Divort. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 158
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - -- JUDECĂTOR 3: Jănică Gioacăș
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.167/AC din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-reclamant -, asistat de avocat și intimata-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdivorț - cu minori -recursul se află la al doilea termen de judecată și că procedura este completă.
Apărătorul recurentului-reclamant motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Intimata-pârâtă depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are cereri noi de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că în mod greșit Tribunalul Neamț nu a admis apelul în legătură cu încredințarea minorului care a fost crescut încă de la naștere de către recurent împreună cu bunicii paterni. Recurentul în mod permanent s-a ocupat de minor, de creșterea și educarea lui. Au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă că minorul este înscris la grădiniță, din fișa medicală rezultă că este verificat periodic și că este sănătos, iar din ancheta socială rezultă că recurentul are condiții bune pentru creșterea și îngrijirea minorului. Intimata nu l-a mai văzut pe minor încă din anul 2006, niciodată nici măcar de sărbători nu i-a adus minorului vreun cadou, nu s-a interesat de el, iar acum m-ai și întreține relații de concubinaj cu alt care de fapt i-a și spus că nu va primi acest copil în casa lui. Minorul nu poate fi dislocat din mediul în care a crescut încă de la naștere. S-a mai depus la dosar două soluții pronunțate de Curtea de Apel Bacău de unde rezultă că minorii au fost dați spre creștere și îngrijire și taților. Deși intimata susține că recurentul împreună cu familia sa ar consuma băuturi alcoolice și că nu ar avea condiții pentru creșterea minorului, din ancheta socială depusă la dosar și din caracterizarea depusă de recurent, aceste lucruri nu rezultă. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamț, admiterea apelului în sensul încredințării minorului spre creștere și educare recurentului care a fost crescut și îngrijit de acesta încă de la naștere. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului pe baza notelor scrise depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.167/AC/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 193 din 25.01.2008 a Judecătoriei Tîrgu N, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, a fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr.193 din 25.01.2008, Judecătoria Tîrgu Naa dmis în parte atât acțiunea civilă de divorț formulată de reclamantul - împotriva pârâtei, cât și cererea reconvențională acesteia din urmă, dispunând:
- a desfăcut, prin divorț căsătoria părților, încheiată la Primăria
comunei la data de 13.08.2001;
- a dispus revenirea pârâtei-reclamante la numele avut anterior
căsătoriei, acela de;
- a încredințat pârâtei-reclamante, spre creștere și educare, pe
minorul, născut la 1.12.2002;
- a obligat reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere
în favoarea minorului, în sumă de 120 lei lunar,începând cu data introducerii cererii reconvenționale și până la majoratul minorului;
- a compensat în parte cheltuielile de judecată în limitele sumei
de 310.30 lei și a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 114.65 lei, reprezentând J din cheltuielile de judecată.
Hotărârea astfel pronunțată a fost sumar motivată de judecătorul fondului, care a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 13.08.2001 și s-au despărțit definitiv în fapt la 8.11.2006, pe fondul unei situații conflictuale și tensionate căreia nu i-a mai urmat împăcarea, minorul născut din conviețuirea celor doi soți, la 1.12.2002, rămânând în grija tatălui său și a bunicilor paterni, pentru fiecare dintre capetele de cerere deduse judecății fiind indicat doar temeiul juridic din Codul familiei avut în vedere.
În termenul prevăzut de art.619 alin.1 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe a fost apelată de către reclamantul - pârât și criticată sub aspectul modalității de soluționare a capătului de cerere având ca obiect încredințarea copilului spre creștere și educare, apelantul arătând că în apel, la dosar au fost depuse de către apelant o serie de înscrisuri noi, și anume: două fotografii care-l înfățișează pe minor, împreună cu tatăl său și părinții acestuia, o așa - numită " declarație" eliberată de grădinița din cadrul Școlii nr.1, ale cărui cursuri le-a frecventat minorul, o caracterizare a apelantului de la locul său de muncă, " " Tîrgu N, adeverință medicală cu privire la faptul că minorul nu este în evidența medicului de familie cu boli cronice și diploma obținută de copil în anul școlar 2007-2008.
