Pensie întreținere. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1782/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1257
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurent - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 662/A/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă ().
Obiectul cauzei - pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurent - pârât - reclamant, și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.98278/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), personal intimata - reclamantă - pârâtă ().
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea intimatei - reclamante - pârâte, aceasta prezentând CI seria - nr. - - CNP -.
Avocatul recurentului - pârât - reclamant și intimata - reclamantă - pârâtă arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul - pârât - reclamant, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea deciziei recurate, având în vedere că, în mod eronat, Tribunalul Bucureștia dispus obligarea achitării pensiei de întreținere în favoarea celor patru copii, în condițiile în care minorele - și se află instituționalizate în Centrul de Plasament "Viață și " din B, în conformitate cu prevederile Legii nr.272/2004, beneficiind de alocație lunară, în cuantum de 67 lei lunar.
În ceea ce privește al doilea motiv, stabilirea calculului pensiei de întreținere, în cuantum de 97 lei lunar, pentru fiecare minor, în raport de pensia de handicap gradul I - nevăzător, în cuantum de 271 lei, precum și pensia de însoțitor de nevăzător, de 398 lei, în această situație, tribunalul, în mod eronat, nu a luat în calculdoarvenitul de 581 lei, reprezentând venitul pentru limită de vârstă.
Concluzionând, consideră că intimatul trebuie să fie obligat la o pensie de întreținere în favoarea doar a minorilor - și - -, câte 73 lei lunar, pentru fiecare copil în parte.
Intimata - reclamantă - pârâtă (), solicită respingerea recursului.
Susține că, recurentul trebuie să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea celor patru copii, întrucât, urmează a se căsători, iar cei doi copii, în prezent instituționalizați, vor fi luați acasă, spre creștere și educare, iar pentru copii care îi sunt în îngrijire, intimatul nu achită nici un fel de pensie de întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- la data de 27.02.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între soți la data de 6 mai 1994 și înregistrată sub nr.573 la Primăria Sectorului 2 B, din culpa comună a soților, să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii, -, și, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minori.
Prin sentința civilă nr.4313/11.09.2008, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea și în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul reclamant; a desfăcut căsătoria încheiată de părți la data de 6 mai 1994 și trecută în Registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 2 B la nr.573, din culpa ambilor soți; reclamanta-pârâtă va reveni la numele de; a încredințat reclamantei pârâte spre creștere și educare pe minorii, născut la data de 6.07.1999, născută la 15.02.1995, născută la 30.04.1996 și, născută la 24.05.1997; a obligat pârâtul-reclamant la câte 130 lei pensie lunare de întreținere în beneficiul minorilor, începând cu 27.02.2008 și până la majorat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză că, părțile s-au căsătorit la data de 6 mai 1994, din căsătoria părților rezultând minorii, -, și.
De asemenea, instanța a constatat că relațiile de familie sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în cauză conturându-se culpa comună a părților.
Cu privire la încredințarea minorilor, instanța a avut în vedere faptul că, în urma audierii acestora în camera de consiliu, minorii au arătat că doresc să stea cu mama lor, iar părțile au fost de acord cu decizia luată de minori, motiv pentru care în temeiul art.42 alin.1 din Codul familiei, instanța a dispus încredințarea acestora spre creștere și educare reclamantei-pârâte.
Ca o consecință a faptului că minorii vor fi încredințați spre creștere și educare reclamantei-pârâte, instanța în baza art.42 alin.3 din Codul familiei a obligat pârâtul-reclamant să plătească în favoarea acestora o pensie de întreținere în cuantum de 130 lei lunar pentru fiecare, începând cu data de 27.02.2008 și până la majoratul minorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant, criticând soluția primei instanțe cu privire la măsura încredințării celor patru minori spre creștere și educare intimatei reclamante și cu privire la cuantumul pensiei de întreținere.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că intimata reclamantă nu este gospodină, locuința nu este curat întreținută, astfel încât măsura încredințării celor 4 copii către aceasta este greșită.
Totodată, apelantul a susținut că prima instanță nu a luat în considerare faptul că minorele și - sunt în Centru de Plasament.
Al doilea motiv de apel se referă la cuantumul pensiei de întreținere care a fost greșit calculat, precum și la data de la care urmează a fi obligat, având în vedere că locuiește împreună cu minorii și participă financiar la cheltuielile zilnice necesare creșterii și întreținerii acestora.
Prin decizia civilă nr.662/A/11.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondată excepția tardivității; a admis apelul declarat de apelantul pârât; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că apelantul pârât va plăti o pensie de întreținere lunară în favoarea fiecărui minor în cuantum de 97 lei de la data pronunțării sentinței de fond - 11.09.2008 și până la majoratul fiecărui minor; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
În aprecierea sa, tribunalul a reținut că are obligația de a găsi un just echilibru între interesele copiilor și cele ale părinților, care s-au dovedit a nu fi deopotrivă, preocupați de îngrijirea, creșterea și educarea celor patru copii minori.
Tribunalul a avut în vedere cu prioritate interesul superior al minorilor, atașamentul acestora față de unul sau de altul dintre părinți și opinia liber exprimată de către aceștia după ce au fost informați asupra consecințelor pe care le poate avea opinia lor dacă este respectată, precum și asupra consecințelor deciziei ce urmează a fi luată și care îi privește.
