Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/R/2009 | |
Ședința publică 18 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 63 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe intimatul Consiliul Local al Municipiului Z, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul- intimat și pârâta-recurentă - asistată de avocat -.
Reclamantul intimat solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât reprezentantul său legal nu a sosit încă la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat și pârâta-recurentă -, avocat -, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și este timbrat cu 10 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 februarie 2009 reclamantul-intimat a depus la dosar, prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, la care a fost anexată copia delegației de reprezentare. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei-recurente.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocațial și copia contractului de vânzare-cumpărare din care rezultă că pârâta recurentă a cumpărat un imobil situat în localitatea, sat Baica nr. 22, compus din trei camere și bucătărie. Se comunică reprezentantului reclamantului intimat un exemplar din acesta.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare, o notă de cheltuieli, dovada achitării onorariului avocațial, un bon de benzină reprezentând cheltuielile de transport la instanță, întâmpinare și copia carnetului de elev al minorului -.
Întrebată fiind, pârâta recurentă arată că încă lucrează și locuiește în Spania și s-a întors în țară doar pentru a se prezenta la proces.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei-recurente arată că motivul de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, constă în neluarea în considerare a probelor administrate precum și aspectul că hotărârea nu se bazează pe probele de la dosar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Repezentantul pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului promovat de reclamantul și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul reclamantului-intimat pune concluzii în sensul respingerii recursului solicitând menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată potrivit notei de cheltuieli depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.476 din 22 februarie 2008 a Judecătoriei Zalău, s-a respins ca nefondată acțiunea de încredințare a minorului, introdusă de reclamantul, împotriva pârâtei -.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și în consecință, i s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul -, născut la data de 2 iulie 2001.
A fost obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere în sumă de 102,5 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorului.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că minorul - născut la data de 2 iulie 2001, este fiul din afara căsătoriei, rezultat din relațiile dintre și -.
Conform art.65 fam. dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, se vor hotărî potrivit dispozițiilor art.42-44 inclusiv, privind copilul rezultat din căsătorie, care se aplică prin asemănare.
Având în vedere conținutul anchetei sociale efectuate în cauză, judecătoria a dispus încredințarea minorului la mamă spre creștere și educare, întrucât îi poate oferi afecțiunea, îndrumarea și condițiile de trai de care are nevoie la această vârstă. Ea a fost aceea care s-a ocupat efectiv de creșterea minorului, după nașterea acestuia.
Din anul 2004, de când pârâta a plecat în Spania, minorul s-a aflat în grija bunicilor materni din localitatea.
Începând de la sărbătorile de iarnă din anul 2006, minorul a fost luat de tatăl său în locuința acestuia din municipiul Z, unde trăiește în concubinaj cu o altă femeie.
Și pârâta a intrat în relații de concubinaj cu un alt în, unde realizează venituri corespunzătoare unui trai decent.
Prin decizia civilă nr.63 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.476 din 22 februarie 2008 a Judecătoriei Zalău, care a fost modificată în tot și rejudecând cauza, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei - și în consecință, i s-a încredințat reclamantului spre creștere și educare minorul -, născut la data de 2 iulie 2001.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară, în sumă de 130 lei.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului, ca nefondată.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că minorul -, s-a născut la data de 2 iulie 2001, fiul lui și -. După ce pârâta a plecat la muncă în străinătate în luna iunie 2004, minorul în vârstă de 3 ani a fost lăsat în grija bunicilor materni din.
În anul 2006, reclamantul l-a luat pe minor la locuința lui din municipiul Z, unde trăiește în concubinaj cu o altă femeie. Și pârâta aflată în din Spania, a intrat în relații de concubinaj cu un alt.
Între anii 2004-2006, părțile au păstrat legături personale cu minorul, pârâta vizitându-l de două ori și trimițându-i pachete și bani, în timp ce reclamantul l-a vizitat în special la sfârșitul săptămânii.
Întrucât din anul 2006 minorul se află în grija reclamantului, s-a obișnuit cu prezența tatălui său și a anturajului acestuia, în timp ce pârâta a avut doar legături sporadice cu fiul ei.
Autoritatea tutelară a constatat că reclamantul îi asigură minorului condiții corespunzătoare de creștere și educare. De asemenea, martorii audiați în cauză, au declarat că minorul frecventează școala în clasa I-a, unde este dus de cele mai multe ori de reclamant. Anterior, minorul a fost dus de reclamant la cămin. Din probele testimoniale a rezultat că între tată și fiu există puternice legături de afecțiune, astfel că nu se impune ruperea acestora prin încredințarea minorului la mamă spre creștere și educare, care l-ar duce în Spania, unde nu cunoaște limba spaniolă, pentru a se putea integra în colectivitate și a continua școala.
