Pensie întreținere. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(575/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.695
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de pârâtul R, împotriva încheierii de ședință din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, intervenientul și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTOR 3
are ca obiect - pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât R, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/22.04.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata - reclamantă, personal, intimatul - intervenient, personal, lipsind Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 3
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, cu cheltuieli de judecată.
Intimata - reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință împotriva căreia s-a declarat recursul.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18.01.2007, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, reclamanta (fostă ), mama minorului, născut la data de 21.04.1989, a chemat în judecată pe pârâtul R, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună majorarea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea minorului, prin hotărâre judecătorească, a fost stabilită în funcție de venitul minim pe economia națională la nivelul anului 2003, iar în condițiile în care de la data pronunțării hotărârii și până în prezent cuantumul acestui venit a fost majorat, se impune în mod necesar și majorarea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul.
Prin sentința civilă nr.4876/28.05.2007, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând că fiul reclamantei a devenit major, situație în care aceasta nu mai are legitimare procesuală activă pentru formularea acțiunii.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.1242 R/28.08.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a dispus admiterea recursului declarat de recurenta - reclamantă, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care aceasta avea obligația, conform art.129 alin.1 Cod procedură civilă, de a pune în discuție necesitatea citării în cauză a minorului, devenit major pe parcursul soluționării cauzei, pentru ca acesta să declare dacă înțelege sau nu să continue procesul declanșat de reprezentantul său legal, care la data formulării acțiunii avea calitate procesuală activă.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, sub nr-, iar la data de 23.01.2008 a fost pronunțată sentința civilă nr.675/23.01.2008, prin care s-a admis acțiunea, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la care fusese obligat pârâtul, pentru perioada minorității copilului, la 97,7 lei lunar, cu începere de la 18.01.2007 și până la majoratul copilului - 21.04.2007 și a fost obligat pârâtul să plătească intervenientului - reclamant, devenit major în timpul soluționării procesului, suma de 97,5 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru perioada 21.04.2007 la zi, iar în continuare suma de 125 lei lunar cu același titlu, până la terminarea studiilor, fără a se depăși vârsta de 26 de ani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr.5799/10.09.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, prin care pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 75.000 lei lunar, pensie care a fost majorată în anul 2003 în funcție de nivelul salariului minim pe economia națională la nivelul acestui an și nivelul salariului minim pe economia națională la nivelul anului 2007.
Și împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub același număr de dosar, iar la termenul de judecată din 23.04.2008 recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.51 alin.2 din Legea nr.272/2004 și a solicitat suspendarea judecării recursului și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției invocate.
Prin încheierea de ședință pronunțată la acest termen de judecată, instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca fiind inadmisibilă, apreciind că aceasta nu are legătură cu obiectul litigiului, textul de lege invocat referindu-se la ocrotirea tânărului care a beneficiat și dorește să beneficieze în continuare de protecție specială în baza Legii nr.272/2004, în timp ce obiectul cauzei era reprezentat de majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul, în calitate de părinte al intervenientului în raport de dispozițiile Codului familiei.
La termenul următor de judecată din data de 21.05.2008 recurentul, prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a principiului potrivit căruia obligarea la plata pensiei de întreținere în cadrul acțiunii de majorare de pensie, încalcă principiul conform căruia nimeni nu poate fi obligat să dea din ceea ce nu are, reglementat de art.47, art.139 și art.154 din Constituție, art.21 Aquis-ul Comunitar, de dispozițiile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană și dispozițiile art.1 din Protocolul.
Prin încheierea de ședință pronunțată la acest termen de judecată, instanța de recurs, după deliberare, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurent, ca inadmisibilă, apreciind că dispozițiile Legii nr.47/1992 prevăd posibilitatea invocării neconstituționalității unui text de lege, nu și a unui principiu de drept.
Prezent personal în fața instanței de judecată la acest termen, recurentul a învederat că înțelege să formuleze recurs împotriva măsurii dispuse de instanță, situație în care instanța de recurs a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, în vederea soluționării recursului declarat de recurent, fixând totodată termen pentru continuarea judecării cauzei la data de 17.09.2008.
Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 26.05.2008 recurentul a susținut că dispozițiile articolului 94 alin.1 din Codul familiei încalcă dispozițiile articolelor 47, 49, 139, 148, 154 din Constituție, Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană - capitolul referitor la justiție, familie, copii și tineri, Tratatul d l Lisabona, Tratatul la Uniunea Europeană, Legea nr.13/2008 de Ratificare a Tratatului d l Lisabona, articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Tratatul d l Amsterdam, articolului 19 din Decretul nr. 67/1981, articolului 21 din Constituție, redând conținutul acestora.
