Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.54/R/2009
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina Judecător JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 6392 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL T ȘI CONSILIUL LOCAL DE, având ca obiect reîncredințare minor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 9 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 ianuarie 2008.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 651 din 13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât. S-a dispus reîncredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului născut la data de 20.11.1991, fiind obligat pârâtul la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 110 lei începând cu data introducerii acțiunii, 04.08.2006 și până la majoratul minorului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2597/2005 a Judecătoriei Turdas -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, minorul născut la data de 20.11.1991 fiind încredințat spre creștere și educare tatălui cu obligarea mamei pârâte în acel dosar la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 93 euro lunar.
S-a mai reținut de asemenea că prezenta cauză se află în rejudecare, sentința civilă nr. 3448/2006 pronunțată inițial fiind desființată prin Decizia civilă nr. 284/2007 a Tribunalului Cluj, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare datorită neîndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul potrivit dispozițiilor legale.
Instanța a reținut raportat la prevederile art. 42 și 44 fam. având în vedere totodată și interesul superior al minorului, faptul că acesta are rezultate mai bune la învățătură de când nu mai locuiește cu pârâtul, a devenit mai responsabil atât la școală cât și la internat. Totodată instanța a reținut că pârâtul are o atitudine violentă față de minor, existând și o plângere penală pentru lovire formulată de minor împotriva pârâtului, în curs de soluționare.
De asemenea instanța a luat în considerare concluziile anchetei sociale întocmite în cauză precum și poziția exprimată de minor cu ocazia audierii acestuia în camera de consiliu, acesta arătând că nu se înțelege cu pârâtul fiindcă îl ceartă și îl.
Prin decizia civilă nr. 392 din 4.09.2008 a Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 651 din 13.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda, care a fost păstrată în întregime, iar apelatul obligat să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Tribunalul, având în vedere starea de fapt reținută, raportat la art. 44. fam. constatat că împrejurările care au stat la baza luării măsurii prin sentința civilă nr. 2597/2005 a Judecătoriei Turda, în ceea ce privește încredințarea minorului născut la data de 20.11.1991, s-au schimbat, astfel că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea dispunând reîncredințarea minorului spre creștere și educare mamei reclamante.
Este adevărat că apelantul pârât dispune de toate mijloacele materiale adecvate creșterii minorului, având o locuință în municipiul T unde minorul urmează cursurile școlare în care acesta ar putea locui. Totodată este real faptul că apelantul manifestă un interes deosebit față de minor interesându-se permanent de situația școlară a acestuia achitându-i chiar și taxele de internat, potrivit adeverinței nr. 770/04.06.2008 emisă de Colegiul Tehnic
Tribunalul reține că, din punct de vedere al dezvoltării relațiilor afective, minorul se află într-o relație tensionată cu tatăl său, acesta cu ocazia audierii în camera de consiliu atât în fața instanței de fond cât și în apel a arătat în mod categoric că nu dorește să-i fie încredințat spre creștere și educare tatălui, motivația acestuia fiind aceea că tatăl său îl ceartă și îl, fiind o fire foarte agresivă.
Cu privire la comportamentul agresiv al pârâtului, tribunalul a reținut că probele sunt contradictorii, însă relația dintre tată și fiu este tensionată și ținând seama de poziția exprimată de minor, care se află la o vârstă aproape de majorat, a menținut hotărârea instanței de fond.
S-a reținut, de asemenea, că reclamanta se află în prezent în Spania, însă după cum se poate constata din materialul probator administrat în cauză, aceasta manifestă o preocupare permanentă față de minor. Copilul este foarte atașat de mama lui și chiar dacă din punct de vedere fizic reclamanta nu se află în permanență lângă el, acesta nu rămâne nesupravegheat fiind în grija bunicii materne.
Împotriva acestei decizii promovat recurs în termenul legal pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul invocat nelegalitatea aplicării dispozițiilor incidente în materia încredințării copilului spre creștere și educare unuia dintre părinți, din perspectiva disp. art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Recurentul arătat că au fost greșit aplicate disp. art.42 și 44 fam, considerând că un copil nu poate fi reîncredințat pe teritoriul României unui părinte care domiciliază în străinătate, arătând că domiciliul copilului este la părintele căruia i-a fost încredințat potrivit art.101 alin.3 fam. Reclamanta locuiește de câțiva ani în Spania unde este încadrată în muncă, și aceasta nu și-a manifestat intenția de a-l duce pe copil să locuiască cu ea în Spania, nici după pronunțarea deciziei civile recurată pronunțată în 4.09.2008.
