Divort. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna S, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 314 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat G, lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentanții Autorităților Tutelare de pe lângă Primăria comunei S, respectiv comuna.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de
către grefierul de ședință, după care instanța, văzând lipsa reclamantei intimate, lasă dosarul pentru o nouă strigare la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a da posibilitatea acesteia să se prezinte în instanță.
Avocat G depune la dosar împuternicire avocațială și este de acord cu lăsarea cauzei pentru o nouă strigare.
La reluarea cauzei se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat G, lipsind în continuare reclamanta intimată și reprezentanții celor două autorități tutelare.
Întrebat fiind de către instanță, avocat G, pentru pârâtul recurent, precizează că în prezent minorii sunt la tată. Totodată arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte chestiuni prejudiciale de invocat, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat G, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 314/20 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, casarea în parte a deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe. Criticile aduse soluției instanței de apel vizează doar aspectul încredințării minorilor, apreciind că tribunalul nu avut în vedere probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că reclamanta intimată nu poate oferi condiții materiale și morale optime pentru o dezvoltare armonioasă a minorilor, aceasta neavând o locuință stabilă, locuind periodic în comuna S la o soră, alte ori în comuna, unde mai are un copil dintr-o altă relație, fiind o consumatoare de băuturi alcoolice. Schimbarea mediului stabil și protector în care au crescut în îngrijirea tatălui și a familiei acestuia ar produce grave perturbări asupra psihicului minorilor, acest aspect rezultând și din numeroasele anchete sociale și referate psihologice întocmite în cauză, care opinează ca minorii să fie încredințați tatălui. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru divorț, cu încredințare minori și revenire la numele avut anterior căsătoriei.
În motivare a arătat că între părți există o diferență de 18 ani și că s-au căsătorit după o perioadă mai mare de concubinaj, când s-au născut și cei doi minori, că ulterior relațiile s-au înrăutățit datorită comportamentului violent al pârâtului, astfel că se impune desfacerea căsătoriei din vina acestuia, încredințarea ei spre creștere și educare a minorilor, cu plata unei pensii corespunzătoare, să revină la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională și a solicitat admiterea acțiunii de divorț din culpa reclamantei, să-i fie încredințați lui spre creștere și educare minorii, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 1072/19 mai 2009, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea și cererea reconvențională, a declarat desfăcută din vină comună căsătoria încheiată la 19 februarie 2007, a încuviințat ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minorii, născută la 7 martie 2003 și, născut la 4 mai 2006, a obligat reclamanta să plătească pârâtului, în favoarea acestora, câte 100 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 25 februarie 2009 și până la majorat.
S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că relațiile dintre părți sunt iremediabil vătămate, că minorii se află în îngrijirea pârâtului care are condiții materiale bune pentru creșterea minorilor, locuind cu mama sa, care se ocupă de copii și este atașată de aceștia.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta locuiește la concubinul său, care mai are un copil, astfel că interesul minorilor este realizat dacă aceștia vor rămâne lângă tatăl lor.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de aplicarea greșită a legii în raport de încredințarea copiilor.
Astfel, susține că s-a dat o interpretare subiectivă probelor administrate, ignorându-se caracterul violent al pârâtului, faptul că ea a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, împreună cu minorii, din cauza comportamentului acestuia, că anchetele sociale apreciază că dispune de condiții mai bune de creștere și educare a copiilor, că minorii sunt la o vârstă când au nevoie de atașamentul și dragostea mamei.
Prin decizia civilă nr. 314 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată. Acțiunea a fost admisă iar cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată. Reclamantei-apelante i s-au încredințat spre creștere și educare minorii, născut la 4 mai 2006 și, născută la 7 martie 2003. Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorilor câte 100 lei pensie de întreținere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestora. Celelalte dispoziții au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în timpul căsătoriei copiii s-au aflat în grija mamei care, deși a fost nevoită să plece de la domiciliul comun, nu și-a abandonat copiii, chiar dacă în prezent aceștia se află la pârât. Instanța a apreciat că este în interesul copiilor să fie alături de mama lor care are condiții materiale pentru a le asigura acestora cele necesare. Tribunalul a reținut și comportamentul violent al tatălui minorilor.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs pârâtul.
În motivarea recursului, se arată că nu este în interesul minorilor să fie încredințați reclamantei întrucât aceasta nu deține casă, ci locuiește în mod pasager la diferite persoane, fiind și consumatoare de alcool.
În familia pârâtului, însă, copiii sunt bine îngrijiți, au toate condițiile și frecventează cursurile școlare din localitate.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
La încredințarea copiilor spre creștere și educare se ține seama de vârsta copilului, conduita morală a fiecărui părinte, atașamentul față de copil, condițiile materiale, afecțiunea copilului față de unul sau altul dintre părinți.
Câtă vreme minorii, rămași în îngrijirea tatălui lor, după plecarea mamei de la domiciliu, au fost bine îngrijiți, oferindu-li-se toate condițiile necesare, astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică și sub acest aspect. Încredințarea minorilor recurentului se impune, în aprecierea interesului superior al acestora, și din rațiuni de stabilitate, date fiind vârstele relativ mici de ale copiilor (6 și, respectiv 3 ani) dar și împrejurarea că reclamanta nu deține o locuință în proprietate.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, în sensul că apelul formulat va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna S, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 314 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Modifică decizia atacată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Menține sentința civilă nr. 1072 din 11 mai 2009 a Judecătoriei Fălticeni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. /28.01.2010
Nr.ex.2
Jud. fond: Apopi
Jud. apel:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Ciută Oana
| ← Plasament. Decizia 261/2010. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
