Plasament. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(9/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.255
Ședința publică de la 23.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 B, împotriva sentinței civile nr. 1151 din 8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și PRIMARUL SECTORULUI 1
are ca obiect - plasament.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic în calitate de reprezentant al recurentei reclamante Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți, și Primarul Sectorului 1
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de instanță la termenul anterior, depune la dosar un set acte, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, pe care le prezintă și reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestor înscrisuri și nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul recurentei reclamante, de asemenea, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, să se dispună încetarea măsurii de protecție a plasamentului pentru minorii, și -, la doamna, bunica paternă a acestora. Apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 68 din Legea nr. 272/2004, care prevăd următoarele: " împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de către instanța de judecată trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului". În cazul în care aceste împrejurări s-au modificat, instituția pe care o reprezintă este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau a încetării măsurii.
În speța de față, bunica paternă a părăsit țara în luna august cu cel mai mic dintre nepoți, după ce, la începutul aceleiași luni, ceilalți trei minori plecaseră deja în Spania cu o mătușă a lor, situație în care, măsura de protecția care s-a dispus în cauză nu mai poate fi pusă în executare. Orice pericol ar interveni cu privire la viața și securitatea oricăruia din cei patru minori, nu poate fi preîntâmpinat sau monitorizat de către instituția recurentă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 22.09.2009, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ SI PROTECȚIA COPILULUI SECTORUL 1 Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții, PRIMARUL SECTORULUI 1 B, și, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea măsurii plasamentului pentru copiii, născut la data de 24.01.2004, nascută la 12.05.2002, născută la data de 07.06.2001 și -, născută la data de 07.10.1997, la doamna, bunica paternă a acestora; încetarea delegării exercițiului drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privitoare la persoana și bunurile copiilor la bunica paternă, pentru copiii -, precum și și încetarea delegării exercițiului drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privitoare la persoana copilului la bunica paternă pentru minorul, precum și încetarea delegării drepturilor și îndatoririlor părintești cu privire la bunurile minorului la Primarul Sectorului 1
În motivarea cererii, s-a arătat că prin rapoartele psihosociale cu nr.25025 din data de 25.08.2009 și cu nr.24791, 24789, 24790 din data de 20.08.2009, precum și în actele existente la dosar cu privire la cei patru frați se arată că minorii provin din relația de concubinaj a lui și cu, părinți care, în prezent, se află încarcerați în penitenciare situate în Spania,.
După ce părinții copiilor au părăsit România, prin sentințe civile distincte a fost instituită succesiv măsura plasamentului la bunica paternă pentru minori. Astfel, prin sentința civilă nr.996/22.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fost instituită măsura plasamentului cu privire la minorul -, prin sentința civilă nr.515/05.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, cu privire la minora -, prin sentința civilă nr.1114/27.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, pentru minora, iar prin sentința civilă nr.971/25.07.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fost dispusă aceeași măsura cu privire la minora.
Prin declarația olografă a doamnei, înregistrată cu nr.33950 din 20.07.2009, aceasta menționează că trei dintre cei patru nepoți se află deja în Spania, la o altă fiică a sa, care se va întoarce cu ei în țară până la data de 10 august 2009, iar, prin declarația olografă a acesteia, înregistrată la. Sector 6, la data de 04.08.2009, precizează că urmează să părăsească într-o săptămână țara împreună cu celălalt nepot mai mic pe o perioadă nedeterminată și că va locui împreună cu cei patru nepoți în Spania la fiica sa, copiilor.
Reclamanta a solicitat efectuarea unei anchete sociale de către C sector 6 la adresa unde locuiește fără forme legale bunica minorilor împreună cu aceștia, iar, prin adresa nr.38451 din 14.08.2009, reprezentanții DGASPC Sectorul 6 au comunicat că doamna locuiește la sora sa, doamna, într-un apartament cu patru camere, curat întreținut, corespunzător mobilat, nepotul cel mic fiind bine îngrijit, corespunzător îmbrăcat și având deprinderi bune.