Așa fiind, s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinței, care a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta și în consecință, i-a fost încredințat minorului tatălui spre creștere și educare, respingându-se cererea reconvențională.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta -, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului în contra sentinței, care să fie menținută în întregime, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, prin aceea că a anulat minuta deciziei prin care a dispus după deliberare, anularea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței, ca netimbrat.
Chiar dacă anularea minutei a fost justificată de parvenirea chitanței privind plata taxei de timbru de către reclamant după închiderea dezbaterilor, instanța de apel a încălcat normele de procedură, aducându-i pârâtei o vătămare gravă care nu poate fi înlăturată decât prin constatarea de către instanța de recurs a nulității actului procedural de anulare a minutei.
Recurenta a considerat că este inadmisibil și actul procedural de repunere pe rol a cauzei.
De asemenea, recurenta a mai susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de apel nu a luat în considerare veniturile și bunurile dobândite de părinți, aspecte relevate în anchetele sociale și în actele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că recurenta are o situație materială incomparabil mai bună decât a intimatului. Astfel, recurenta a achiziționat două autoturisme, a economisit bani pe care i-a depus într-un depozit bancar și a cumpărat o casă de locuit împreună cu terenul aferent, în comuna.
În Spania, recurenta îi poate oferi minorului condiții net superioare, iar veniturile realizate le pot asigura un trai confortabil, practica și doctrina juridică instituind regula încredințării minorului la mamă spre creștere și educare.
Recurenta obține câștiguri în sumă de 1264 euro lunar, în timp ce intimatul are un salariu de numai 410 lei lunar.
Enunțarea de către instanța de apel în considerentele deciziei că pârâta ar fi părăsit copilul în urmă cu 3 ani, este gratuită și contrară probelor de la dosar. Probațiunea administrată în apel, nu contrazice probele administrate la fond, iar hotărârea instanței de apel este viciată, deoarece nu cuprinde procedeul logic prin care s-a ajuns la soluția pronunțată. Or din probele existente la dosar, nu se poate trage concluzia că mama ar avea vreo culpă față de creșterea minorului.
În mod corect a reținut prima instanță că reclamantul nu a avut responsabilitatea creșterii și educării efective a copilului, responsabilități ce i-au aparținut mamei până la vârsta de trei ani a minorului, iar ulterior, bunicilor săi materni. După nașterea copilului, numai recurenta a muncit, obținând un câștig lunar de trei milioane de lei, astfel că de comun acord cei doi părinți au luat hotărârea ca mama să plece la muncă în Spania, iar copilul să rămână în grija părinților ei din comuna, deoarece intimatul nu avea timpul și priceperea necesare creșterii unui copil de trei ani.
Numai recurenta a avut aport material la creșterea copilului, trimițând bani pentru creșterea lui, în timp ce intimatul ridica alocația și o păstra pentru el. Apoi a îndepărtat-o cu forța pe mamă și a luat copilul la el acasă, promovând acțiunea în justiție și indicând domiciliul pârâtei în țară.
Intimatul a fost condamnat de două ori pentru lovirea fostei lui soții, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie față de aceasta și a fost sancționat pentru conducerea pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine două stări de fapt: pe de-o parte reclamantul și-a bazat cererea pe prezumții în lipsa probelor, iar pe de altă parte s-a dovedit că reclamanta (?) deși plecată, a reușit să facă mai mult pentru copilul ei decât reclamantul.
Reținerea instanței de apel că deplasarea minorului în altă țară ar crea o ruptură în dezvoltarea lui, datorită diferențelor de limbă, este nelegală.
În mod nelegal intimatei-pârâte i-a fost refuzat dreptul de a depune concluzii scrise la ultimul termen de judecată, demonstrând că instanța de apel nu era interesată de concluziile acesteia.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 14-17, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește anularea minutei și repunerea cauzei pe rol, curtea reține că într-adevăr, în ședința publică din 18 septembrie 2008, reprezentantul pârâtei a invocat excepția netimbrării apelului declarat de reclamant împotriva sentinței, iar instanța a lăsat cauza în pronunțare asupra excepției. După închiderea dezbaterilor și deliberarea judecătorilor, pe pagina a 2-a a filei 2 din dosarul de apel, s-a scris următoarea minută:"anulează c anetimbrat apelul declarat de recl. c/a sent.civ.nr.476/22.02.2008 a Jud./Cu dr.de recurs./.în șed.pub."
Întrucât după dezbaterile asupra apelului și redactarea minutei, s-a prezentat avocata - și a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 3 lei și trimbrul judiciar în valoare de 0,50 lei 19 dos.apel, iar cauza s-a aflat la primul termen de judecată în apel, pe aceeași pagină pe care a fost scrisă minuta deciziei, s-a consemnat:"anulat înainte de pronunțare", mențiunea semnată de ambii membri ai completului de judecată, iar prin încheiere s-a dispus repunerea cauzei pe rol.
Potrivit art.258 pr.civ. "(1) După ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
(2) El se pronunță de președinte, în ședință, chiar în lipsa părților.