Recurentul a aratat că este singura persoană care se preocupă de interesele minorului și poartă o grijă reală, așa încât opoziția acestuia este justificată. Condițiile pe care recurentul i le oferă copilului sunt ideale pentru creșterea, întreținerea și educarea acestuia, atât în apartamentul care i-a revenit în urma procesului de partaj, cât și la domiciliul părinților din str. -, orașul
S-a menționat că este greșită reținerea instanței de fond că minorul s-ar fi mutat la martora, unde a locuit până în martie 2006 când s- mutat la bunicii materni, acesta a plecat la bunicii materni în satul în octombrie 2006 și din acel moment situația școlară a copilului s-a înrăutățit constant.
l-a transferat pe copil în mijlocul anului școlar la Școala Generală din comuna i de, fără acordul acestuia, iar împrejurarea că mediul în care fost atras nu este unul propice dezvoltării sale a fost demonstrat de faptul că acesta nu promovat examenul de capacitate și fost înscris la Colegiul Tehnic din T și cazat la internat fără acordul recurentului.
S- reiterat împrejurarea că, martorii audiați în cauză, au arătat că recurentul este o persoană fără vicii, că nu este violent și că nu s-a purtat agresiv cu copilul, iar momentele tensionate cu copilul nu s-au caracterizat prin agresivitate, ci s-au datorat exclusiv unor greșeli pe care copilul le-a făcut în timp ce locuit cu recurentul.
Recurentul a arătat că instanța de apel și- întemeiat considerentele pe relațiile afective dintre acesta și copil, însă a arătat că aceste animozități se datorează influenței negative a mamei, care încercat să-l scoată din mediul familial pe copil.
Interesul superior al copilului a fost în mod eronat reținut de ambele instanțe, reținându-se contextual că minorul are rezultate mai buna la învățătură de când nu locuiește cu pârâtul. Recurentul apreciază că la vârsta pe care o are minorul, acesta este ușor influențabil, iar hotărârile pe care le ia în prezent nu pot fi cenzurate prin grija unuia dintre părinți în contextul în care acesta locuiește la internat.
Ancheta socială efectuată a relevat faptul că recurentul are fonduri bănești pentru a-l întreține pe copil și recurentul apreciază că poate fi un model sănătos pentru minor.
În ce privește cererea reconvențională prin care solicitat majorarea pensiei datorată de reclamantă pe seama minorului, aceasta a avut ca unic argument veniturile pe care mama le realizează în Spania și din această perspectivă majorarea pensiei este admisibilă.
Prin concluzii scrise, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aplicarea disp. art.42 și 44 fiind legală. Relațiile dintre tată și copil au fost tensionate datorită comportamentului violent a tatălui și lipsa de afecțiune și îngrijire părintească, culminând cu fuga copilului de acasă, incident după care acesta a fost transferat la Școala Generală din i de de către mamă.
Responsabilitatea creșterii și îngrijirii copilului și în perioada cât acesta a fost încredințat tatălui i-a revenit mamei recurentului, o femeie în vârstă de 87 de ani, pârâtul consumând băuturi alcoolice și fiind o fie violentă. Pârâta a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica principală invocată de recurent vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 42 și 44.Familiei, precum și a dispozițiilor art. 2.272/2004.
În temeiul art. 42.Familiei, copilul, născut la data de 20.11. 1991 a fost încredințat tatălui, potrivit sentința civilă 2597/2005, pronunțată de Judecătoria Turda. Din starea de fapt reținută de instanța de fond a rezultat că relația dintre copil și tatăl său s-a alterat în timp și a culminat cu plecarea copilului de la domiciliul tatălui la bunica maternă în i de. Tatăl oferea condiții materiale adecvate creșterii și educării copilului, însă abilitățile de relaționare și comunicare a acestuia nu erau cele mai potrivite. Măsurile educaționale aplicate, constând în corecții fizice au contribuit la degradarea relației părinte-copil, care a culminat cu plecarea copilului de la domiciliul tatălui său, la bunica maternă, deoarece mama nu se află în țară, fiind plecată la muncă în Spania. În 2006 când copilul a plecat de la tatăl său avea 15 ani, vârstă la care ar fi putut sesiza instanța pentru a modifica măsurile privitoare la încredințarea sa, potrivit art. 44.Familiei. Este de remarcat de asemenea că, deși copilul a plecat de la domiciliul tatălui său, acesta nu a uzat de dispozițiile legale care îi permiteau readucerea copilului la domiciliul și poziția de opunere la schimbarea măsurii încredințării s-a manifestat numai în cadrul acestei acțiuni.
