Divort. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 297
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatului - sediul în municipiul S,-,. 10, județul S și de pârâta cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatei - sediul în municipiul B,-,. C,. 1,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138 A din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamant-recurentul, asistat de avocat și avocat pentru pârât-recurenta, lipsă fiind acesta din urmă și reprezentantul Autorității tutelare -intimate Primăria orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat, pentru reclamant-recurent, a depus chitanță pentru suma de 4 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului promovat de partea pe care o reprezintă, ce au fost anulate la dosar. A mai depus împuternicirea avocațială, două chitanțe fiecare pentru suma de 300 lei, reprezentând onorariu avocat și întâmpinare în dublu exemplar, unul fiind înmânat apărătorului ales al pârâtei-recurente.
Avocat, pentru pârât-recurentă, a depus chitanța nr. - din 13 octombrie 2009, pentru suma de 20 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului promovat de partea pe care o reprezintă, ce au fost anulate la dosar.
Instanța, constatând recursurile legal timbrate și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamant-recurent, a solicitat admiterea recursului propriu, modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că în mod greșit a fost stabilită pensia de întreținere la 300 pe lună, solicitând reducerea la suma de 100, pentru perioada 19 februarie 2007-1 februarie 2009, instanța neținând cont de veniturile realizate cu caracter permanent, respectiv cele din salariu, ci având în vedere și veniturile sporadice, realizate prin prestare de ore suplimentare, activitate suplimentară pe care reclamantul a realizat-o pentru că avea de achitat rate de peste 1000 . A mai precizat că partea pe care o reprezintă este nemulțumită de programul de vizită stabilit, dorind ca acesta să fie extins de vineri ora 13 până duminică orele 20 și de a fi stabilit un program și pentru perioada vacanțelor școlare din România. Referitor la recursul pârâtei a solicitat ca acesta să fie respins.
Avocat, pentru părăt-recurentă, a solicitat admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, modificarea deciziei recurate și a sentinței, admiterea cererii reconvenționale, în sensul de a se desface căsătoria din cupla exclusivă a reclamantului, a se mențină cuantumul pensiei de întreținere de 300 lunar și după data de 1 februarie 2009, iar legăturile reclamantului cu minora să se realizeze la domiciliul mamei și în prezența acesteia, întrucât a fost agresată fizic de tatăl său ( filele 182-184 dosar fond), în prezent urmând consiliere psihologică. Referitor la recursul reclamantului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. A solicitat cheltuieli de judecată și din recurs conform chitanței depuse la dosar ( fila 22 ).
În replică avocat, pentru reclamant-recurent, a precizat că partea pe care o reprezintă s-a întors din ianuarie în România și că în prezent nu lucrează. A arătat că ambele instanțe au analizat probele administrate și au stabilit că ambele părți sunt vinovate de desfacerea căsătoriei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2007 sub nr. 1441 la Judecătoria Săveni, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se declare desfăcută căsătoria încheiată la data de 15.08.2004 din culpă comună, pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", să i se încredințeze spre creștere și educare pârâtei pe minora, rezultată din relațiile de căsătorie, cu consecința stabilirii în sarcina sa a obligației de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorei, să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei, în următoarea modalitate: două săptămâni în luna decembrie, o săptămână de Paști, în luna august și în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, începând cu ziua de vineri, ora 15, până duminică ora 20, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, precizând, însă, pe calea cererii reconvenționale, că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie se face doar reclamantul, motiv pentru care solicită desfacerea căsătoriei din culpa acestuia, iar cu privire la programul de vizitare a minorei, justificat de interesul acesteia, se impune desfășurarea acestui program în a doua și a treia sâmbătă din lună de la ora 14 la ora 17, la domiciliul ei.
Judecătoria Săveni, prin sentința civilă nr. 603 din 18.09.2008, a admis acțiunea și cererea reconvențională, în parte, și, în consecință, a declarat desfăcută căsătoria părților din culpă comună, dispunând revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "". A fost încredințată pârâtei spre creștere și educare minora rezultată din relațiile de căsătorie și s-a stabilit în favoarea minorei suma de 300 Euro lunar sau echivalentul ei în lei cu titlu de pensie de întreținere în sarcina reclamantului, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei.
De asemenea, prin aceeași sentință, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10 - 18, cu posibilitatea luării copilului de la domiciliul mamei sale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate, vinovate de destrămarea acestora fiind ambele părți, care au avut o reprezentare diferită a nevoilor curente ale familiei, cât și a modului în care au înțeles să-și asume responsabilitățile specifice vieții de familie.
Reținând că pârâta îndeplinește condițiile materiale necesare și prezintă garanțiile morale adecvate pentru creșterea și educarea minorei, a fost încredințată aceasta mamei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere, calculată în funcție de veniturile nete realizate de acesta în lunile ianuarie, februarie și martie 2008, de aproximativ 1.300 Euro lunar.
