Răpire internațională de copii. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (259/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 280
Ședința publică de la 11.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI COMUNEI și MINISTERUL D E JUSTIȚIE.
are ca obiect - răpire internațională de copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială nr. - emisă de Baroul București - și Asociații, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că procedura de citare cu intimata - pârâtă și intimații Primăriei Comunei și MINISTERUL D E Justiție, a fost îndeplinită prin comisie rogatorie și agent procedural.
Totodată se mai învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 10.02.2009, intimatul de Justiție, a depus, "note scrise", într-un singur exemplar cât și faptul că la 9.02.2009 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a inaintat cererea formulată de către recurentul - reclamant.
Apărătorul recurentului - reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei - chitanța nr. -/1/9.02.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate tuturor părților să se prezinte în sala de judecată.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul - reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială nr. - emisă de Baroul București - și Asociații, lipsind celelalte părți.
Apărătorul recurentului - reclamant, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în dovedirea calității procesual active, respectiv practică judiciară, pe care o va depune la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu are alte probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, avându-se în vedere că au fost încălcate dispozițiile Legii 369/2004, respectiv art. 3 și 5, din care rezultă faptul că, și titularul răspunderii părintești nu numai MINISTERUL D E Justiție poate formula acțiune directă în instanță, fiind încălcate și dispozițiile Convenției d l Haga. Nu solicită cheltuieli.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, față de împrejurarea că, disp.art. 5 din legea 369/2004, recunosc părintelui posibilitatea de a se adresa direct instanței competente pentru înapoierea minorului.
Curtea retine cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a Va civilă la data de 19.09.2008 sub nr-, cetățean a solicitat, în contradictoriu cu intimații, Serviciul Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei, Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală Română, în temeiul art. 12 din Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25.10.1980 și art. 2 și următoarele din legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, la care România a aderat prin legea nr. 100/1992, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înapoierea imediată în a minorei, născută în la data de 04.01.2003, aflată în prezent pe teritoriul României, ca urmare a deplasării și reținerii ilicite a acesteia de către intimata.
Prin sentința civilă nr. 1742/19.11.2008 Tribunalul București secția a Va civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimați, Serviciul Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei și Ministerul Justiției, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 3 din legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25.10.1980, se prevede că "cererea tip se adresează de persoana fizică, instituția sau organismul interesat, ori de către Autoritatea Centrală a statului parte la Convenție Autorității Centrale Române. Aceasta verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 2 din Convenție și, dacă este cazul, în termen de 10 zile de la primirea cererii va solicita reclamantului completarea acestuia, sau după caz a actelor doveditoare.
Autoritatea Centrală sesizată se va adresa deîndată instanței judecătorești competente cu o cerere având ca obiect înapoierea minorului, iar, în cazul în care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispoziția acestuia toate actele necesare promovării acțiunii. La cerere se vor anexa cererea tip completată și toate actele doveditoare transmise de statul solicitant.
De asemenea, art. 7 alin 2 din legea 369/2004 prevede că Autoritatea Centrală Română poate facilita, la cererea reclamantului obținerea asistenței juridice din partea unui avocat român.
Tribunalul a apreciat că, reclamantul nu are, în raport de dispozițiile art. 15 din Convenție și art. 15 din legea nr. 369/2004 pentru aplicarea Convenției, calitatea de a formula o astfel de cerere, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul arată că potrivit art. 3 alin 2 din legea nr. 369/2004 " autoritatea centrală sesizată se va adresa de îndată instanței judecătorești competente cu o cerere având ca obiect înapoierea minorei, iar, în cazul în care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispoziția acestuia toate actele necesare promovării acțiunii. La cerere se vor anexa cererea tip completată și toate actele doveditoare transmise de statul solicitant."
De asemenea, recurentul invocă dispozițiile art. 5 din legea nr. 369/2004 care " nu exclud posibilitatea ca reclamantul să sesizeze direct instanța judecătorească competentă". În această situație, în care reclamantul sesizează direct instanța de judecată, legea impune citarea autorității centrale române.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 3 alin. 2 și art. 5 din legea nr. 369/2004 reiese în mod clar că cererea de înapoiere a copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite, poate fi adresată direct de către persoana interesată, instanței de judecată competente.
Pentru aceste motive recurentul solicită să se constate că hotărârea tribunalului a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate și, totodată, prin soluția de respingere a cererii, se contrazice practica constantă a instanțelor judecătorești române și a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia titularul răspunderii părintești este îndreptățit să adreseze cererea de înapoiere a minorului direct instanței judecătorești competente, independent de acțiunile întreprinse de Ministerul Justiției.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1. pr. civ. curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din legea nr. 369/2004 pentru aplicarea Convenției privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii "Ministerul Justiției este autoritatea centrală din România pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, denumită în continuare Convenție".
În art. 2 se precizează că "soluționarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituția sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenție, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau rețineri ilicite în sensul art. 3 din Convenție, este de competența instanței judecătorești".
Conform art. 3 "cererea-tip se adresează de către persoana fizică, instituția sau organismul interesat ori de către autoritatea centrală a statului parte la Convenție autorității centrale române. Aceasta verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 2 din Convenție și, dacă este cazul, în termen de 10 zile de la primirea cererii, va solicita reclamantului completarea acesteia sau, după caz, a actelor doveditoare.
Autoritatea centrală sesizată potrivit alin. (1) se va adresa de îndată instanței judecătorești competente cu o cerere având ca obiect înapoierea minorului, iar, în cazul în care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispoziție acestuia toate actele necesare promovării acțiunii. La cerere se vor anexa cererea-tip completată și toate actele doveditoare transmise de statul solicitant".
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din legea nr. 369/2004 " prevederile art. 3 nu exclud posibilitatea ca reclamantul să sesizeze direct instanța judecătorească competentă. În cazul în care cererea se întemeiază pe prevederile Convenției, citarea autorității centrale române este obligatorie".
Ca atare, din interpretarea coroborată a textelor de lege indicate mai sus, rezultă că reclamantul are posibilitatea să sesizeze direct instanța de judecată, astfel că, în mod greșit a reținut instanța de fond că acesta nu are calitate procesuală activă în prezentul litigiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin 5. pr. civ, curtea admite recursul, casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1742/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimații AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI COMUNEI și MINISTERUL D E JUSTIȚIE.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza Tribunalul București spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
.
2ex./19.02.2009
- Secția a V-a Civ. -
*****
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Plasament. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
