Pensie întreținere. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.430/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-A DE APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - - judecător
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 388/A din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă și av. pentru intimatul-reclamant.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurenta-pârâtă a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, un set de acte iar intimatul-reclamant a depus întâmpinare, după care;
La solicitarea instanței, av. pentru recurenta-pârâtă arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar și că nu solicită termen pentru studiere.
Av. arată că a luat cunoștință de setul de acte depus de recurenta-pârâtă la dosar.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că modul în care prima instanță a gestionat capătul de cerere privind pensia de întreținere încalcă puterea de lucru judecat. S-a reținut că pensia inițial stabilită este prea mare pentru nevoile minorei. Din actele depuse la dosar rezultă faptul că minora are aptitudini care necesită o pensie mai mare.
În concluzie, solicită admiterea recursului și respingerea capătului de cerere referitor la pensia de întreținere. Solicită și stabilirea unei pensii de întreținere în cote procentuale pentru ca minora să beneficieze și de majorările ulterioare ale veniturilor tatălui. De asemenea, solicită admiterea recursului și cu privire la programul de vizită stabilit de prima instanță. Nu solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Av., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că în materia pensiei de întreținere nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat. Instanța de fond, pe baza actelor și probelor administrate, a stabilit corect că o pensie de 50 de milioane de lei vechi lunar excede nevoilor personale ale unui minor. De asemenea, stabilirea unui procent din salariul intimatului nu este de natură să satisfacă nevoile minorei. În mod corect instanța de fond a aplicat art.94 din Codul familiei stabilind o pensie de întreținere în cuantum de 30 milioane lei vechi. Solicită respingerea recursului cu privire la acest aspect.
Referitor la motivul de recurs privind programul de vizită minor, arată că nu se respectă o hotărâre definitivă și că tatăl nu și-a văzut copilul de la data introducerii acțiunii. Solicită menținerea programului astfel cum a fost stabilit de instanța de fond și păstrat de instanța de apel.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor de la fond și din apel, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.388/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.2565/2008 pronunțată de Judecătoria Bacău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la consultarea reclamantului în ceea ce privește luarea măsurilor referitoare la persoana minorei respectiv cele privind alegerea instituției de învățământ, alegerea activităților extrașcolare precum și în ceea ce privește măsurile referitoare la bunurilor minorei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2565/26.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Bacău, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta pentru reducerea pensiei de întreținere datorată de reclamant pârâtei în favoarea minorei, nr. 8.05.1996 și s-a stabilit în favoarea minorei o pensie de întreținere de 3000 lei începând cu data pronunțării hotărârii 26.03.2008 și până la majoratul minorei.
Totodată s-a stabilit dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora în a doua săptămână din lună de la 12,00 sâmbăta până la 16,00 duminica, în a doua săptămână din vacanța de iarnă cu luarea minorei din domiciliul său și 4 săptămâni în vacanța de vară, respectiv 2 săptămâni în luna iulie și 2 săptămâni în luna august, de asemenea cu luarea minorei din domiciliul acesteia. Prin aceeași sentință, s-a dispus ca pârâta să-l consulte pe reclamant, în ceea ce privește luarea măsurilor referitoare la persoana minorei și anume cele legate de alegerea instituției de învățământ și alegerea activităților extrașcolare precum și în privința măsurilor referitoare la bunurile minorei.
Au fost sistate efectele sentinței civile 927/2003 a Judecătoriei Bacău și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta.
Apelul a fost legal timbrat cu 12 lei taxă de timbru și timbru judiciar 0,15 lei.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că, în mod eronat, s-a admis reducerea pensiei de întreținere, deoarece în acest fel instanța a ocrotit mai mult interesul reclamantului și mai puțin interesul minorei, cum este firesc. S-a arătat că pensia anterior stabilită prin sentința de divorț corespundea întru totul nevoilor minorilor pe care reclamantul îi are în întreținere, pensia fiind stabilită în cotă procentuală.
Reducerea pensiei ca și cuantum precum și înlăturarea modalității de stabilire procentuală a pensiei creează un dezavantaj între copii, deși aceștia sunt îndreptățiți la un sprijin material egal din partea părintelui.
