Plasament. Decizia 1107/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1349/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1107
Ședința publică de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriel
GREFIER -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de d-na procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.119 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE și PRIMARUL SECTORULUI 1
are ca obiect - plasament.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, în baza delegației nr.19077/24.06.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE și PRIMARUL SECTORULUI 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii de încetare a măsurii de protecție speciale a plasamentului pentru copilul la Centrul de Primire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond, în mod corect reținut că reclamanta-recurentă nu se poate folosi de propria culpă pentru solicita încetarea măsurii de plasament, fiind adevărat că tânărul în cauză se aproprie de vârsta de 18 ani, dar până la împlinirea acestei vârste beneficiază de dispozițiile Legii nr.272/2004 și potrivit acesteia, măsura plasamentului poate înceta numai prin integrarea minorului în familie sau această măsură poate fi înlocuită cu altă măsură prevăzută de această lege; în cauza de față se poate reține o culpă a recurentei în ceea ce privește supravegherea minorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Șeful Centrului de Primire "" și Primarul Sectorului 1 B, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună încetarea măsurii speciale de protecție a plasamentului pentru copilul, născut la data de 10.12.10991, încetarea delegării exercițiului drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privind persoana copilului către șeful Centrului și pe cele privind bunurile copilului către Primarul Sectorului 1.
În motivarea cererii sale, petenta a arătat ca minorul, născut la data de 10.12.1991, a fost internat în Centrul de Plasament, prin Dispoziția nr.152/01.02.2006 emisă de Directorul General al DGASPC Sector 1, iar prin sentința civilă nr.328/2006, Tribunalul Bucureștia decis menținerea plasamentului minorului, urmare a decesului mamei sale.
Demersurile realizate cu privire la restabilirea relațiilor minorului cu membrii familiei extinse nu au dat rezultate, întrucât relația minorului cu sora sa era deteriorată mai înainte chiar de instituționalizarea acestuia, iar fratele minorului se află încă în Penitenciarul Rahova.
Minorul a declarat în cursul lunii septembrie 2008 că dorește să rămână instituționalizat în Centrul de Plasament întrucât dorește să-și continue studiile, totuși acesta a părăsit Centrul, neînvoit. La data de 27.10.2008, minorul a fost readus în centru de poliție, ocazie cu care acesta a declarat că nu mai dorește să rămână în centru, întrucât locuiește la familia, în Sectorul 6, apreciind că își poate purta singur de grijă, întrucât a găsit un loc de muncă. Față de declarația minorului, au fost întreprinse demersuri către DGASPC Sector 6 în vederea efectuării unei anchete sociale la domiciliul numitului, demersuri la care nu s-a răspuns până în prezent.
Având în vedere dispozițiile legale și situația actuală, prin raportul psihosocial se propune de către reclamantă încetarea măsurii speciale a plasamentului minorului la Centrul de Plasament.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.272/2004, ale nr.1434 și nr.1438/2004.
În susținerea acțiunii, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: raport psihosocial, planul individualizat de protecție, declarația olografă a copilului dată la data de 27.10.2008, copia actului de naștere al minorului, extras din registrul de deces al mamei copilului, Dispoziția nr.152/01.02.2006 a Directorului General al DGASPC Sector 1, sentința civilă nr.328/09.03.2006, declarația olografă a minorului dată la data de 03.09.2008, corespondență purtată de DGASPC Sector 1 cu celelalte direcții privind localizarea minorului.
Prin sentința civilă nr.119/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 1.
Pentru a pronunța această sentință, s-a apreciat că împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială nu s-au modificat, nefiind aplicabile dispozițiile art.69 alin.2 din Legea nr.272/2004, deoarece situația tânărului nu s-a schimbat sub nici un aspect.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs, recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 B, care solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
- măsura plasamentului a fost luată ca urmare a faptului că părinții copilului au decedat, acesta locuind cu sora sa, de unde a plecat datorită neînțelegerilor dintre ei, iar acum stă pe străzi unde a fost găsit de poliție.
- prin sentința civilă nr.328/09.03.2006 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a dispus instituirea măsurii de protecție a plasamentului la același centru.
- deseori a părăsit centrul, fiind găsit de poliție în diverse locuri din sectorul 5
- instanța, în mod greșit a apreciat că nu s-au modificat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție socială, întrucât situația minorului nu s-a schimbat sub nici un aspect.
Recursul este nefondat.
Astfel, tânărul în cauză, în vârstă de 17 ani, a beneficiat de o măsură de protecție specială - plasamentul în regim de urgență la Centrul de Plasament, ca urmare a faptului că părinții săi au decedat și, pe fondul unor neînțelegeri cu sora sa, la domiciliul căreia a locuit o perioadă, minorul a fost instituționalizat la centrul de plasament sus menționat.
Reclamanta menționează că, deși s-a stabilit ca finalitate a planului individualizat de protecție reintegrarea tânărului în familie, acest lucru nu a fost posibil ca urmare și a faptului că celălalt frate al tânărului, se afla în Penitenciarul Rahova, executând o pedeapsă privativă de libertate.
Cu toate acestea, reclamanta arată că minorul a fost învoit din Centrul de plasament pentru perioade lungi de timp, fără a se menționa însă la solicitarea cărui membru al familiei extinse, în aceste intervale tânărul lipsind de la școală și abandonând în final cursurile școlare la nivelul clasei a VII
Se arată că tânărul a mai plecat neînvoit din Centrul de plasament, dar a fost readus, ocazie în care a dat declarația olografă în sensul că dorește să rămână în centru și să-și continue studiile.
