Plasament. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1867/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1185
Ședința publică de la 24.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Pena
JUDECĂTOR 3: Elena Vlad
GREFIER - I -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Baf ost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, împotriva sentinței civile nr. 110 din 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă FUNDAȚIA SF.
are ca obiect - plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata - reclamantă avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 01839 emisă de Baroul Giurgiu - &, lipsind recurenta - pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - pârâte, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de tribunal, având în vedere că din toate probele administrate la dosar, rezultă că minorul, prin comportamentul avut de acesta, în tot timpul petrecut în centrul de plasament și nu numai, nu dorește să mai conviețuiască în centru și nici să fie sub îngrijirea specialiștilor din fundație. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiată, având în vedere că din toate probele existente la dosar, rezultă clar că minorul nu s-a acomodat cu mediul din centru de plasament.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 110 din 16 iulie 2009 Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta Fundația Sf. G împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G; a dispus înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului pentru minorul CNP - născut la 13 iulie 1994 în B V, județul G, fiul lui, paternitate nestabilită, cu măsura de protecție a plasamentului în structurile proprii ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G; a obligat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G să identifice și să stabilească măsurile corespunzătoare de protecție pentru minor în structurile ce pot acorda servicii specializate; a deleagat exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești președintelui Consiliului județean
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că, prin hotărârea nr. 946 din 20 decembrie 2000 Comisiei pentru Protecția Copilului G s-a stabilit pentru minorul cu paternitate nestabilită, având mama decedată, diagnosticul cu infecție și tulburări de comportament, deficit staturo-ponderal, măsura de protecție prin plasament la Fundația " " -.
Prin sentința civilă nr. 212/2005 pronunțată de Tribunalul Giurgius -a stabilit plasamentul minorului în aceeași instituție.
S-a constatat că minorul și-a exprimat acordul în acest sens, s-a emis certificatul cu nr. 103/2005 prin care minorul este încadrat în gradul I handicap grav, necesitând însoțitor.
La data de 16 februarie 2009, Fundația a sesizat postul de poliție cu privire la dispariția minorului din locuință.
Inspectoratul de Poliție al Județului G, cu adresa nr. -/2009, a comunicat că minorul a fost găsit pe marginea râului, și a declarat că nu mai dorește să rămână în supravegherea instituției de plasament, s-a procedat la predarea minorului către administratorul fundației.
La 10 februarie 2009, Fundația a sesizat direcția cu privire la situația minorului în vârstă de 14 ani care frecvent din locuință, frecventând comunități de rromi, refuză să rămână sub supravegherea instituției, eforturile depuse de personal și de nedând rezultate.
Direcția a informat conducerea Fundației la 01 aprilie 2009, că orice problemă în legătură cu situația minorului se rezolvă prin intermediul responsabilului de caz, serviciile se acordă numai în baza planului individualizat de protecție întocmit de o echipă ce trebuie să cuprinsă specialiști din cadrul ambelor instituții.
A mai informat că problemele de comportament ale minorului reprezintă un fenomen dificil de rezolvat datorită lipsei serviciilor și specialiștilor de caz.
La data de 29 aprilie 2009, direcția a răspuns sesizării fundației în sensul că nu poate fi schimbată măsura de protecție pentru minor decât prin hotărâre judecătorească și că nu este posibilă preluarea minorului în sistemul rezidențial al direcției singura variantă posibilă de rezolvare fiind identificarea unui acreditat pentru oferirea de servicii specializate.
Direcția a solicitat Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului la 24 aprilie 2009, sprijin în soluționarea problemei minorului.
La data de 12 mai 2009, direcția a informat conducerea fundației cu privire la punctul de vedere al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, anume că ar fi oportună consilierea minorului în propriul mediu de viață prin implicarea specialiștilor direcției, recomandă încheierea unei convenții de colaborare și a comunicat o serie de organisme private acreditate ce pot acorda servicii specializate.
