Plasament. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1715/R/2009
Ședința publică din 28 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul - precum și recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1104 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, precum și pe pârâții, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJd -na procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 august 2009, prin registratura instanței, reclamanta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că a studiat această întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, precum și a recursului declarat de pârâtul, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 499 din 20 martie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- și a menținerii acestei sentințe, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1104 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj, în sensul că a fost încuviințată reclamanta să monitorizeze exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, de către pârâtul reclamant reconvențional.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sas olicitat să se dispună completarea sentinței civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj, în sensul desemnării reclamantei cu privire la monitorizarea felului în care tatăl copilului își exercită drepturile și îndatoririle părintești. Prin sentința civilă nr. 499/2009 a Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S pentru stabilirea măsurii de plasament la intimatul, pentru copilul, s-a respins ca fără obiect cererea reconvențională a intimatului pentru reintegrarea copilului în familie și ca nefondată cererea bunicilor paterni, pentru stabilirea față de copil a măsurii plasamentului.
Situația de fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în cazul copilului a fost determinată de împrejurarea că mama sa, căreia copilul i-a fost încredințat în urma divorțului - a decedat; a rămas inițial în grija soțului mamei sale pentru ca pe parcursul judecății tatăl său biologic să preia toate sarcinile părintești; se află și în prezent în grija și responsabilitatea părintelui său.
Potrivit art. 2812Cod procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal ori accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara recurs.
În cazul de față nu a fost formulată în mod explicit o cerere în legătură cu monitorizarea cazului.
S-a reținut că măsura reintegrării copilului în familie nu a mai fost dispusă de către instanță, nu pentru că aceasta nu s-ar fi impus, ci având în vedere că ea a fost efectiv pusă în practică în timpul judecății.
Prin urmare, soluționând astfel cererea reconvențională instanța a înțeles să consfințească reintegrarea în familie a copilului, sentința pronunțată fiind din punct de vedere practic dar și juridic, titlul în baza căruia se află în grija tatălui.
S-a reținut că din această perspectivă de abordare, respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002, cu aplicație concretă la cazul, permit pronunțarea unei hotărâri în sensul solicitat de reclamantă, astfel că cererea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul - precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Prin recursul său pârâtul a arătat că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Consideră că DGASPC Saf ormulat o cerere ilegală, în sensul de a solicita ceva ce nu s-a cerut în acțiunea introductivă de instanță, încercând obținerea ilegală a acordului de monitorizare al tatălui în felul în care își exercită îndatoririle părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6.proc.civ. instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce nu s-a cerut, cererea fiind tardiv formulată.
Consideră că Tribunalul Sălaj prin hotărârea pronunțată a îngrădit drepturile pârâtului în exercitarea îndatoririlor părintești, fiindu-i încălcat dreptul la o viață familială privată, intimă și liniștită, drept prevăzut de Constituția României.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin recursul său solicită casarea în întregime a sentinței civile nr. 1104/2009 și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie înlăturată măsura de monitorizare a pârâtului.
În motivele de recurs arată că instanța în mod nelegal a admis cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, încălcând prevederile art. 2812.proc.civ. instanța nefiind sesizată cu un capăt de cerere care să aibă ca obiect monitorizarea numitului cu privire la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești. Nu există dovezi că tatăl minorei nu și-ar exercita obligațiile și drepturile părintești, iar față de copil nu s-a luat o măsură de protecție specială care să permită urmărirea dezvoltării copilului precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copil, după reintegrarea în familie, așa cum prevede art. 70 din Legea nr. 272/2004.
Consideră că în cazul de față nu există nicio suspiciune și nicio sesizare cu privire la faptul că numitul nu și-ar exercita obligațiile și drepturile părintești.
Reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, prin întâmpinarea de la 18-20, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 6 și pct. 9 Cod procedură civilă "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."
Din acest text se reține că pentru a putea completa hotărârea instanța trebuie să fi omis să se pronunțe asupra unei cereri sau capăt de cerere, și ca, bineînțeles, această cerere să fi fost formulată.
În speță prima instanță reține că cererea nu a fost formulată explicit, dar că, respingând cererea reconvențională instanța a înțeles să consfințească reintegrarea în familie a copilului, sentința pronunțată fiind din punct de vedere practic dar și juridic, titlul în baza căruia se află în grija tatălui iar din această perspectivă de abordare, respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002, cu aplicație concretă la cazul, permit pronunțarea unei hotărâri în sensul solicitat de reclamantă, astfel că cererea a fost admisă.
Din cele expuse de prima instanță reiese că a avut în vedere respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002.
Curtea reține că nici măcar reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S nu a motivat în acest fel cererea și nici nu a produs măcar argumente care să susțină necesitatea monitorizării modului de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, de către pârâtul reclamant reconvențional, cu toate că ar fi fost necesare probe în acest sens.
Revenind la lipsa formulării unei cereri în cursul procesului, curtea reține că procesul între părți a fost finalizat prin sentința civilă nr. 499/20.03.2009, sentință care nu a fost atacată de către nici una dintre părți.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.", acesta fiind un text care sprijină principiul disponibilității, principiu ce domină, printre altele, procesul civil.
Ca un corectiv, pentru cazurile când se încalcă acest text legal, și implicit și principiul disponibilității, art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă prevede ca motiv de casare ipoteza când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Argumentul susținut de către prima instanță, respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, ca scop final al aplicării Legii nr. 272/2002, nu justifică pronunțarea asupra unei cereri care nu a fost formulată în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Dacă se impune necesitatea monitorizării modului de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, de către pârâtul reclamant reconvențional reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S poate formula o astfel de cerere.
Or, dacă o astfel de cerere nu a fost formulată în cursul procesului instanța nu poate completa dispozitivul ca și cum o astfel de cererea ar fi fost depusă.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1104 din 22.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în totalitate în sensul respingerii cererii reclamantei DGASPC S având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1104 din 22.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în totalitate în sensul respingerii cererii reclamantei DGASPC S având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 499/2009 a Tribunalului Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
- - - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 02.09.2009
Judecător fond - - Tribunalul Sălaj
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
| ← Divort. Decizia 1668/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