S-a arătat că circumstanțele avute în vedere la stabilirea procentului de 17% din veniturile reclamantului nu s-au modificat și ca urmare nu există temei pentru reducerea pensiei. A susținut apelanta că nu se impunea reducerea pensiei deoarece nici unul din motivele invocate în acest sens de către reclamant nu justifică diminuarea: creditele contractate de reclamant vizează confortul personal al acestuia și respectivele credite oricum trebuie suportate de ambii soți, asigurarea a fost făcută din inițiativa reclamantului și nu acoperă cheltuielile acestuia; incapacitatea pârâtei de a avea venituri la fel de mari ca ale reclamantului nu trebuie să se răsfrângă asupra minorei; stabilirea pensiei în sumă fixă împiedică minora de a se bucura de majorările salariale intervenite în timp.
Criticile aduse de apelantă soluționării cererii de stabilire a programului de vizită vizează modalitatea de stabilire a acestui program care paralizează nejustificat programul minorei cu atât mai mult cu cât reclamantul nu și-a manifestat o intenție de a vizita minora decât sporadic.
Reclamantul nu are posibilități locative proprii în B și ca urmare nu și-ar putea exercita acest drept iar luarea minorei din domiciliu peste noapte, de două ori pe lună, nu se justifică. Cât privește vacanțele, apelanta a arătat că în vacanța de iarnă nu e nimerită luarea pentru o săptămână a minorei dată fiind durata scurtă a acestei vacanțe și sărbătorile de iarnă pe care minora dorește să și le petreacă alături de mamă și bunici. De asemenea, nu e individualizată perioada din vacanța de vară în care minora urmează a fi luată de intimat.
Apelanta a mai arătat că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 43 cod familiei, în speță fiind vorba de o obligație de informare a tatălui dar nicidecum de consultare, ceea ce ar impune existența unui consens în această privință, lucru care e puțin probabil să se întâmple.
Sub aspect procedural, apelanta a arătat că, în mod greșit s-a dat o calificare greșită acțiunii ca fiind o acțiune de stare civilă și s-a dispus audierea de martori în grad prohibit de lege.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că instanța de fond a analizat corect situația financiară a reclamantului, obligațiile sale fără a se aduce atingere nevoilor minorei, nevoi care nu au fost ignorate așa cum susține apelanta ci au fost analizate prin raportare la necesitățile vieții de familie și sociale actuale. Soluția instanței de fond corespunde interpretării corecte a art. 94 alin. 2 cod familiei care plafonează pensia. Privitor la soluționarea celorlalte capete de cerere, intimatul a arătat că instanța de fond a dat relevanță drepturilor egale pe care fiecare părinte îl are în creșterea, îngrijirea și educarea minorului.
Analizând motivele de recurs invocate și din oficiu, Tribunalul a reținut că recursul este întemeiat doar în raport de soluționarea cererii de consultare a reclamantului pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o analiză corectă în ceea ce privește mijloacele de întreținere ale reclamantului cât și în ceea ce privește nevoile minorei. Cuantumul de 3000 lei la care a redus pensia de întreținere instanța de fond, răspunde unor nevoi mai mult decât decente de asigurare atât a creșterii propriu-zise a minorei prin asigurarea condițiilor de hrană, îmbrăcăminte, condiții de locuit cât și nevoile de educare și de divertisment ale minorei și aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat instanța de fond apelanta nu a făcut, în mod concret, dovada taxelor de școlarizare pe care le plătește pentru pregătirea minorei, dovada cuantumului taxelor aferente cursurilor extrașcolare pe care le urmează minora și a altor activități de dezvoltare a personalității minorei. Dacă adăugăm la pensia pe care o plătește actualmente intimatul și obligația pe care o are în acest sens și apelanta este evident că pensia de întreținere în cuantum de aproximativ 5000 lei depășește nevoile minorei legate de asigurarea unor condiții de creștere și îngrijire corespunzătoare dar și nevoile impuse de pregătirea profesională și dezvoltarea personalității minorei și aceasta cu atât mai mult cu cât, nu s-a făcut o dovadă a sumelor alocate acestor nevoi.
