Plasament. Decizia 1717/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr- Cod operator: 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1717/R/2009
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 753 din 3 august 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și pe intimata, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic - și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic -, depune la dosar delegație, întâmpinare (3 exemplare), prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și netemeinic, raport de evaluare privind situația minorei (3 exemplare) și ancheta socială, privind pe numita, domiciliată în com., satul nr. 338, privind instituirea măsurii de plasament familial pentru minora - (3 exemplare).
Instanța înmânează reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj câte un exemplar din actele mai sus menționate.
Curtea suspendă ședința de judecată timp de 30 min. pentru a da pârâtului recurent posibilitatea să se prezinte la dezbateri, având în vedere că acesta se găsește în Penitenciarul Gherla, în executarea unei pedepse privative de libertate, urmând să fie prezentat instanței cu însoțitor de la garda penitenciarului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic - și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv omisiunea instanței de fond de a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 2 și 4 din Legea nr. 272/2004 actualizată, asupra modalității de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoana și la bunurile minorei, în privința căreia s-a solicitat instituirea măsurii de plasament familial și referitor la care, în virtutea dispozițiilor legale mai sus menționate instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe din oficiu, chiar dacă exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, cu privire la bunurile minorei sus-menționate, revin președintelui Consiliului Județean
Nemaifiind alte excepții de invocat, alte cereri prealabile de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M arată că minora este orfană de mamă, din acest an, iar tatăl său se află în Penitenciar pentru executarea unei pedepse privative de libertate, astfel că bunica maternă este cea care se ocupă de creșterea și educarea minorei. Învederează instanței că afirmația pârâtului recurent, referitoare la faptul că bunica maternă este bolnavă de TBC, nu este reală, iar din ancheta socială depusă la dosarul cauzei, rezultă că bunica maternă este sănătoasă clinic.
Se prezintă în instanță pârâtul recurent, însoțit de patru agenți de poliție, întrucât execută o pedeapsă privativă de libertate, în Penitenciarul Baia Mare.
Instanța redeschide dezbaterile și aduce la cunoștință pârâtului recurent faptul că, la a doua strigare a cauzei, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. a invocat din oficiu un motiv de recurs de ordine publică, respectiv omisiunea instanței de fond de a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 2 și 4 din Legea nr. 272/2004 actualizată, asupra modalității de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoana și la bunurile minorei, în privința căreia s-a solicitat instituirea măsurii de plasament familial.
La întrebarea instanței, pârâtul recurent arată că își susține recursul așa cum a fost formulat în scris și că nu are de formulat alte cereri prealabile sau de invocat alte excepții.
Nemaifiind alte excepții de invocat, alte cereri prealabile de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și arată că este de acord ca minora să rămână la bunica maternă, însă dorește să-și vadă fiica, deoarece timp de un an de zile nu a văzut-o și nici nu a vorbit la telefon cu aceasta, întrucât bunica maternă nu-i dă voie minorei să vorbească cu el.
Reprezentanta reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M arată că minora este orfană de mamă, din acest an, iar tatăl său se află în Penitenciar pentru executarea unei pedepse privative de libertate, astfel că bunica maternă este cea care se ocupă de creșterea și educarea minorei. Învederează instanței faptul că, afirmația pârâtului recurent, referitoare la faptul că bunica maternă este bolnavă de TBC, nu este reală, iar din ancheta socială depusă la dosarul cauzei rezultă că bunica maternă este sănătoasă clinic și climatul din familie este armonios, lipsit de conflicte. Arată că bunicii paterni au o stare materială precară, iar din acest motiv nu se pot ocupa de creșterea și educarea minorei. În ce privește motivul de ordine publică invocat din oficiu de către instanță, solicită ca exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la bunurile minorei sus-menționate să fie transferate în sarcina Consiliului Județean
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că în temeiul Legii nr. 272/2004 minora a fost dată în plasament pentru că este lipsită de ocrotire, întrucât mama acesteia a decedat, iar tatăl său se află în Penitenciar, pentru executarea unei pedepse privative de libertate. Totodată, arată că motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, întrucât în fața Tribunalului Maramureș pârâtul a fost citat legal, iar în ce privește condiția socială a minorei, aceasta a fost crescută de bunica maternă, de aceea minora a fost încredințată spre creștere și educare acesteia. Solicită admiterea în parte a recursului, sub aspectul motivului de recurs de ordine publică și modificarea sentinței recurate în aceste limite.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 753/03.08.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință, s-a dispus instituirea măsurii plasamentului minorei, născută la 27.10.1999 în B M, fiica lui și a lui, la, cu domiciliul în nr. 338 județul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că minora este fiica pârâtului și a numitei, rezultând dintr-o relație din afara căsătoriei celor doi, relație oficializată ulterior prin încheierea căsătoriei, căsătorie desfăcută mai apoi prin sentința de divorț nr. 1275/2003. În prezent, mama minorei este decedată, deces care a survenit la data de 07.01.2009, iar tatăl minorului este deținut în Penitenciarul Gherla, în executarea unei pedepse privative de libertate, de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În urma decesului mamei sale minora a rămas în grija bunicii materne, care se străduiește să-i asigure condiții bune de creștere și educare. Minora frecventează cursurile Școlii cu clasele I-VIII, fiind elevă în clasa a-II- Raportat la această stare de fapt, în temeiul art. 58 și urm. din Legea nr. 272/2004, Tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, arătând că este nemulțumit de modul în care a fost soluționată cauza de către Tribunalul Maramureș, întrucât procesul s-a judecat în lipsa sa și nu i-a fost solicitat consimțământul pentru ca fiica sa să fie dată fostei sale soacre.