Programul de vizitare a minorei a fost stabilit avându-se în vedere necesitățile minorei, determinate de vârsta fragedă a acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a criticat modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere, care, conform veniturilor cu caracter permanent pe care le-a realizat în perioada reținută de prima instanță trebuia să fie doar de 250 euro lunar. Precizează că a fost ignorat aspectul că din luna septembrie 2008 nu mai lucrează în străinătate, iar din ianuarie 2009 lucrează în România, primind cu titlu de salariu suma de 630 lei lunar, sumă în funcție de care trebuie stabilită pensia de întreținere.
A criticat, de asemenea, și modalitatea de stabilire a programului de păstrare a relațiilor personale cu minoră, care face imposibilă menținerea unei legături afective între el și minoră, în condițiile în care îi răpește dreptul de a petrece perioade mai lungi cu minora, cum ar fi în perioada vacanțelor.
Pârâta, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că reclamantul se face vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie, impunându-se, deci, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acestuia.
Solicită, justificat de interesul minorei, ca programul de vizitare a acesteia să se efectueze la domiciliul ei, între orele 14 - 17.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 138 A din 29.06.2009, a admis apelul declarat de reclamant și, în consecință, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei rezultată din relațiile de căsătorie în cuantum de 300 Euro lunar va fi plătită până la data de 1.02.2009, iar de la această dată și până la majoratul minorei reclamantul va plăti suma de 105 lei lunar cu același titlu.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, cu obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut cu privire la critica reclamantului vizând stabilirea programului de păstrare a relațiilor personale cu minoră, în considerarea principiului interesului superior al copilului, având în vedere vârsta fragedă a minorei, precum și relațiile tensionate dintre părinți, că acest program este în măsură să mențină o relație firească și o stabilitate emoțională între tată și fiică.
Critica pârâtei vizând același aspect a fost respinsă cu motivarea că programul stabilit de prima instanță respectă exigențele impuse de art. 6 din Legea nr. 272/2004, respectiv vârsta minorei și atașamentului acesteia față de tată, iar desfășurarea programului de vizitare la domiciliul reclamantului fiind necesară pentru păstrarea unei relații firești tată fiică.
Cu privire la pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei s-a reținut că începând cu data de 30.01.2009 reclamantul a încetat relațiile de muncă cu societatea din Italia, revenind în țară și angajându-se la SC - COM SRL B, de unde obține un venit lunar de 461 lei.
Critica formulată de pârâtă vizând culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de căsătorie a fost respinsă cu motivarea că, din probele administrate în cauză, rezultă că de destrămarea iremediabilă a relațiilor de căsătorie se fac vinovate ambele părți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat următoarele.
- Cuantumul pensiei de întreținere pentru perioada 19.02.2007 - 1.02.2009 nu a fost corect stabilit, deoarece nu s-au avut în vedere veniturile cu caracter permanent, respectiv cele realizate din salarii, ci și veniturile sporadice realizate ca urmare a faptului că a lucrat ore suplimentare.
- Programul stabilit de instanțe pentru a vizita minora are un caracter restrictiv, încălcându-i drepturile părintești.
În motivarea recursului, pârâta a arătat următoarele:
- Primele instanțe nu au apreciat corect probele din dosar în ceea ce privește culpa părților în destrămarea relațiilor de căsătorie. Astfel, culpa în destrămarea acestor relații îi aparține exclusiv reclamantului, care a avut un comportament agresiv și absurd uneori în ceea ce privește cheltuielile făcute în gospodărie.
- Programul de vizitare a minorei se impune a fi realizat la domiciliul ei, deoarece minora, care are o vârstă foarte fragedă, este traumatizată de comportamentul violent al tatălui.
- Cuantumul pensiei de întreținere nu trebuia modificat începând cu data de 1.02.2009, deoarece reclamantul din luna februarie 2009 a primit șomaj în Italia, iar în prezent lucrează tot în Italia.
- Instanța de apel a stabilit greșit cuantumul cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 86 al. 3 din Codul familiei descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află, iar potrivit art. 94 al. 1 din același act normativ, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
În considerarea acestor dispoziții legale, corect a fost stabilit cuantumul pensiei de întreținere pentru perioada 19.12.2007 și până la 1.02.2009, avându-se în vedere veniturile realizate de reclamant, care, conform înscrisurilor aflate la dosar (filele 70 și 124 - 132 din dosarul primei instanțe) erau în medie de 1.300 Euro lunar, precum și dispozițiile art. 94 al. 3 din Codul familiei, conform cărora întreținerea pentru un copil se stabilește până la o pătrime din câștigul din muncă al părintelui ce o datorează. Așa fiind, cum câștigul din muncă al reclamantului pentru perioada menționată este cel ce rezultă din înscrisurile menționate, motivul de recurs formulat de reclamant vizând acest aspect nu va fi reținut.