Dispozițiile art. 94 alin. 2 codul familiei plafonează cuantumul pensiei datorată de părinte în funcție de numărul copiilor folosind sintagma "până la" ceea ce înseamnă că pensia nu este fixă ci poate fi stabilită prin raportare, după caz, atât la veniturile părintelui cât și la nevoile minorului.
Chiar dacă împrejurarea contractării unor credite nu poate constitui temei pentru reducerea pensiei, veniturile intimatului analizate prin raportare la celelalte obligații de întreținere și în considerarea poliție de asigurare achitate în favoarea minorei și mai ales în considerarea nevoilor minorei în raport de vârsta acesteia, impun reducerea pensiei.
Criticile aduse sentinței privitoare la incidența autorității de lucru judecat nu pot fi primite având în vedere cauzele diferite care au stat la baza litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. 1251/2003 - unde s-a analizat pensia exclusiv din perspectiva existenței a încă unui minor în întreținere și prezenta cauză.
În consecință, tribunalul a reținut că motivele de apel invocate raportat la cuantumul pensiei de întreținere nu sunt întemeiate, instanța de fond stabilind corect atât cuantumul cât și modalitatea de executare a obligației.
Având în vedere că reducerea pensiei s-a făcut în special în considerarea nevoilor minorei raportat la vârsta pe care o are și a dovezilor legate de aceste nevoi și nu raportat la reducerea în sine a veniturilor intimatului, tribunalul a reținut că stabilirea în cuantum fie a pensiei corespunde temeiurilor invocate în sensul reducerii pensiei.
În ceea ce privește criticile sentinței pe marginea programului de vizită stabilit de instanța de fond, tribunalul a reținut că aprecierile legate de modalitatea în care intimatul a realizat legăturile personale cu minora până la acest moment nu poate constitui temei de modificare a programului stabilit de instanța de fond, programul de vizită fiind menit să asigure o legătură firească între copil și părinte sub acest aspect interesând atât frecvența vizitelor cât și modalitatea concretă în care acestea se realizează. Raportat la vârsta minorei programul stabilit de instanța de fond atât în ceea ce privește vizitele lunare cât și pentru vacanță, corespunde necesității asigurării unui contact firesc a minorei cu tatăl, chiar dacă acesta lipsește fizic din viața de zi cu zi a minorei. programului minorei invocată de apelantă nu poate constitui temei pentru restrângerea dreptului de vizită atâta vreme cât acest program este în limite rezonabile așa cum nici împrejurarea că apelantul nu are domiciliu în B nu poate justifica limitarea dreptului de vizită.
Privitor la cererea privind consultarea intimatului în privința măsurilor luate raportat la persoana minorei, tribunalul reține că, potrivit art. 43 alin. 1 codul familiei, părintele divorțat căruia i-a fost încredințat minorul exercită drepturile părintești cu privire la acesta. În cazul părinților divorțați, dispozițiile art. 43 alin. 1 codul familiei exclud dispozițiile art. 98 alin. 1 codul familiei potrivit cărora măsurile privitoare la persoana și bunurile copilului se iau de părinți de comun acord, aceste din urmă dispoziții având caracter general raportat la dispozițiile speciale prevăzute de art. 43 alin. 1 codul familiei.
Obligația de consultare a părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, în sensul în care această consultare presupune existența unui acord între părinți, nu are temei legal raportat la art. 43 alin. 1 codul familiei. Nu există o obligație de înțelegere între părinți în cazul părinților divorțați, părintele căruia copilul nu i-a fost încredințat putând solicita, în condițiile art. 44 codul familiei. Aceasta nu exclude însă necesitatea de informare a părintelui căruia copilul nu i-a fost încredințat în condițiile art. 15 Legea 272/2004.
Privitor la criticile aduse caracterului probelor administrate și calitatea de rudă a martorilor audiați la cererea reclamantului, tribunalul a reținut că acestea sunt întemeiate, acțiunea în speță nefiind o acțiune în legătură cu starea civilă în sensul art. 190 cod pr. civilă, însă soluția instanței nu s-a întemeiat pe respectivele declarații de martor care sunt lapidare și irelevante, situația de fapt analizată și care a condus la soluția pronunțată neîntemeindu-se pe aceste declarații.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta.