Examinând sentința sub aspectele relevate de reclamantul - pârât, tribunalul găsește apelul nefondat, deoarece niciuna dintre probele administrate în ambele faze procesuale nu a evidențiat vreun motiv pentru care minorul să nu fie încredințat mamei sale, cu atât mai mult, cu cât se află la vârsta la care îi sunt absolut necesare prezența și grija maternă, pentru o normală dezvoltare și formare sub toate aspectele, fizic, psihic, social, educațional etc. Este adevărat că, de la sfârșitul anului trecut, când intimata a fost obligată de soț și de mama acestuia să plece din domiciliul conjugal, unde a refuzat să mai revină, implicit ea a trăit departe de fiul său minor, cu care a fost împiedicată de fostele rude să păstreze legătura, fiind nevoită, de aceea, să-i trimită copilului pachete prin intermediul altor persoane, mai puțin atunci când l-a vizitat la grădiniță.
Nu este mai puțin adevărat și faptul că, atât timp cât băiețelul s-a aflat în îngrijirea tatălui, el a beneficiat de condiții corespunzătoare de creștere și educare, dar câtă vreme nu s-a dovedit că intimata nu dispune de mijloacele materiale și de garanțiile morale care să-i permită să se ocupe de copilul său, căruia să-i poată asigura un climat de siguranță, încredere și afectivitate, necesar pentru o evoluție armonioasă și echilibrată, nu se justifică despărțirea copilului de mamă și viețuirea lui departe de aceasta.
Pentru motivele arătate, apelul a fost respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței criticate, conform art. 296 Cod procedură civilă și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.274 din același Cod, privind suportarea cheltuielilor ocazionate de proces de partea căzută în pretenții.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul-reclamant care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând în esență faptul că, în mod greșit instanțele precedente au dispus încredințarea minorului către intimata-pârâtă în pofida ansamblului probatoriu pe care l-a administrat în cauză care îl îndreptățeau la încredințarea minorului.
Astfel, instanțele au ignorat faptul că de la data despărțirii în fapt minorul s-a aflat în grija și întreținerea sa, că intimata nu s-a mai interesat de acesta, că ancheta socială efectuată în cauză relevă împrejurarea că minorul beneficiază de condiții optime de creștere și educare, precum și faptul că minorul este și în prezent în întreținerea sa.
A mai invocat recurentul faptul că instanțele au nesocotit principiul interesului superior al minorului în raport de dispozițiile Legii 272/2004 și ale art.42 Codul familiei.
În cauză, recurentul a depus înscrisuri și practică judiciară.
De asemenea, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.31 al.2,3 din Legea nr.272/2004 exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului și să asigure bunăstarea materială și spirituală, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale precum și prin reprezentarea legală și administrarea patrimoniului.
În situația unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța este abilitată să hotărască potrivit interesului superior al copilului, în acest sens fiind și dispozițiile art.42 Codul familiei.
probator administrat în cauză, relevă faptul că destrămarea relațiilor de familie s-a datorat ambilor soți, care au locuit împreună la gospodăria părinților recurentului până în noiembrie 2008, când intimata a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal datorită comportamentului violent al soțului.
Este de reținut în cauză, că, până la data plecării din domiciliu a intimatei, minorul rezultat din căsătorie s-a aflat în grija și întreținerea ambilor părți, că intimata s-a preocupat corespunzător de creșterea și educarea sa în timpul conviețuirii cu pârâtul, ulterior despărțirii în fapt, acesteia fiindu-i interzise în mod evident legăturile personale cu minorul, atât de către recurent, cât și de părinții acestuia.
În contextul anterior arătat nu poate fi reținută argumentația recurentului conform căreia intimata a fost dezinteresată de soarta minorului după data despărțirii în fapt, abandonându-l în casa foștilor socri.
De asemenea, din anchetele sociale efectuate la domiciliul părților rezultă că acestea locuiesc cu familia de filiație naturală și pot oferi condiții bune de creștere și educare a minorului; de asemenea, ambii soți realizează venituri, putând asigura un nivel de trai corespunzător minorului.
În raport de cele anterior arătate, având în vedere vârsta fragedă a minorului ce necesită prezența și afecțiunea maternă de care a beneficiat până la despărțirea în fapt a părților, împrejurarea că minorul este crescut în mediul patern ostil intimatei, mediu de natură să pericliteze stabilitatea legăturilor afective cu mama care oferă garanții materiale și morale de creștere și educare, se apreciază că ambele instanțe, deși au reținut că minorul este bine îngrijit de pârât, în mod legal, au considerat că interesul superior al acestuia impune încredințarea sa mamei.
Având în vedere cele anterior expuse apreciind, în raport de motivele invocate că în cauză s-a procedat la o corectă aplicare a legii, instanța, în temeiul art.312 ind.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.167/AC din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.dec..-/
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./17.03.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
| ← Plasament. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Timisoara | Plasament. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
