Plasament. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/R/MF Dosar nr-
Ședința publică din 08 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, împotriva sentinței civile nr. 364/S din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1.02.2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta,iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8.02.2010.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 364/S/26.11.2009, Tribunalul pentru minori și familie Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B în contradictoriu cu pârâții, și, șeful Complexului de Servicii - Casa de tip Familial " ".
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Copilul - s-a născut la data de 01 martie 2001 în mun. B, jud. B, și este fiul, din afara căsătoriei, al pârâților - și, având stabilită filiația față de tatăl biologic.
Raportul de anchetă socială privind situația copilului, întocmit în cauză de reclamantă la data de 10 februarie 2009, evidențiază faptul că minorul a fost instituționalizat, fiind plasat în regim de urgență la Centrul de Plasament " Prinț" B, conform dispoziției nr. 265/16 octombrie 2002 emisă de B, iar din data de 27 februarie 2003 copilul se află la asistent maternal profesionist, măsură dispusă prin hotărârea nr. 138/27 februarie 2003 Comisiei pentru Protecția Copilului
Prin nr. 228/21 mai 2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov în dosarul nr-, s-a dispus plasamentul copilului la asistent maternal profesionist.
Prin dispoziția nr. 143/09 septembrie 2009 emisă de directorul general al B s-a dispus plasamentul în regim de urgență al copilului - la Casa de Tip Familial " " din cadrul Complexului de Servicii, având vedere, pe de o parte, faptul că asistentul maternal profesionist nu mai face față problemelor minorului, iar pe de altă parte împrejurarea că plasamentul la asistent maternal are un caracter temporar, precum și imposibilitatea atingerii finalității planului individualizat de protecție, constând în deschiderea procedurii de adopție a copilului.
Ascultat fiind de instanța de judecată în camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 272/2004, minorul -, în vârstă de 8 ani, a arătat că nu s-a integrat la Casa de Tip Familial " ", exprimându-și dorința de a rămâne în continuare la"mama "- asistentul maternal profesionist care are grijă de el încă de la vârsta de 2 ani.
Raportul de evaluare psihologică solicitat de instanță în cursul cercetării judecătorești și întocmit de psiholog la data de 18 noiembrie 2009, evidențiază faptul că minorul - este foarte atașat de familia unde a crescut până la acest moment, astfel că în prezent trece printr-o perioadă dificilă, face față cu greu schimbării, devine inconstant, inegal, răzbunându-se pe el și pe ceilalți și, deși are potențial, rezultatele școlare nu sunt foarte bune. Copilul este tensionat, confuz, resimte acut pierderea "mamei" și, dacă ar putea, nu ar recunoaște acest lucru niciodată.
Față de concluziile raportului de evaluare psihologică, văzând și opinia exprimată de minor, în sensul că nu s-a integrat la centrul de tip rezidențial " ", instanța de fond a apreciat că măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a minorului la acest centru, dispusă de reclamantă, nu corespunde cu interesul superior al copilului de a se dezvolta în continuare într-un mediu stabil, familiar, care să corespundă cu nevoile sale de creștere și educare. Această măsură de protecție specială a fost luată fără ca reclamanta, ca instituție responsabilă de garantarea, promovarea și respectarea drepturilor copilului, în sensul art. 1 al. 2 din Legea nr. 272/2004, să efectueze demersuri minime cu privire la impactul pe care o asemenea măsură l-ar putea avea asupra psihicului și dezvoltării firești a minorului pe viitor.
Tribunalul specializat a remarcat că minorul - s-a aflat la asistent maternal profesionist încă din anul 2003, astfel că, încă de la o vârstă foarte fragedă - doi ani de zile - și până la acest moment, copilul crescut și s-a dezvoltat în cadrul unei familii, aceea a asistentului maternal profesionist, dezvoltând relații de atașament cu"mama maternală"și cu ceilalți membrii ai familiei acesteia, precum și cu ceilalți copii aflați în plasament la același asistent maternal profesionist. Scoaterea copilului din acest mediu cunoscut și internarea lui într-un centru rezidențial (chiar de mici dimensiuni, cu un număr redus de copii, astfel cum este situația căsuțelor de tip familial) a avut repercusiuni grave asupra psihicului acestui minor, care nu a reacționat pozitiv la această schimbare majoră în viața sa, reclamanta nefăcând demersuri prealabile pentru a vedea care este impactul scoaterii copilului din mediul în care a fost crescut și cu care s-a obișnuit până acum.