Față de împrejurarea că la mijlocul lunii august doamna a plecat însoțită de nepotul său, în Spania, fără să precizeze când se va întoarce în țară, punând astfel pe reclamantă în imposibilitatea de a monitoriza situația celor patru copii și având în vedere că, pentru acești minori, în concluziile rapoartelor psihosociale se reține propunerea de încetare a măsurii plasamentului la bunica paternă se impune admiterea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ale nr.1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare ale direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri: rapoarte psihosociale privind situația copiilor, planurile individualizate de protecție, certificate de naștere privind minorii, sentința civilă nr.971/25.07.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, sentința civilă nr.1114/27.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sentința civilă nr.996/22.08.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, sentința civilă nr.515/05.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, acte de identitate privind familia minorilor, declarațiile olografe, raport de vizitare, corespondența purtată între instituțiile abilitate.
Prin sentința civilă nr.1151/8.10.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.58 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, plasamentul constituie o măsură de protecție specială cu caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile acestei legi, la o persoană sau o familie, la un asistent maternal sau un serviciu de tip rezidențial, prevăzut de art.110 alin.2 și licențiat în condițiile legii. De măsurile de protecție specială prevăzute de art.55 din Legea nr.272/2004 beneficiază copiii care se află într-una din situațiile prevăzute de dispozițiile art.56 din aceeași lege. Totodată, potrivit art.38 lit.a din legea mai sus menționată, instanța de judecată este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, cu privire la persoana care exercita drepturile si obligațiile părintești în situația în care copilul este lipsit permanent sau temporar de ocrotirea părinților săi.
Prin rapoartele psihosociale depuse la dosar cu nr.25025 din data de 25.08.2009 și cu nr.24791, 24789, 24790 din data de 20.08.2009, precum și în actele existente la dosar reiese că minorii provin din relația de concubinaj a lui și cu. După ce părinții au părăsit România, prin sentințe civile distincte a fost instituită succesiv măsura plasamentului la bunica paternă pentru minori.
Prin declarația olografă a doamnei, înregistrată cu nr.33950 din 20.07.2009, se menționează că trei dintre cei patru nepoți se află deja în Spania, la o altă fiică a sa, care se va întoarce cu ei în țară până la data de 10 august 2009; prin declarația olografă înregistrată la. Sector 6 la data de 04.08.2009, precizează aceasta că urmează să părăsească într-o săptămână țara împreună cu celălalt nepot mai mic pe o perioadă nedeterminată și că va locui împreună cu cei patru nepoți în Spania la fiica sa ( copiilor).
Din raportul de anchetă socială efectuată de C sector 6 la adresa unde locuiește fără forme legale bunica minorilor împreună cu aceștia, reiese că doamna locuiește la sora sa, doamna, într-un apartament cu patru camere, curat întreținut, corespunzător mobilat, nepotul cel mic era bine îngrijit, corespunzător îmbrăcat și având deprinderi bune.
La mijlocul lunii august, doamna a plecat, însoțită de nepotul său, în Spania.
Prin adresa nr.G5 - 1/4085/21.03.2006 a - Direcția Relații Consulare, primită de la Consulatul General al României la, se comunică faptul că cetățeana română se află în arest preventiv la dispoziția Judecătoriei d e Instrucție nr.4 din localitatea, iar cetățeanul român se află, de asemenea, în arest preventiv la dispoziția Judecătoriei d e Instrucție 4 din.