La termenul de judecată din 01.09.2008, recurentul prin apărător a invocat un motiv nou, de ordine publică, susținând că tribunalul a pronunțat încheierea recurată cu încălcarea principiului contradictorialității.
Prin decizia civilă nr.1103/01.09.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins recursul ca fiind nefondat, reținându-se că recurentul nu a indicat nici în scris și nici prin susținerile verbale făcute în fața tribunalului care este textul de lege considerat a fi neconstituțional, de care să depindă judecarea cauzei, situație în care în mod corect tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.23 din Legea nr.47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale și a respins ca inadmisibilă cererea formulată în acest sens de recurent.
După restituirea dosarului în vederea continuării judecării recursului la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, recurentul a depus o nouă cerere, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art.2 (2) (4-11) din OG nr.137/2000, față de dispozițiile europene și constituționale în materie, solicitând suspendarea judecării recursului și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției invocate.
În motivarea excepției recurentul a susținut că aceste dispoziții cuprinse în ordonanță încalcă Primul Protocol adițional la Convenție și Constituția României, respectiv art.1, 16, 61 și 126, precum și Directiva 2000/78/CE din 27.11.2000. A învederat că solicită suspendarea judecării cauzei și înaintarea acesteia la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției, având în vedere că o astfel de excepție nu a mai fost soluționată de Curtea Constituțională și vizează un text de lege aflat în vigoare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că dispozițiile OG nr.137/2000, invocate de recurent, sunt dispoziții legale în vigoare, dar nu au legătură cu soluționarea cauzei ce are ca obiect majorarea pensiei de întreținere în favoarea fiului recurentului și în sarcina acestuia din urmă.
Și împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâtul R, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că excepția de neconstituționalitate susținută în fața instanței de fond nu a mai fost soluționată de Curtea Constituțională până la această dată, situație în care instanța de fond era obligată să suspende judecarea cauzei și să înainteze dosarul la Curtea Constituțională, singura competentă să soluționeze o astfel de excepție. Neprocedând astfel și respingând excepția, instanța de fond s-a transformat, în opinia recurentului, în putere legiuitoare, încălcând astfel dispozițiile articolului 1(4) din Constituție.
Analizând criticile dezvoltate de recurent, în raport de dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă și de dispozițiile articolului 23 din Legea nr.47/1992, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 23 din Legea nr.47/1992Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.
Dacă, în cursul judecății, instanța, din oficiu, sau una dintre părți invocă neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță,de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra constituționalității acelei prevederi.
Nu pot face obiectul excepției prevederile legalea căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art.145 alin.(1) din Constituție.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că instanța în fața căreia se ridică o astfel de excepție este obligată să verifice mai întâi condițiile de admisibilitate a excepției și numai dacă acestea sunt îndeplinite, să sesizeze Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției, dispunând eventual suspendarea cauzei în conformitate cu dispozițiile articolului 23 pct.6 din lege.
Admisibilitatea unei astfel de excepții este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, respectiv: excepția să vizeze o reglementare cuprinsă în lege sau ordonanță, această reglementare să nu fi fost declarată neconstituțională în condițiile articolului 145 alin.1 din Constituție și să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Excepția de neconstituționalitate invocată de recurent viza dispozițiile articolului 2 (2) (4-11) din OG nr.137/2000 și îndeplinea doar două dintre condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisibilă, în sensul că viza dispoziții cuprinse într-o ordonanță, care nu fuseseră declarate neconstituționale până la această dată.
Textul normativ contestat care viza discriminarea, în diferitele sale forme, nu avea însă legătură cu obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv majorare pensie de întreținere, situație în care, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea excepției ca inadmisibilă.
Respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de recurentul - pârât ca inadmisibilă s-a dispus de instanța de fond în baza dispozițiilor articolului 23 din Legea nr.47/1992, care obligă instanța de judecată în fața căreia se ridică o astfel de excepție să verifice mai întâi în ce măsură este admisibilă și nu încalcă dispozițiile articolului 1(4) din Constituție, astfel cum se susține de către recurent.
În consecință, apreciind că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât R, împotriva încheierii de ședință din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimatul - intervenient și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 3
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
./
2 ex./06.05.2009
TB-5 -;;
Jud.3 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 5/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 4/2010. Curtea de... → |
|---|