Cu toate acestea, la mai puțin de o lună minorul a părăsit din nou centrul, fără a mai fi ulterior localizat și fără a se fi instituit, în ce-l privește, o altă măsură de protecție specială în raza de activitate a altei Direcții.
Față de această situație de fapt, reclamanta solicită încetarea măsurii de protecție.
Instanța apreciază că împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție specială nu s-au modificat, nefiind aplicabile dispozițiile art.68 alin.2 din Legea nr.272/2004 deoarece situația tânărului nu s-a schimbat sub nici un aspect.
Atâta timp cât copilul este lipsit de ocrotirea și supravegherea părinților săi, fiind găsit de mai multe ori de organele de poliție în diverse locuri în B, cât nu există nici o dovadă a revenirii sale definitive în familie, în condițiile în care ambii părinți sunt decedați și frații se află în imposibilitatea de a se ocupa de creșterea și educarea sa, minorul având o poziție oscilantă cât privește revenirea în Centru, asumându-și chiar responsabilitatea propriei întrețineri prin prestarea unei activități la un service auto, instanța constată că nu s-au schimbat împrejurările care au determinat luarea măsurii plasamentului în regim de urgență, tânărul necesitând în continuare protecție specială.
Prin adoptarea Legii nr.272/2004, legiuitorul a urmărit ocrotirea copiilor și tinerilor aflați în situații ce impun intervenția promptă a autorităților competente, așa încât încetarea protecției speciale nu poate avea loc decât prin reintegrarea copilului în familie (cu excepția cazurilor în care copilul a ajuns la vârsta până la care beneficiază, potrivit legii, de protecție specială).
Dispozițiile art.70 din lege se referă în mod expres la încetarea măsurilor de protecție specială prin reintegrarea copilului în familia sa.
Curtea apreciază că minorul este lipsit de îngrijire și supraveghere, fiindu-i primejduită sănătatea fizică și psihică, dezvoltarea fizică, mentală, morală și socială.
Un alt argument în sprijinul acestei soluții îl reprezintă împrejurarea că minorul a fugit în timp ce se afla sub supravegherea lucrătorilor Centrului, a căror vigilență ar trebui să fie sporită, atâta vreme cât aceasta este instituționalizată iar exercițiul drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești privind persoana copilului le sunt conferite prin efectul legii, cu atât mai mult cu cât în cazul acestui tânăr, nu era prima dată când părăsea locul de plasament,
Plecarea din centru și, prin aceasta, imposibilitatea exercitării supravegherii și a continuării proceselor educaționale și de socializare începute conform planului individualizat de protecție reprezintă o consecință a dificultăților de adaptare pe care le întâmpină copiii internați într-un astfel de centru, fiind vorba mai ales de acei minori alungați din domiciliul părintesc sau care au stat o lungă perioadă în stradă, practicând diferite activități parazitare și obișnuind să consume substanțe nocive, fiind de altfel și victimele unor diferite forme de exploatare. Or, unui astfel de copil trebuie să i se asigure cu maximă promptitudine asistența medicală și psihologică, neputând fi culpabilizat că a părăsit "neînvoit" centrul de plasament și, cu atât mai mult, neputându-se susține că au încetat cauzele care au determinat adoptarea măsurii de protecție.
Dimpotrivă, o atare împrejurare trebuie să responsabilizeze autoritățile competente în materia protecției minorilor care au dobândit, după caz, exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești față de acești minori, astfel încât să asigure o protecție eficientă, începând prin adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a acestui tip de comportament și, în situația în care prevenirea nu a fost posibilă, să îndeplinească în mod efectiv toate demersurile necesare în vederea depistării prompte a minorilor și a readucerii lor în centru, pentru a continua programul specific măsurii de protecție adoptată.
Prin încetarea măsurii de ocrotire pe motiv că minorul a părăsit centrul, autoritatea care exercită drepturile și obligațiile privind persoana copilului s-ar vedea exonerată, fără o justificare acceptabilă, de responsabilitatea conferită de legiuitor, ceea ce ar putea avea consecințe nefaste în ipoteza în care, în intervalul cât este plecat din centru și lipsit de supraveghere, minorul săvârșește fapte penale sau dimpotrivă, devine el însuși victimă unor acte sau fapte de natură să-i cauzeze o vătămare gravă sau chiar decesul.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu se recomandă, cel puțin temporar, încetarea măsurii plasamentului în regim de urgență într-un centru în care minorul beneficiază de asistență psihologică și medicală potrivit planului individualizat de protecție, fiind necesară atingerea unor obiective precum prevenirea comportamentului infracțional și identificarea unei alternative de tip familial.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât minorul a mai fost învoit perioade lungi din centru, așa cum susține reclamanta, interval în care nu s-a preocupat nimeni cu responsabilitate de educația sa, tânărul ajungând în final la abandon școlar. În plus, așa cum se arată în raportul psihosocial, minorul a fost localizat și readus în centru la data de 27.10.2008, fiind însă lăsat să plece în baza unei declarații, în sensul că dorește să-și asigure singur existența, locuind fără forme legale la o familie, însă în urma cercetărilor întreprinse de reprezentanții serviciului. specializat nu a fost identificată vreo persoană la respectiva adresă și nu s-a dat curs invitației la sediul DGASPC, situația reală a acestui tânăr rămânând astfel neclarificată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 B împotriva sentinței civile nr.119 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE și PRIMARUL SECTORULUI 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -A -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/10.07.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 54/2009. Curtea de... → |
|---|