Tribunalul a apreciat că atât susținerile reclamantei, în sensul că se află în imposibilitatea de a monitoriza situația celor patru copii, precum și concluziile rapoartelor psihosociale, în care se propune încetarea măsurii plasamentului la bunica paternă, nu au suport moral, întrucât legiuitorul a prevăzut prin norme imperative - respectiv prin dispozițiile art.53 și 54 din Legea nr.272/2004 - că măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baza planului individualizat de protecție, care se întocmește de direcția de asistență socială și protecția copilului, plan prin care se realizează planificarea serviciilor, prestațiilor și a măsurilor de protecție specială a copilului pe baza evaluării psihologice a acestuia și a familiei sale; toate aceste măsuri urmăresc integrarea copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil, într-un termen cât mai scurt posibil. La stabilirea obiectivelor, direcția are obligația de a acorda prioritate reintegrării copilului în familie, sau, dacă acest lucru nu este posibil, plasamentul copilului în familia extinsă. Or, autoritățile publice au obligația să sprijine măsurile de îngrijire, creștere și educare a copilului în cadrul familiei, iar tuturor celor responsabili le revine obligația să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului.
Din raportul de evaluare rezultă că bunica paternă prezintă condițiile materiale și garanțiile morale pentru creșterea și îngrijirea minorilor.
Reținând că, în cauza dedusă judecății, minorii, și - sunt copii lui și, că sunt înregistrați în sistemul de protecție instituit de stat, părinții acestora aflându-se în stare de arest în Spania, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsuri de protecție specială, respectiv măsura plasamentului reglementată de art.58-63 din Legea nr.272/2004, fiind adecvată în raport de circumstanțele particulare ale speței.
Pentru a formula o astfel de apreciere, tribunalul a luat în considerare ansamblul probator administrat în cauză, respectiv rapoartele psihosociale, de anchetă socială, planurile individualizat de protecție și raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul bunicii paterne.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ SI PROTECȚIA COPILULUI SECTORUL 1 B, solicitând admiterea recursului, iar, pe fond, modificarea hotărârii apelată, în sensul admiterii cererii de încetare a măsurii de protecție a plasamentului pentru minorii, și - la bunica paternă a acestora,.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă raportat la prevederile art.68, 69 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, recurenta a arătat că a solicitat încetarea măsurii plasamentului la bunica paternă pentru cei patru nepoți ai acesteia, întrucât părinții copiilor sunt încarcerați în penitenciare în Spania, iar a părăsit și ea țara în luna august cu cel mai mic nepot, după ce, anterior, ceilalți trei nepoți plecaseră deja în Spania, cu o mătușă a lor.
Instanța de apel a dat o interpretare restrictivă prevederilor art.68 din Legea nr.272/2004, având în vedere că măsura de protecție dispusă cu privire la orice minor nu poate fi adusă la îndeplinire fără respectarea prevederilor art.69 alin.1,2 și 3 din lege.
Altfel spus, este în interesul superior al minorilor supravegherea măsurilor de protecție dispuse cu privire la toți copiii aflați în sistemul de protecție al direcțiilor de asistență socială și protecție a copilului, numai în acest fel putându-se vorbi de asigurarea unui mediu stabil, având drept finalitate reintegrarea copilului în familia naturală.
Tribunalul a apreciat că bunica minorilor prezintă garanții morale și materiale pentru a crește și educa pe cei patru copii, aceeași concluzie fiind exprimată și de reclamantă în raportul de reevaluare întocmit până la momentul părăsirii țării de către minori pentru o perioadă nedeterminată.
Întrucât măsura de protecție dispusă în cauză nu mai poate fi pusă în executare, în sensul verificării evoluției dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor și a modului în care aceștia sunt îngrijiți, orice pericol ar interveni la viața și securitatea oricăruia din cei patru minori nu poate fi preîntâmpinat sau monitorizat de către reclamantă.
Aflându-se în străinătate acești minori, reclamanta este pusă în imposibilitatea de a interveni ulterior pentru a le proteja drepturile și interesele în conformitate cu dispozițiile legii interne, în situația în care copiii ar fi puși să cerșească sau să comită fapte antisociale, de natură a le pune în pericol viața și sănătatea.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta prezentând relații referitoare la starea de detenție a părinților celor patru minori.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin sentințele civile nr.971/25.07.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, nr.1114/27.09.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, nr.996/22.08.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă și nr.515/5.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a dispus măsura plasamentului copiilor, și - la bunica paternă, reținându-se în aceste hotărâri că minorii sunt lipsiți de ocrotire întrucât părinții lor se află în stare de detenție în Spania.