S-a depus referatul întocmit de doamna din cadrul Serviciului de Tip Rezidențial, la 23 aprilie 2009, prin care s-a constatat următoarele:
Reprezentanții direcției s-au deplasat la domiciliul bunicului matern, prin care s-a constatat că acesta nu a ținut legătura cu minorul, nu dorește să îngrijească de minor, nu dispune de condiții materiale și financiare corespunzătoare.
S-a efectuat o deplasare la sediul fundației, la data de 06 aprilie 2009, unde s-a procedat la evaluarea psihologică și informarea inițială a minorului.
Prin raportul de evaluare care a fost întocmit la aceeași dată, consemnându-se că minorul a fost cooperant, dorește afecțiune, atenție și înțelegere, prezintă întârziere mentală, tulburări de limbaj, scris - citit, concentrare slabă, lipsă de inițiativă, maturitate afectivă, atitudine de respingere a persoanelor din jur, temperament retras.
La data de 05 mai 2009, s-a întocmit planul individualizat de protecție în care s-au consemnat obiective propuse în privința minorului.
Declarațiile scrise luate minorului la 07 februarie 2009 și 06 aprilie 2009 reflectă dorința acestuia de a nu rămâne în locuință și de a-și petrece timpul după propria voință.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 272/2004 copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi are dreptul la protecție alternativă.
Referitor la art. 46 din același act normativ, copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială adoptată nevoilor sale, constând în ajutor adecvat situației celor cărora le este încredințat.
Conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 227/2004 măsurile de protecție specială se stabilesc pe baza planului individualizat de protecție întocmit de direcție imediat după instituirea plasamentului în regim de urgență.
Potrivit art. 58 din același act normativ plasamentul copilului poate fi dispus la un serviciu de tip rezidențial dintre cele prevăzute la art. 110 alin. 2 din lege.
Conform art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 227/2004 măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească în situația prevăzută de art. 56 lit.
Referitor art. 68 din același act normativ, aplicarea măsurilor de protecție specială trebuie monitorizată de către Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului.
De asemenea potrivit art. 69 din Legea nr. 227/2004 organismul privat autorizat are obligația de a urmări punerea în aplicare a măsurilor de protecție specială.
Atât direcția cât și organismul privat autorizat sunt obligate să întocmească rapoarte privitoare la evoluția copilului și în situația în care s-a constatat necesitatea modificării, direcția este obligată să sesizeze, de îndată Comisia pentru Protecția Copilului sau instituia judecătorească.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii.
Conform art. 107 - 110 din același act normativ și a Regulamentului aprobat prin HG nr. 872/2004 realizarea protecției speciale se organizează în cadrul serviciilor cu caracter specializat, potrivit nevoilor și caracteristicilor copiilor protejați, în structura direcțiilor generale de asistență sau subsidiar, înființate de organisme private acreditate.
A rezultat din ansamblul dispozițiilor legale menționate obligația prioritară a "direcției" ca instituie publică specializată în subordinea autorității administrației publice locale, de a monitoriza și analiza situația copilului și de a informa și asigura cadrul adecvat pentru protecția copilului.
În cauză s-a constatat că pentru minorul lipsit de ocrotire părintească, diagnosticat cu infecție -, cu tulburări de comportament, încadrat în grad de handicap I grav, s-au dispus succesiv măsuri de plasament iar începând cu anul 2001 s-a dispus plasamentul în serviciul organizat de Fundația " " -
S-a mai arătat că planul de protecție a fost întocmit de direcție în luna mai 2005, la o dată ulterioară sesizării reprezentantului fundației cu privire la comportamentul minorului în vârstă de 14 ani care refuză să rămână în supravegherea personalului, părăsește frecvent locuința, frecventează alte familii.
S-a mai constatat că demersurile repetate justificate de imposibilitatea supravegherii adecvate și integrării copilului, de temerea că poate contamina alte persoane, către direcție s-au finalizat exclusiv prin oferta acestei instituții de a alcătui o echipă comună și un program de consiliere, respectiv prin refuzul de a propune sau accepta schimbarea măsurii de protecție cu motivația că structurile proprii funcționează peste capacitate.
