Plasament. Decizia 261/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/R/2010
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
- - -președinte al Secției civile
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1884 din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, pe pârâtul, având ca obiect plasament.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părțilro de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă pârâtul-recurent -.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință stabilirea plasamentului pentru cele două minore la părinții săi, sau obligarea pârâtului-intimat să ducă minorele la programul de vizită la penitenciar, să le poată vedea și să poată avea cu acestea legături personale cu acestea.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței recurate deoarece din actele dosarului rezultă că minorele sunt fără ocrotire părintească întrucât mama este decedată, iar tatăl este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de omor, și nu există motive pentru a se dispune schimbarea plasamentului pentru cele două minore.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1884 din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis cererea petentei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, și s-a dispus stabilirea măsurii de plasament a minorilor - născută la 26.03.2000 din părinții - și - și - născută la 26.03.2002 din aceiași părinți, la unchiul matern.
S-a dispus alocarea plății lunare de plasament pentru cei doi minori către începând cu 14.01.2009.
Drepturile și obligațiile părintești privind persoana și bunurile minorilor s-au dispus a fi exercitate de către președintele Consiliului județean.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Din raportul asupra anchetei psihosociale, Dispoziția nr.97/16.06.2008 a Primăriei, anchetă socială, rezultă următoarele:
Minorii -, s-a născut la data de 26.03.2000 și -, la data 26.03.2002, din relația de concubinaj a numiților - și -.
Mama copiilor a decedat la data de 28 mai 2008, tatăl omorându-și concubina. De la această dată copiii au rămas în îngrijirea unchiului matern, cu domiciliul în nr.278.
De la data săvârșirii infracțiunii de omor, 28 mai 2008, tatăl s-a aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție Județean S, iar în prezent fiind în custodia Penitenciarului Satu Mare, fiind încarcerat la data de 10 iunie 2008, potrivit adresei nr. - din 27.08.2008 a Penitenciarului Satu Mare.
Unchiul matern a solicitat plasamentul celor două fetițe, potrivit cererii nr. 10980 din 29 septembrie 2008 înregistrată la. Totodată prin Dispoziția nr. 1035 din 19 noiembrie 2008 Primăriei comunei, s-a instituit curatela pentru - și -, fiind numit curator unchiul matern, d-nul.
Potrivit anchetei sociale anexate, întocmită de Primăria comunei, întreține o relație de concubinaj cu numita -, relație din care s-au născut 3 copii. Familia deține o locuință compusă din două camere, Primăria contribuind financiar la renovarea locuinței și acoperirea acesteia cu țiglă.
Numitul nu deține un loc de muncă, veniturile financiare fiind reprezentate de ajutorul social acordat de Primăria, în cuantum de 172 lei, precum și de alocațiile de stat și alocația de susținere. Familia este ajutată de celelalte familii de rromi din localitate.
Potrivit adeverințelor medicale eliberate de medicul de familie dr., atât unchiul cât și cele două fetițe sunt clinic sănătoase și nu figurează în evidență cu boli cronice. De asemenea și ceilalți membrii ai familiei.
Minora - este elevă în clasa a II-a la Școala, potrivit adeverinței nr. 295/2008 eliberată de școală. ei, minora -, nu frecventează grădinița.
Propunerea asistentului social din cadrul Primăriei comunei a vizat stabilirea măsurii de plasament pentru cele două fetițe unchiului matern, respectiv domnului.
Având în vedere cele de mai sus și în considerarea interesului superior al celor două minore, în baza art. 58 și urm. din Legea nr. 272/2004, a fost admisă cererea petentei în sensul celor solicitate, stabilindu-se totodată că drepturile și obligațiile părintești privind persoana și bunurile minorelor să fie exercitate și îndeplinite de către Președintele Consiliului Județean
S-a dispus alocarea plății lunare de plasament pentru cei doi minori către, începând cu 14.01.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul, arătând că nu este de acord cu acest plasament, ci solicită ca minorele să fie date în plasament la părinții săi.
Recurentul a arătat că persoana la care au fost date minorele în plasament - numitul - nu le permite minorelor să aibă legături personale cu recurentul sau cu părinții săi, nu le permite vizite la penitenciar sau să vorbească la telefon cu recurentul.
Prin întâmpinarea formulată (7) intimatul a solicitat respingerea recursului.
Și intimata Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat ( 13-15).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Singurul motiv invocat de recurent în susținerea căii de atac este acela că unchiul patern împiedică legăturile personale ale recurentului cu minorele.
Acest motiv nu constituie un argument întemeiat, care să justifice modificarea măsurii plasamentului în sensul stabilirii acestei măsuri la bunicii paterni.
Așa cum a reieșit din ansamblul probelor administrate în fața primei instanțe, precum și din planul individualizat de protecție al minorelor și depuse în recurs ( 23-28), minorele s-au integrat bine în familia unchiului patern, care la rândul său are trei copii. Unchiul patern deține o locuință, beneficiază de susținerea financiară a Primăriei - și de sprijinul comunității în care locuiește, minora frecventează școala și toți membrii familiei sunt sănătoși.
Prin urmare, raportat la disp. art. 68 din Legea nr. 272/2004, nu subzistă nici un motiv pentru înlocuirea măsurii plasamentului sub aspectul persoanei la care urmează să stea minorele, în condițiile în care unchiul matern asigură condițiile necesare unei bune dezvoltări psiho-fizice pentru cele două minore. Recurentul solicită stabilirea măsurii plasamentului celor două minore la mama sa, în condițiile în care din 16.06.2008 unchiul matern este desemnat tutorele minorelor, a solicitat ca minorele să-i fie date în plasament prin cererea adresată Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului S la 29.09.2008 ( 10 dosar fond), iar părinții recurentului nu au manifestat interes și preocupare față de minore.
În ce privește afirmata împiedicare a minorelor să țină legături personale cu tatăl lor, este adevărat că, potrivit art.60 alin. 3 lit. c din Legea nr. 272/2004, la stabilirea măsurii de plasament se va urmări facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta.
În ipoteza în care recurentul apreciază că minorele sunt împiedicate la menținerea legăturilor personale cu el, poate recurge la mijloace procedurale specifice reglementării relațiilor personale dintre părinți și copii, modificarea măsurii plasamentului nefiind însă un astfel de mijloc.
Văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1884 din 04.09.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
6 ex/16.02.2010
Jud.fond.:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Divort. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
