Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 174/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 174/R-MF
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.150/ din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.25677 din 28 ianuarie 2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei la data de 19.12.2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună reîncredințarea minorului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.437/09.03.1998 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr.2839/2007, rămasă definitivă la data de 28.04.1998, minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei.
Împreună cu pârâta, minorul a locuit în domiciliul bunicilor materni, dar datorită faptului că aceasta nu se ocupa de creștere minorului și îi folosea pensia de întreținere pe care i-o plătea în scopuri personale, minorul a refuzat să mai locuiască la mama sa.
A mai arătat reclamantul că de aproximativ un an de zile, minorul locuiește la domiciliul său și se ocupă singur de creșterea și educarea acestuia.
În drept au fost invocate disp. art.44 și n107 rap la art.86 și 94 fam
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 6 lei achitată conform chitanței nr.-/12.01.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri și martori, precum și audierea minorului și relații privind venitul lunar al pârâtei.
Pârâta, deși legal citată cu această mențiune nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a arătat că nu este de acord ca minorul să fie reîncredințat reclamantului.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză pentru reclamant probele cu înscrisuri și martora, iar pentru pârâtă proba cu doi martori, respectiv și.
De asemenea, instanța a procedat la audierea minorului în camera de consiliu și a dispus efectuarea anchetelor la domiciliile părților.
La dosarul cauzei au fost depuse, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.437/09.03.1998 pronunțată de Judecătorie C, certificat de naștere și carte de identitate minor, foaie matricolă clasele I-VIII privind pe minor și trei ordine de încasare numerar, două certificate de garanție și un contract de vânzare-cumpărare și în original adresa nr.57/28.01.2009 emisă de Școala cu clasele I-VIII, jud. A,respectiv adresa nr.189/28.01.2009 emisă de SC - SRL Pitești.
Prin sentința civilă nr. 256/02.03.2009 pronunțată de Judecătoria Costești s-a respins cererea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar impune schimbarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 437/09.03.1998 a Judecătoriei Costești, în sensul reîncredințării minorului către tată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul criticând-o sub următoarele aspecte:
-. În mod greșit instanța de fond în adoptarea soluției recurate nu a ținut seama de probatoriul administrat în cauză ce era favorabil apelantului invocând în acest sens ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei și opțiunea exprimată de minor care are 16 ani, având capacitate de discernământ.
Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 09.11.2009 intimata pârâtă solicită respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr.150/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admis apelul declarat de reclamant, cu schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a reîncredințării minorului către tatăl acestuia, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 02.02.2009, cu ocazia audierii minorului în vârsta de 16 ani, tribunalul a reținut că aceasta a fost dată afară din casă de frații mamei sale care nu s-a opus, pe motiv că acesta nu dorește să renunțe la relația cu tatăl său.
Minorul mai arată că dorește să locuiască cu tatăl său pentru că este mai liniștit și pentru că în mama sa nu mai are încredere.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuată la domiciliul mamei pârâte se reține că aceasta nu are locuință proprie, că locuiește împreună cu minorul în casa mamei sale.
Se mai reține că la data efectuării anchetei sociale minorul nu mai locuia cu mama sa,deoarece după terminarea clasei a VIII a s-a mutat la tatăl său.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuată la domiciliul reclamantului se reține că acesta are o locuință proprie, este cunoscut ca o persoană onestă, corectă, că se află în relații bune cu cetățenii din comună și cu fiul său, care de creșterea și educarea căruia se ocupă.
Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul art. 296.pr.civ. va admite apelul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, prin apărător recurs depus la poștă în data de 18.11.2009 și înregistrat la tribunalul Argeș în data de 23.11.2009, fără a cuprinde și motivele recursului, în declarația de recurs făcându-se mențiunea că aceste motive vor fi formulate după redactarea deciziei atacate, motive care au fost depuse la data de 28.01.2010 și prin care se solicită modificarea deciziei recurate, ca netemeinică și nelegală, invocându-se dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
În ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, la prima strigare a cauzei, apărătorul recurentei solicită amânarea cauzei pentru a depune motivele recursului, cerere respinsă de către instanță, iar la a doua strigare, același apărător depune motivele de recurs, amintite anterior, solicitând a nu se lua în considerație motivele expuse la lit a). Instanța înmânează un exemplar al motivelor de recurs intimatului, prin apărător, acesta din urmă nesolicitând amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele amintite, arătând că acestea au fost depuse peste termenul legal.
Apărătorul recurentei invocă două excepții, arătând că acestea sunt excepții de ordine publică, solicitând admiterea acestora.
Astfel, recurentul solicită anularea apelului declarat de către reclamantul care netimbrat, având în vedere faptul că, în fața instanței de apel, până la sfârșitul ședinței de judecată, nu era depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici timbru judiciar, instanța de apel trecând în mod greșit, la evocarea fondului, fără a pune în discuție neplata taxei de timbru, aspect invocat în repetate rânduri.
Cu privire la cea de a doua excepție recurentul arată că exemplarul de pe hotărârea instanței de apel, comunicată recurentei este semnat doar de către grefier, lipsind semnătura președintelui instanței și neavând atașată încheierea de amânare a pronunțării.
Instanța a pus în discuția părților cele două excepții invocate de către recurent.
Apărătorul intimatului, cu privire la prima excepție arată că taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar au fost depuse în ședință publică, solicitând respingerea acestei excepții și drept urmare respingerea recursului.
Cu privire la cea de a doua excepție, intimatul, prin apărător solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, dat fiind faptul că, potrivit reglementărilor legale, președintele instanței nu trebuie să semneze hotărârea care se comunică părților, aceasta fiind semnată doar de către grefier, așa cum s-a procedat și în cauza de față.
Curtea, cu privire la cele două excepții invocate de către recurent prin apărător constată că acestea nu sunt excepții de ordine publică, încât nu pot fi invocate peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art.301 Cod pr.civilă, neîncadrându-se în dispozițiile art.306 alin.2 Cod pr.civilă, care prevăd că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Cu privire la excepția invocată de către apărătorul intimatului, referitoare la tardivitatea depunerii motivelor de recurs, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare și a se constata nulitatea recursului de față, având în vedere disp.art.306 alin.1 Cod pr.civilă, raportat la art.301 Cod pr.civilă, coroborat cu art.303 alin.1 și 2 Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art.301 termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art.303 alin.1 recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, alin.2 prevăzând că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauza de față decizia recurată a fost comunicată recurentei în data de 9.12.2009, iar recursul a fost declarat în data de 18.11.2009, în termen, însă motivarea recursului a fost depusă în data de 28.01.2010, depășind termenul legal de 15 zile, prevăzut de art.301 coroborat cu art.303.1 și 2 Cod pr.civilă.
Drept urmare, prezentul recurs este nul, urmând a se constata nulitatea acestuia, potrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, care prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Va fi respinsă cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, constatându-se că apărătorul acestuia nu a depus chitanța cu privire la onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.150/ din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
-/4 ex.
9.02.2010
Jud apel.
Președinte:Veronica BădescuJudecători:Veronica Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
| ← Plasament. Decizia 1837/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
