanțele au avut în vedere declarațiile mincinoase ale martorilor audiați, neverificând că unul din martori este vecin cu reclamanta iar cel de-al doilea fostul cumnat al acestuia și prieten cu fratele.
Pentru toate aceste aspecte, recurentul consideră că instanța de fond în mod greșit a analizat situația de fapt și a admis acțiunea, în speța de față nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.56 Cod fam. pentru constatarea paternității.
Mai mult decât atât nici la instanța de apel nu a putut să se apere, să aducă dovezile necesare pentru a face dovada susținerilor sale, să poată proba cu martori, cu expertiza medico-legală - examen ADN, că adevărul este cu totul altul decât cel susținut de instanțe.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată de intimată Curtea urmează să o respingă, apreciind că pârâtul recurent a motivat recursul în maniera în care a înțeles să o facă, mai ales că a beneficiat și de prestația unui apărător angajat în această cauză, astfel că nu se pot aplica în speță prevederile art. 306 alin.3 Cod pr.civilă, recursul nefiind nul.
Referitor la criticile formulate de recurent, Curtea urmează să le considere nefondate, pentru următoarele considerente:
În baza rolului activ prevăzut de art. 129 Cod pr.civilă, judecătorul de la fond a efectuat o cercetare judecătorească amplă, judicioasă, dispunând ca în cauză să se administreze probe concludente și pertinente în dezlegarea pricinii.
După administrarea și interpretarea corectă a ansamblului probator, Judecătoria Mizil prin sentința civilă nr. 1596/3 noiembrie 2008 a admis acțiunea, stabilind că pârâtul recurent este tatăl biologic al intimatei reclamante. De asemenea și apelul pârâtului a fost respins, păstrându-se sentința ca fiind legală și temeinică.
Revenind la criticile din recurs, care practic sunt preluate din apel, nu se poate accepta motivul invocat constând în aceea că nu a știut de proces și de aceea nu s-a putut apăra, fiind în acea perioadă internat în spital, deoarece la acțiunea inițială a reclamantei, pârâtul, respectiv recurentului a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă și netemeinică a acțiunii.
Pe parcursul procesului a fost citat la reședința din comuna G, sat, județ P, unde i s-a comunicat acțiunea la care a formulat întâmpinare, așa cum arătam mai sus, solicitând la primul termen și amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, angajându-și un apărător, în final.
Deși a fost legal citat recurentul nu a înțeles să se prezinte la INML Minovici pentru a i se lua probe ADN, astfel că instanța a interpretat corect această absență ca o recunoaștere a situației juridice deduse judecății.
Într-adevăr există acte medicale din care rezultă că recurentul a avut o serie de probleme medicale, dar nu în perioada în care s-a efectuat expertiza.
Presupunând că a avut probleme de sănătate, cu atât mai mult, preocupat de o derulare corectă a procesului în care putea să-și administreze probe cu care să combată motivele și argumentele reclamantei intimate, putea să împuternicească o persoană care să-i susțină interesele, ori acest lucru nu l-a făcut.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, prin care se susține că pârâtul recurent a fost citat la o altă adresă decât cea din cartea de identitate, este evident, (chiar așa fiind, domiciliul din CI să nu coincidă cu reședința în care acesta locuiește permanent, adică locul în care i s-a înmânat citația), că este o modalitate de a justifica, chiar și în recurs, o eroare care îi aparține fără dubii, aceea de a nu se apăra
și de a nu privi cu seriozitate și responsabilitate procesul în care a fost implicat, acesta având cu certitudine cunoștință de proces, mai ales că a formulat și depus întâmpinare, iar la primul termen (1.07.2008) a depus cerere în vederea angajării unui apărător.
Curtea făcând aplicarea prevederilor art.90 Cod pr.civilă va concluziona că și acest motiv este nefondat, de vreme ce înmânarea citației s-a făcut la reședința sa din comuna G, sat, județ P unde locuiește de obicei, fapt devenit notoriu.
Răspunzând și celui de-al treilea motiv de recurs, Curtea va reitera ca în precedent că instanța de fond a dispus administrarea în cauză a probelor concludente în soluționarea cauzei, iar cea mai mare putere probantă în speță este expertiza medico-legală - examen ADN, prin care s-a stabilit că există o relație de înrudire biologică de tip unchi patern - nepoată cu o probabilitate de 99,98%, precum și o relație de înrudire biologică de tip mătușă paternă - nepoată, probabilitate estimată statistic.
Refuzul recurentului-pârât de a se prezenta la INML Minovici pentru efectuarea expertizei prin prelevare de ADN, a echivalat cu recunoașterea implicită, indirectă că este tatăl reclamantei-intimate, mai ales că față de fratele și sora acestuia (care s-au supus expertizei) s-a stabilit cu o probabilitate statistică foarte mare legătura de înrudire, probe științifice care coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză au convins cele două instanțe că recurentul este tatăl reclamantei intimate. De altfel, practica în această materie este constantă, mai multe instanțe din țară (decizia nr. 1421/28 mai 2002 Curtea de Apel Timișoara ) pronunțându-se în acest sens, mai ales când pârâtul refuză să se prezinte la INML pentru a se supune unei expertize prin prelevare de ADN, dispusă de instanță, știut fiind cât de mare este valoarea probantă a acestei expertize.
Concluzionând, Curtea pentru cele ce preced va respinge ca nefondat recursul formulat conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, respingând și excepția de nulitate a recursului, invocată de intimată, nefiind îndeplinite prevederile art. 306 alin.3 Cod pr.civilă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod pr.civilă, recurentul pârât urmează să-i plătească intimatei suma de 2142 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în M,-,.43,.B,.2,.6, județ P, împotriva deciziei civile nr. 154 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în M, 24 Ianuarie nr.15, județ
Obligă recurentul-pârât la 2142 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
4 ex./14.10.2009
f- Jud.
a- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Pensie întreținere. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