Aceasta a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență faptul că nu s-a dovedit faptul că nevoile minorei s-au diminuat sau că obligațiile intimatului-pârât au crescut. Sub acest aspect, recurenta arată că noțiunea de nevoie este relativă și într-o concordanță absolută cu posibilitățile de care dispui și nu este normal să stabilești în mod arbitrar o sumă și să limitezi copilul la un anumit mod de viață decent - corespunzător poate unui sistem de valori modest, când poate dorințele, pretențiile și posibilitățile permit mai mult și cultiva o personalitate mai frumoasă, mai exigentă și mai evoluată.
În ceea ce privește programul de vizită stabilit de instanță, recurenta susține că varianta propusă de instanță nu este în interesul minorei, avându-se în vedere că vacanțele trebuie să asigure și părinților posibilitatea de a se bucura fără stresul zilnic al activităților acestora, însă trebuie să fie în primul rând pentru copil, o șansă de odihnă, de pregătire și un moment pe care să-l gestioneze, mai ales de la o vârstă, cum dorește.
La recursul promovat de pârâtă, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta a depus în susținerea motivelor de recurs, un set de acte din care rezultă situația școlară și extrașcolară a minorei.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de motivele invocate de recurentă, precum și din oficiu, constată recursul nefondat.
Privitor la primul motiv de recurs, curtea reține că potrivit art.44 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială iar părinților sau, după caz, altor reprezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor.
Obligația părinților de a asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului este prevăzută de art.107 din Codul familiei care menționează totodată că, în caz de neînțelegeri între părinți în asigurarea dreptului copilului la întreținere, instanța judecătorească va dispune cu privire la felul, modalitățile și contribuția fiecărui părinte în îndeplinirea acestor obligații.
Sub acest aspect, art.94 Codul familiei a statuat că întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Este adevărat că nu se pot cuantifica nevoile minorei, însă în contextul întregului probatoriu administrat, și evident în contextul general al societății românești, curtea apreciază îndestulător cuantumul de 3000 lei, lunar, pentru nevoile minorei, chiar în condițiile dovedite, privind rezultatele școlare și extrașcolare deosebite ale minorei.
Cuantumul pensiei de întreținere stabilit pentru minoră, nu împiedică minora de a beneficia de o eventuală majorare a acesteia, în împrejurarea în care veniturile salariale ale tatălui vor crește, cunoscut fiind faptul că hotărârile privind pensiile de întreținere nu se bucură de autoritate de lucru judecat, recurenta putând în aceste condiții să promoveze o nouă acțiune de majorare pensie.
În ceea ce privește programul de stabilire vizită minor, curtea reiterează că divorțul părinților nu trebuie să afecteze în niciun mod relația dintre minoră și tatăl său, că nu încetează așadar calitatea de părinte a reclamantului, care are nu numai obligația legală de a contribui la întreținerea minorului ci și dreptul și obligația de a veghea la creșterea copilului său și că este imperios necesară, pentru dezvoltarea unei personalități echilibrate a minorului, cooperarea dintre părinți pentru ca minora sa poată menține cu tatăl său relații firești în modalitățile reglementate de lege.
Curtea apreciază că programul de vizită stabilit de instanță răspunde acestor cerințe și totodată interesului superior al minorului.
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că acest program de vizită dăunează minorului, nu au fost nici dovedite pe de o parte, iar pe de altă parte aceste susțineri nu se vor concretiza dacă recurenta-pârâta conștientizează faptul că divorțul părinților nu trebuie să afecteze relația dintre minoră și tatăl său.
Pentru cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.44 din Legea nr.272/2004 și art.107 și 94 din Codul familiei, va respinge recursul promovat de pârâta ca nefondat.
Se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 388/A din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei, Doru
- - - - -
- - -
GREFIER,
-
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec.
tehnored./15.05.2009/2 ex.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei, Doru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