Pe de altă parte Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului Gac omunicat direcției că se pot acorda servicii specializate printr-o serie de organisme private, nominalizate, cu sediul pe raza județului G, I și
Este neîndoielnic că reclamanta ca organism privat care a organizat un serviciu de tip rezidențial și a acceptat încredințarea minorului în plasament are responsabilități și atribuții în legătură cu ocrotirea minorului însă, în măsura în care s-a afirmat și s-a constatat că minorul, ajuns la vârsta de 14 ani, nu a reușit să se integreze și nu dorește să rămână în locuință, mai mult pune în pericol propria sănătate și a altor persoane, direcția ca instituție publică specializată avea și are obligația monitorizării măsurilor de supraveghere și identificării altor servicii de tip rezidențial care să poată asigura supravegherea adecvată a minorului, cu atât mai mult cu cât există alternative iar direcția dispune de resurse cu mult mai extinse decât un organism privat.
Astfel fiind, rezultând că minorul nu s-a adaptat corespunzător în cadrul serviciului organizat de fundație, că, prin comportamentul manifestat pe fondul și al problemelor de sănătate, se expune unor riscuri majore, că direcția dispune de structuri proprii, că a fost informată asupra organizării și altor servicii care pot oferi servicii specializate, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În esență s-a motivat de recurentă în temeiul art. 3041Cod de procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (filele 2 - 3 dosar curte) că minorul beneficiază de măsura de protecție, că recurenta este specializată pe boala de care suferă minorul () și că este în interesul lui să rămână în cadrul instituționalizat aferent de recurentă.
Recursul este nefondat.
În drept recursul a fost întemeiat pe art. 3041Cod de procedură civilă și art. 304 pct. 9 și 10 Cod de procedură civilă.
Dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 10 Cod de procedură civilă nici nu se mai iau în discuție întrucât fiind referitoare la netemeinicie (iar recursul fiind o cale extraordinară de atac de reformare) acestea au fost abrogate.
Dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă au în vedere două ipoteze: a) hotărârea este lipsită de temei legal (atunci când din modul cum este redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect aplicată) și b) când s-a dat cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii 8s-a aplicat o normă generală în locul celei speciale, o normă ce nu este incidentă în speță, legea română deși raportul juridic dedus judecății avea un element de extraneitate și s-a dat textului de lege corespunzător situației de fapt o interpretare greșită.
Or, nici-una din aceste situații nu se regăsesc în decizia recurată sau există elemente criticabile prin recursul scris care să conducă la neleglaitatea deciziei civile care se cere.
Sintetizând, față de minorul de 15 ani, diagnosticat cu a fost luată măsura plasamentului de Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 212/2005 la Fundația " " o organizație înființată de societatea civilă și care este adevărat are în obiectiv, îngrijirea minorilor cu această boală ( - ).
Or, deși s-a aflat în grija acestei instituții, minorul a părăsit-o în luna aprilie 2009.
În raport de dispozițiile Legii nr. 272/2004 (așa cum corect a motivat prima instanță) interesul superior al copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004) impune ca măsura de plasament să-și atingă scopul pentru care a fost luată.
Deși Fundația " " are chiar această specializare, fiind însă o instituție particulară nu are aceeași forță de a lua la nivel de țară măsuri față de un minor în vârstă de 15 ani diagnosticat cu /, și ca atare corect Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gal uat hotărârea ca față de minor să se ia o măsură de plasament în cadrul direcției, instituție instituționalizată și care poate colabora mai eficient cu celelalte organe ale statului, mai ales față de situația delicată a minorului (vârsta și boala).
Ca atare, motivele de recurs nu pot fi primite și fiind neîntemeiate conform art. 312 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 312 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, împotriva sentinței civile nr. 110 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Fundația " " G, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./16.11.2009
G-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Pena, Elena Vlad
| ← Plasament. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