Conform art.68 din Legea nr.272/2004, în cazul în care s-au modificat împrejurările ce au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție socială dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de către instanța de judecată, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze, de îndată, comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească în vederea modificării, sau, după caz, a încetării măsurii.
Așadar, legea dispune în sensul modificării măsurii adoptate anterior sau încetării acesteia în cazul în care plasamentul, ca măsură specială de protecție a copilului, nu se mai impune în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.
Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.272/2004, modificarea unei măsuri de protecție se poate face în situația în care instanța judecătorească, analizând motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, se va pronunța, după caz, cu privire la menținerea plasamentului în regim de urgență sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa.
Încetarea măsurii plasamentului se realizează doar în cazul în care reintegrarea minorilor în familie este posibilă, aspect ce rezultă din interpretarea dispozițiile art.70 din Legea nr.272/2004.
În speță, cererea reclamantei a vizat încetarea măsurii plasamentului pentru alte considerente decât cele avute în vedere de legiuitor la modificarea sau încetarea măsurii plasamentului, datorită faptului că bunica paternă a plecat în străinătate cu minorii și evaluarea acestora trimestrială nu mai poate fi realizată în concret de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1
Faptul că reclamanta nu-și mai poate îndeplini atribuțiile ce-i revin conform legii, în sensul că nu mai poate verifica trimestrial împrejurările care au stat la baza luării măsurii de protecție specială a minorilor, nu este de natură să conducă, în mod direct, la modificarea sau încetarea măsurii.
Art.68 din Legea nr.272/2004 instituie obligația de a proceda în cazul fiecărui copil pentru care s-a stabilit o măsură specială de protecție la verificarea trimestrială a împrejurărilor care au determinat stabilirea acesteia.
Realizarea acestei obligații este impusă de caracterul provizoriu al măsurilor de protecție specială, precum și de necesitatea respectării dreptului copilului la evaluarea periodică a plasamentului, drept enunțat în cuprinsul art.25 din Convenția cu privire la drepturile copilului.
Scopul reevaluării motivelor care au condus la stabilirea măsurii de protecție este acela de a adecva măsura de protecție la situația concretă și de a analiza, prin prisma interesului superior al copilului, posibilitatea reintegrării în familia, fie ea și extinsă sau, după caz, protejarea minorului într-un mediu familial.
Imediat ce o măsură de plasament a fost instituită, serviciile locale trebuie să acompanieze familia, să-i acorde asistență și sprijinul de care aceasta are nevoie, pentru a se putea ulterior lua măsura reintegrării minorului.
Or, în cauză, reclamanta nu-și îndeplinește obligațiile impuse prin Legea nr.272/2004 în condițiile în care solicită încetarea măsurilor dispuse în privința minorilor, fără, ca ulterior, să existe premisele reintegrării acestora în familie. Principiul interesului superior al minorilor trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce-i privesc, întreprinse de reclamantă, astfel încât să se poată asigura îngrijirea, creșterea, dezvoltarea și educarea într-un cadru adecvat.
În speță, singura posibilitate pe care ar fi avut-o reclamanta era aceea de a solicita instituirea unei noi forme de plasament cu privire la minori, în condițiile art.58 din Legea nr.272/2004, având în vedere demersul urmat de bunica paternă în legătură cu minorii ce i-au fost încredințați și, care, nu ar fi în interesul acestora.
Curtea reține, pe de altă parte, că nu s-a produs în cauză o dovadă certă a faptului că minorii se află în Spania, simpla susținere a bunicii, necoroborată cu alte probe, nefiind de natură a confirma situația de fapt prezentată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1151/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.1151/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și PRIMARUL SECTORULUI 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
A
Red.
Tehnodact.
2 ex/09.04.2010
-Secția a IV-a -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
| ← Divort. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