În motivarea recursului a fost reiterat istoricul relației părinților minorei, arătându-se de către recurent, pe de o parte, că fosta sa soacră, căreia i-a fost dată minora în grijă, nu îl lasă să o vadă pe minoră, iar pe de altă parte, că fosta sa soacră este bolnavă de și nu oferă condiții prielnice pentru creșterea minorei, întrucât locuiește împreună cu alte 7 persoane într-o casă cu două camere. S-a mai invocat de către recurent faptul că nu s-a efectuat de către prima instanță o anchetă socială la domiciliul părinților săi - bunicii paterni ai minorei -, pentru a se verifica dacă aceștia au condiții prielnice pentru creșterea și îngrijirea minorei.
La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2009 Curtea, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. 2. proc. civ. un motiv de recurs de ordine publică, și anume, omisiunea primei instanțe de a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 2 și 4 din Legea nr. 272/2004 republicată, asupra modalității de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoana și la bunurile minorei, în privința căreia s-a solicitat dispunerea măsurii plasamentului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și neîntemeiat, cu motivarea că, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată cu privire la numita și din raportul de evaluare privind situația minorei, de la decesul mamei sale minora a rămas în grija bunicii materne, care îi asigură cele mai bune condiții de creștere și educare, în prezent minora fiind elevă în clasa a-III-a a Școlii cu Clasele I-VIII. De asemenea, ancheta socială a evidențiat faptul că bunica maternă nu suferă de, aspect confirmat și de evidențele Dispensarului Comunal.
Recursul este fondat în parte.
În ceea ce privește starea de fapt, și la care instanța de recurs are posibilitatea să se raporteze în conformitate cu dispozițiile art. 3041. proc. civ. se constată de către C că aceasta a fost corect stabilită și evidențiată de către prima instanță, motiv pentru care nu va fi reiterată în considerentele prezentei decizii.
Motivele de recurs invocate de pârâtul recurent vizează, punctual, patru aspecte: în primul rând, soluționarea cauzei în primă instanță de către Tribunalul Maramureș cu nelegala citare a acestui pârât; în al doilea rând, omisiunea instanței de fond de a efectua o anchetă socială la domiciliul bunicii materne, pentru a dovedi faptul că aceasta nu dispune de cele mai prielnice condiții pentru creșterea și îngrijirea minorei, întrucât este bolnavă de și locuiește cu alte 7 persoane într-o casă cu două camere, respectiv, că nu s-a efectuat o anchetă socială la domiciliul bunicilor paterni ai minorei, pentru a se stabili dacă aceștia oferă condiții prielnice pentru creșterea și îngrijirea minorei; în al treilea rând, faptul că bunica maternă nu-i permite minorei să-l viziteze pe recurent; în al patrulea rând, omisiunea instanței de fond de a-i solicita consimțământul pentru plasamentul minorei.
Verificându-se de către C primul motiv de recurs invocat, și care s-ar circumscrie punctului 5 al art. 304. proc. civ. coroborat cu art. 105 alin. 2. proc. civ. art. 85 și urm. proc. civ. Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins ca atare, motivat pe următoarele considerente:
Primul termen de judecată stabilit pentru soluționarea cauzei în primă instanță fost C din data de 29 mai 2009, pentru când pârâtul recurent a fost citat la domiciliul pe care îl avusese anterior încarcerării sale, în localitatea nr. 338 județul M ( 45-46 dosar fond), însă, la primul termen de judecată, din 29 mai 2009, instanța a constatat viciul de procedură cu pârâtul, deținut în Penitenciarul Gherla, dispunând citarea acestuia și din Penitenciarul Gherla.
Pentru următorul termen de judecată acordat în cauză, 26.06.2009, pârâtul recurent a fost citat atât de la domiciliul pe care îl avusese, cât și din Penitenciarul Gherla, dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la Penitenciarul Gherla întorcându-se cu mențiunea că pârâtul a refuzat să semneze de primire ( 48, 51 dosar fond).
La termenul de judecată din 26.06.2009 instanța a constatat din nou viciul de procedură cu pârâtul, dispunând citarea acestuia din Penitenciarul Gherla ( 52 dosar fond), pentru următorul termen de judecată acordat în cauză, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta întorcându-se cu mențiunea că acesta a primit citația semnând-o în fața agentului constatator ( 54 dosar fond), citația fiind primită de pârât la data de 8 iulie 2009, deci cu respectarea termenului prevăzut de art. 89. proc. civ.