Motivarea reclamantei în sensul că asistentul maternal profesionist nu mai face față nevoilor minorului întrucât mai are în îngrijire un alt copil cu handicap, care necesită supraveghere continuă și dese spitalizări, nu poate fi primită de instanța de judecată atâta vreme cât, pe de o parte, minorul - se află la asistent maternal profesionist încă din anul 2003, iar pe de altă parte, reclamanta avea obligația de a verifica dacă acest asistent maternal profesionist se poate ocupa și de un copil cu dizabilități, înainte de a decide să dea în plasament un asemenea copil, cu consecința sacrificării celuilalt.
De asemenea, tribunalul specializat a reținut și faptul că măsura plasamentului în regim de urgență nu se justifica a fi dispusă de către reclamantă cu privire la minorul -, având în vedere prevederile art. 64 al. 1 din Legea nr. 272/2004 care arată că "plasamentul copilului în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare", copilul în cauză neregăsindu-se în niciuna din situațiile de mai sus, expres și limitativ enumerate de textul de lege.
Potrivit art. 2 al. 3 din Legea nr. 272/2004, "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
În speța de față, tribunalul specializat a apreciat că probatoriul administrat în cauză dovedește, fără putință de tăgadă, că nu este în interesul superior al copilului ca acesta să fie scos brutal și fără o pregătire psihologică prealabilă din mediul în care a crescut până în prezent.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și pârâtă, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Curtea a apreciat astfel natura cererii formulate de pârâta, în conținutul căreia partea a învederat că, întrucât mai are în îngrijire un copil cu handicap grav, nu mai poate face față măsurii plasamentului copilului, solicitând plasamentul acestuia la Casa de tip Familial " ".
Având în vedere momentul comunicării sentinței tribunalului specializat către pârâta - 23.12.2009 - precum și mențiunea făcută la acest termen în ședință publică, potrivit căreia pârâta nu mai locuiește la locul de comunicare a hotărârii, față de momentul formulării cererii, 08.01.2010, curtea a recunoscut incidența prevederilor art. 103 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, dispunând repunerea pârâtei în termenul de declarare a recursului.
Referitor la recursul exercitat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cum comunicarea sentinței a avut loc la data de 22.12.2009 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 08.01.2010, față de termenul special al recursului, de 10 zile de la comunicare, recursul va fi respins ca tardiv, conform art. 301 Cod procedură civilă.
Procedând la cercetarea recursului declarat de pârâta, curtea apreciază caracterul fondat al acestuia.
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt cu privire la condițiile pe care copilul le-a cunoscut în familia pârâtei, asistent maternal profesionist, în îngrijirea căreia s-a aflat din anul 2003, încă de la o vârstă foarte fragedă, de doar doi ani de zile, atașamentul firesc stabilit între copil și mama maternală, respectiv familia acesteia.
La pronunțarea soluției însă, tribunalul specializat a ignorat natura provizorie a măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist, precum și împrejurarea că plasamentul copilului în regim de urgență la Casa de tip Familial " " din cadrul Complexului de Servicii s-a dispus de către reclamantă la cererea asistentului maternal profesionist, care a arătat că nu mai face față problemelor minorului, având în îngrijire un alt copil cu handicap grav.
Raportat la aceste circumstanțe, instanța de fond a dat eficiență doar aspectelor reținute din procedura de ascultare a copilului în camera de consiliu, din care se desprinde în mod firesc dorința acestuia de a rămâne la asistentul maternal profesionist, raportului de evaluare psihologică care evidențiază atașamentul copilului față de asistentul maternal profesionist, perioada dificilă a schimbării de când se află în Casa de tip Familial, interpretând greșit interesul superior al copilului, în varianta în care acesta se poate atinge numai în îngrijirea pârâtei.
Având în vedere considerentele expuse, argumentele prezentate de pârâta, natura provizorie a măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist, precum și interesul copilului, curtea apreciază că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii introductive, cu consecința înlocuirii măsurii de protecție specială plasament în regim de urgență cu măsura plasamentului la Casa de tip Familial " " din cadrul Complexului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului declarat de reclamantă.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B împotriva sentinței civile nr. 364/S/26.11.2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov
Admite recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în tot, în sensul că dispune înlocuirea măsurii de protecție specială plasament în regim de urgență față de copilul, născut la data de 01.03.2001, CNP -, cu măsura de protecție specială plasament la Casa de tip familial " ".
Dispune delegarea exercitării drepturilor și îndatoririlor părintești față de copil către șeful centrului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./11.03.2010
Tehnoredact.- 12.03.2010- 9 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 280/2009. Curtea de... | Pensie întreținere. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