În ce privesc măsurile privitoare la copii acestea trebuie luate cu celeritate, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relației părinte copil, ceea ce s-a și întâmplat în această cauză.
are 17 ani și a fost audiat atât la instanța de fond cât și în apel, exprimându-și constant opinia că dorește să fie încredințat mamei.
272/2004, consacră dreptul copiilor de a fi consultați cu privire la orice măsură judiciară sau administrativă care îi privește, deoarece în urma studiilor efectuate s-a constat că aceștia dețin competențele necesare de a decide în ceea ce îi privește.
În cazul de față nu vorbim de un copil de vârstă mică care ar putea fi ușor influențat de mama sa, ci despre un adolescent care în câteva luni va fi major.
Având în vedere aceste circumstanțe, curtea apreciază că instanțele de fond au avut în vedere la luarea măsurii reîncredințării, interesul superior al copilului, ca urmare a evaluării situației acestuia pe termen scurt și pe termen mai îndelungat. Pentru a evita transformarea principiului interesului superior al copilului într-un stereotip, care poate fi invocat în mod excesiv, trebuie pornit de la faptul că, fiecare copil este o entitate unică, a cărui interes nu poate fi stabilit numai printr-o raportare constantă la relațiile sociale de care depinde dezvoltarea acestuia. O măsură luată pentru un copil nu este în mod automat cea mai potrivită pentru altul.
Este real că mama copilului muncește în prezent în Spania, însă datorită condițiilor socio-economice foarte mulți români sunt nevoiți să lucreze în străinătate și doar această împrejurare nu este de natură de a le limita exercitarea drepturilor părintești. Nu poate fi reținută împrejurarea că recurentul este singurul care se preocupă de copil, deoarece și reclamanta este preocupată de creșterea, educarea și întreținerea copilului, chiar dacă unele atribuții sunt îndeplinite temporar, de mama acesteia. Fiul mai mare al părților, care este major locuiește cu mama lui în Spania, astfel încât nu se poate reține un dezinteres al acestei în creșterea copilului. Împrejurarea că acest copil nu a fost dus în Spania de mama sa după pronunțarea hotărârii în apel, nu poate fi reținută ca o lipsă de interes pentru copil, întrucât acesta nu și-a finalizat cursurile școlare și este firesc ca să le finalizeze în țară. Procesul de adaptare la sistemul școlar din altă țară, pentru un copil care nu cunoaște limba țării respective ar fi un obstacol greu de depășit.
Nu este aplicabil art. 100 al. 3.Familiei, deoarece această dispoziție legală este incidentă în ipoteza în care părinții nu sunt divorțați. Regula de principiu fiind aceea că, copilul locuiește la părinții săi și în situația în care aceștia nu se înțeleg, stabilește instanța domiciliul copilului. în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile prev de art. 42 și 44.Familiei
Curtea constată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile legale în materia reîncredințării, întrucât împrejurările avute în vedere de către instanță la divorțul părților s-au modificat în timp, relația dintre copil și recurent devenind manifest conflictuală. Reclamantul este în continuare interesat de creșterea copilului, dar nu a găsit mijloacele adecvate de comunicare care să detensioneze relației cu fiul său. De asemenea, la luarea măsurii s-a avut în vedere interesul superior al copilului, de a fi încredințat până la majorat părintelui cu care a dezvoltat cele mai bune relații.
Având în vedere aceste considerente, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9.Pr.Civ. motiv oentru care în temeiul art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. curtea va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.392/A din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/26.01.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
| ← Plasament. Decizia 1107/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Stabilire domiciliu minor. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