(3) După pronunțarea hotărârii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
(4) Dispozitivul hotărârii se consemnează într-un registru special, ținut de fiecare instanță".
Din dispozițiile acestui text legal, rezultă că numai după ce dispozitivul hotărârii a fost pronunțat în ședință, judecătorii nu mai pot reveni asupra părerii lor. a contrario, după redactarea minutei, dar înainte de pronunțarea hotărârii în ședință, judecătorii pot reveni asupra părerilor consemnate în dispozitiv.
În speță, cauza fiind la primul termen de judecată în apel, iar instanța rămânând în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului, din moment ce taxele de timbru au fost plătite în aceeași zi, este adevărat că după închiderea dezbaterilor și redactarea minutei, dar înainte de pronunțarea ei în ședință, dacă judecătorii nu ar fi anulat minuta și nu ar fi dispus repunerea cauzei pe rol, reclamantului-apelant i s-ar fi încălcat accesul la un tribunal în conformitate cu cerințele art.6 & 1 din Convenție (Cauza Beian împotriva României).
Conform art.105 alin.(2) pr.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie. Or anularea minutei înainte de pronunțarea ei în ședință, nu reprezintă o nulitate prevăzută expres de lege; totodată, prin aceasta nu i s-a adus pârâtei nicio vătămare.
Așa fiind, curtea constată că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 pr.civ.
Referitor la criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse deciziei atacate de către pârâta-recurentă prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. curtea constată că în realitate ele se înscriu în marea lor majoritate în prevederile pct.11 al aceluiași articol, conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci "când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor", prevederi abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.138/2000.
În actuala lui configurație, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ. Există două instanțe de fond: prima instanță și instanța de apel, care au sarcina administrării și analizării probelor pentru lămurirea sub toate aspectele a raporturilor juridice dintre părți deduse judecății. Prin urmare, în recurs nu mai pot fi reanalizate probele care au fost administrate, analizate și evaluate de instanțele de fond, raportate la obiectul cauzei și a dispozițiilor legale incidente.
În apel, tribunalul a administrat o serie de probe noi cu declarații de martori și înscrisuri astfel că reexaminând starea de fapt pe baza ansamblului probatoriu administrat în cauză și a normelor legale aplicabile în speță, a avut posibilitatea și totodată obligația să pronunțe o soluție legală și temeinică, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoită să schimbe în totalitate sentința primei instanțe. A nu exista această posibilitate, ar însemna lipsirea de efecte a unicei căi ordinare de atac, care este apelul.
Reținând în esență că față de vârsta minorului aflat în clasa a I-a la o școală din municipiul Z, unde a obținut rezultate notate numai cu calificativul "FB", așa cum rezultă din copia carnetului de elev depusă la dosarul de recurs, de atașamentul minorului - față de tatăl său și de condițiile de creștere și educare asigurate de reclamant fiului său, este în interesul superior acestuia să-i fie încredințat tatălui spre creștere și educare.
Este de notorietate că în mediul există condiții mai bune de școlarizare, decât în mediul rural; în Spania minorul ar trebui să învețe mai întâi limba țării respective, ceea ce în semestrul doi al clasei a I-a i-ar putea crea dificultăți insurmontabile. Dacă reclamantul conviețuiește cu o altă femeie, și pârâta conviețuiește cu un alt.
Faptul că reclamantul ar fi fost sancționat pentru acte săvârșite față de fosta lui soție sau la volanul autoturismului, în primul rând nu au fost dovedite, iar în al doilea rând nu ar fi relevante în speță, unde importantă este relația dintre minor și tatăl său, precum și condițiile de creștere și educare cei îi sunt asigurate copilului, exclusiv în interesul superior al acestuia, iar rezultatele sunt concretizate inclusiv în rezultatele foarte bune obținute la învățătură și purtare.
Împrejurarea că recurenta ar obține câștiguri mai mari decât intimatul, nu este relevantă în speță, întrucât ambii părinți au obligația de întreținere față de copil, așadar și mama acestuia, nu doar tatăl său.
Aserțiunea pârâtei potrivit căreia instanța de apel i-ar fi refuzat dreptul de a depune concluzii scrise la ultimul termen de judecată, reprezintă o simplă afirmație, nesprijinită de nicio probă. Dacă ar fi intenționat să depună concluzii scrise în instanță ar fi avut posibilitatea; dacă i-ar fi fost refuzate le putea înregistra la grefa tribunalului, dacă a redactat concluziile respective, le-ar fi depus ca dovadă în recurs, ceea ce nu a făcut.
Prin urmare, nu este prezent nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.274 alin. (1) pr.civ. recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1200 lei reprezentînd onorariu de avocat și contravaloarea transportului la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.63 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să îi plătească intimatului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- --- - - TARȚA
Red.DT:27.02.2009
Dact.CA 04.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 805/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 1717/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