În considerarea tuturor acestor împrejurări concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că nu sunt suficiente și nici rezonabile susținerile apelantului pentru a dispune schimbarea măsurii încredințării celor 4 minori spre creștere și educare mamei.
Critica ce vizează cuantumul pensei de întreținere la care a fost obligat apelantul pârât, precum și data de la care datorează pensia de întreținere minorilor a fost admisă în considerarea dispozițiilor art.86 și 94 din Codul familiei.
Codul familiei nu determină înțelesul noțiunii de mijloace ale debitorului întreținerii, sens în care, în practică se acordă o interpretare largă a acestei noțiuni în care sunt incluse toate posibilitățile materiale de care dispune debitorul întreținerii și care au caracter de continuitate și nu în ultimul rând pot fi urmărite conform art.409 Cod de procedură civilă.
S-a reținut că prima instanță a luat în calcul, în mod greșit, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea celor 4 minori, indemnizația de handicap - gradul I - nevăzător și indemnizația de însoțitor nevăzător, deși asemenea indemnizații au o destinație specială, stabilită potrivit legii și nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii (art.409 alin.7 Cod de procedură civilă).
Totodată, tribunalul a reținut că apelantul pârât datorează pensie de întreținere în favoarea minorilor de la data pronunțării sentinței de fond prin care s-a dispus încredințarea minorilor către mamă, întrucât rezultă din întregul material probator administrat că acesta prestează întreținere zilnică copiilor împreună cu care locuiește de altfel, nefiind justificată obligarea pârâtului apelant la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanța e apel în mod greșit a obligatul recurentul la pensie de întreținere și pentru minorele și. Minorele sunt instituționalizate în Centrul de Plasament "Viață și " B, conform Legii nr.272/2004 privind protecția copilului, având domiciliul la acest centru de plasament, beneficiind de plasament și alocație lunară de întreținere (în cuantum de câte 67 lei lunar), alocație care se achită Fundației "Viață și ".
Minorele nu se află în întreținerea și îngrijirea părinților și nu locuiesc cu aceștia. Referitor la aceste minore, recurentul consideră că nu trebuie să fie stabilită vreo pensie de întreținere în sarcina acestuia, câtă vreme acestea se află instituționalizate la Centrul de Plasament "Viață și ". având domiciliul în acest centru, beneficiind de plasament și alocație lunară de întreținere, precum și de îngrijire.
Instanța de apel, în mod greșit, a calculat pensia de întreținere pentru fiecare minor 97 lei lunar (în total 388 lei).
În mod corect, tribunalul nu a luat în calcul la stabilirea pensiei de întreținere pentru minori, indemnizația de handicap gradul I nevăzător (în cuantum de 271 lei), precum și indemnizația de însoțitor nevăzător (în cuantum de 398 lei). Astfel, scăzând cele două indemnizații, rămâne doar pensia de limită de vârstă, în cuantum de 581 lei.
Instanța de apel a luat în calcul doar venitul de 581 lei reprezentând pensie (de limită vârstă, fără cele 2 indemnizații de nevăzător și însoțitor nevăzător), însă a calculat greșit suma de 97 lei pentru fiecare minor.
Venitul de 581 lei se împarte la o J( conform art.94 alin.2 fam.) 290,5 lei, adică 73 lei pentru fiecare minor și nu 97 lei pentru fiecare minor cum greșit a calculat instanța de apel.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea reține următoarele aspecte.
Primul motiv de recurs este întemeiat, în mod corect apreciind reclamantul că nu datorează pensia de întreținere pentru minorele - și, care în prezent sunt instituționalizate la Centrul de Plasament.
Astfel, cele două minore deși au fost încredințate spre creștere și educare mamei, nu se află efectiv în îngrijirea mamei, ci într-un centru de plasament, beneficiind de alocația de plasament achitată de stat. În aceste condiții, nu este normal ca recurentul să achite pensia de întreținere pentru cele două minore mamei, întrucât acești bani sunt destinați pentru îngrijirea minorelor, care beneficiază de suport de la stat.
Nu poate fi primită susținerea mamei referitoare la necesitatea achitării pensiei și pentru aceste minore, motivat de faptul că urmează să fie reîncadrate în familie, întrucât, la momentul reintegrării lor în familie, are posibilitatea să solicite instanței obligarea la plata pensiei și pentru acești doi minori, dar nu și pe perioada când se află în centrul de plasament.
Nu poate fi primită cea de-a doua critică referitoare la calcularea greșită a cuantumului pensiei de întreținere. Astfel, în raport de venitul lunar al recurentului, cum corect a fost reținut de instanța de apel, de 581 lei/lunar, acesta datorează pentru cei doi copii, in și, conform dispozițiilor art. 94 alin. 3. pr. civ. 1/3 din venitul său, adică 194 lei, câte 97 lei/lunar pentru fiecare copil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312. pr. civ curtea admite recursul, modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă recurentul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97 lei/ lunar, pentru fiecare dintre cei doi minori aflați efectiv în îngrijirea mamei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr.662/A/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă ( ).
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în cuantum de 97 lei lunar pentru fiecare dintre minorii și.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored./
2 ex/15.10.2009
-------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.B -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
| ← Plasament. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Brasov | Recunoastere paternitate. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