Se constată, așadar, de către C că acest motiv de recurs nu poate fi primit, judecarea în fond a cauzei fiind făcută cu legala citare a pârâtului recurent.
În legătură cu susținerea recurentului, conform căreia nu s-ar fi efectuat anchete sociale la domiciliul bunicii materne, respectiv, la domiciliul bunicilor paterni, pentru a se stabili care dintre aceștia oferă cele mai bune condiții pentru creșterea și îngrijirea minorei, aceasta, de asemenea, este nefondată, impunându-se respingerea și a acestor motive de recurs, având în vedere că, din analizarea probațiunii administrate în fața primei instanțe, precum și a înscrisurilor depuse la dosarul de recurs de către reclamanta intimată, rezultă cu prisosință faptul că s-a efectuat o anchetă socială la domiciliul bunicii materne, înregistrată la Primăria comunei sub nr. 255/16.02.2009 ( 20 dosar fond), o alta înregistrată sub nr. 256/16.02.2009 ( 28 dosar fond), ambele efectuate de către Primăria comunei - Autoritatea Tutelară, precum și o anchetă socială efectuată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M la data de 31.03.2009 ( 6-8 dosar fond), toate acestea confirmând faptul că bunica maternă oferă cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea minorei, minora aflându-se în îngrijirea acesteia de la decesul mamei sale. Anchetele sociale au evidențiat faptul că, la momentul efectuării anchetelor sociale, bunica maternă oferea condiții satisfăcătoare de locuit, de igienă și curățenie, și că nu există niciun fel de probleme de sănătate în familia acesteia, aspect confirmat de altfel și de adeverința medicală aflată la fila 34 dosar fond.
Ancheta socială efectuată la data de 17.09.2009 de către Primăria comunei, înregistrată sub nr. 1474/17.09.2009, depusă la dosarul instanței de recurs, confirmă concluziile anchetelor sociale efectuate în fața primei instanțe.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la omisiunea primei instanțe de a efectua o anchetă socială la domiciliul bunicilor paterni, pentru a se verifica dacă aceștia oferă condiții prielnice pentru creșterea și îngrijirea minorei, având în vedere că o atare anchetă socială nu se impunea și nu se justifica legal, câtă vreme cei doi bunici paterni, u și, au declarat că sunt de acord ca minora să fie încredințată bunicii materne spre creștere și educare ( 30-31 dosar fond).
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se invocă lipsa consimțământului pârâtului la dispunerea măsurii plasamentului minorei la bunica maternă, Curtea constată că și acesta este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 56 lit. b, art. 61 alin. 1 și art. 61 alin. 2 lit. b din Legea nr. 272/2004 republicată.
Astfel, în conformitate cu art. 56 lit. b se poate dispune măsura plasamentului cu privire la copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora. Se constată de către instanță că, în speță, nu se poate imputa părinților minorei faptul că minora nu poate fi lăsată în grija acestora, fiind astfel întrunită ipoteza pretinsă de acest text legal.
Din coroborarea art. 56 lit. b cu art. 56 alin. 1 rezultă faptul că pentru plasamentul minorului, dispus de Comisia pentru Protecția Copilului, este necesar acordul părinților, însă, textul art. 61 alin. 1 lit. b prevede că plasamentul se dispune de către instanța de judecată, la cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru copilul aflat în situația prevăzută de art. 56 lit. b, atunci când nu exista acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri.
În speță, este prezentă această ipoteză, respectiv, acordul părinților nu a existat, întrucât unul dintre părinți era decedat, iar celălalt se găsea în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Gherla.
În sfârșit, în actualul cadrul procesual, pârâtul recurent nu poate pretinde reglementarea unui program de vizitare a minorei, astfel încât și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru toate considerentele anterior expuse, Curtea constată că recursul pârâtului nu este fondat însă, în temeiul art. 306 alin. 2. proc. civ. rap. la art. 62 alin. 2 și 4 din Legea nr. 272/2004 republicată, va admite motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Art. 62 din Legea nr. 272/2004 republicată, prevede următoarele:
"(1) Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului.
(2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), părinții decăzuți din drepturile părintești, precum și cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului lor.
(4) Modalitatea de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoană și la bunurile copilului aflat în situația prevăzută la art. 56 lit. c) și d) și, respectiv, la art. 56 lit. b) și e) se stabilește de către instanța judecătorească".
Din analiza coroborată a alin. 2 și 4 acestui text legal se desprinde ideea că instanța de judecată trebuie să se pronunțe din oficiu cu privire la modalitatea de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cu privire la persoană și la bunurile copilului aflat în situația prevăzută la art. 56 lit.
Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. 2. proc. civ. rap. la art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3. proc. civ. se va admite în parte recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 753/03.08.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, astfel:
Deleagă exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana minorei, născută la 27.10.1999, în favoarea numitei, -.
Deleagă exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la bunurile minorei sus menționate, în favoarea Președintelui Consiliului Județean
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
--- - --- - -- -
GREFIER
Red./dact.MM
7ex./21.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 345/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