Pe de altă parte, pârâta a avut și ea o critică legată de pensia de întreținere, vizând cuantumul pensiei de întreținere stabilit începând cu data de 1.02.2009 și până la majoratul minorei.
Deoarece reclamantul începând cu data menționată este încadrat la COM B, primind cu titlu de salariu net suma de 461 lei (fila 69 dosar apel) se conchide că pensia de întreținere în cuantum de 105 lei lunar a fost stabilită corect, cu respectarea exigențelor textelor de lege menționate.
Ambele părți au criticat programul după care s-a stabilit să se desfășoare relațiile personale dintre reclamant și minoră, respectiv reclamantul criticând acest program ca fiind prea restrictiv, iar pârâta susținând că este traumantizant pentru minoră.
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 al. 1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 al. 1 din Codul familiei dispune că măsurile privitoare la persoana copilului (.) se iau de către părinți de comun acord". Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești trebuie efectuată exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 al. 3 din Codul familiei conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Prin urmare, în baza dispozițiilor menționate, se pot lua de către instanță măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să-și păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însă, exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Hotărârea primei instanței de încuviințare ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este justificată prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Legii nr. 272/2004, între reclamant si minoră
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și referatul de anchetă socială, se reține că programul de vizitare a fost stabilit în conformitate cu interesul superior al copilului (principiul interesului superior al copilului trebuie să primeze în toate acțiunile privitoare la copii). Astfel, s-a avut în vedere că minora are doar trei ani, necesitând, deci, o atenție și o îngrijire permanente, iar, în contextul relațiilor tensionate dintre părți, relații de care, se pare, minora este conștientă, asistând la unele din conflictele dintre părți, este primordial pentru copil crearea unui mediu securizant, care impune desfășurarea programului de vizitare de asemenea manieră încât relația dintre reclamant și fiica sa să fie reluată gradual, permițând acestei relații, treptat, a se dezvolta și a evolua înspre una afectivă puternică.
Aprecierea situației reale a copilului, a împrejurărilor care au determinat-o duce la concluzia că pentru minoră se impune desfășurarea programului de vizitare astfel cum a fost stabilit de prima instanță, primând în acest moment aspectul că s-ar crea un prejudiciu copilului care are o vârstă foarte fragedă dacă ar fi mutat din mediul stabil și sigur oferit de familia mamei pentru perioade mai lungi decât cele stabilite.
În temeiul interesului superior al copilului, în conformitate cu dispozițiile art. 43 al. 3 din Codul familiei, se apreciază că satisfacerea nevoilor copilului în acest moment impune menținerea programului stabilit de prima instanță. În sensul prevederilor legale menționate anterior primează starea de bine a minorei și de echilibru a acesteia, acesta fiind sensul interesului superior al copilului.
Așa fiind, critica reclamantului vizând aspectul menționat nu va fi reținută.
Dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, așa că nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost încredințat. Este evident faptul că între părți există o tensiune ce ar putea afecta copilul și pentru aceste motive este bine ca relația cu tatăl să nu fie stingherită de prezența mamei.
Așa fiind, cum nu s-a dovedit că interesul minorei ar fi periclitat prin desfășurarea programului de vizitare la domiciliul reclamantului, se conchide că limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copilul este nejustificată.
Pentru aceste motive, nici critica formulată de pârâtă vizând același aspect nu va putea fi reținută.
Corect au apreciat primele instanțe că ambele părți se fac vinovate de destrămarea relațiilor de căsătorie, întreg probatoriul administrat susținând această concluzie. Astfel, chiar referatul de anchetă socială efectuat de autoritățile italiene (filele 109 - 110 din dosarul primei instanțe) relevă faptul că părțile aveau diferende pentru aspecte materiale și că aveau așteptări diferite în legătură cu rolul celuilalt soț în cadrul relațiilor de familie, respectiv reclamantul având o atitudine mai tradiționalistă față de căsătorie și relațiile de familie, iar pârâta adoptând o atitudine mai emancipată, dorindu-și realizarea sa pe plan profesional. Așa fiind, reținându-se și aspectul că nici una din părți nu a făcut eforturi pentru armonizarea relațiilor tensionate de căsătorie și ameliorarea diferendelor existente, corect s-a constatat culpa ambelor părți în destrămarea relațiilor de căsătorie.
Se reține, în considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, că au fost corect calculate cheltuielile de judecată din apel, stabilite în sarcina pârâtei, acestea reprezentând onorariu avocat, al cărui cuantum rezultă din chitanța depusă la dosar.
Pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECI D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul, cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatului - sediul în municipiul S,-,. 10, județul S și de pârâta cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinetul avocatei - sediul în municipiul B,-,. C,. 1,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138 A din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/ 13.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
| ← Plasament. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
