Plasament. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Buliga
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva sentinței civile nr. 1593 din 16.10.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat ce îl reprezintă pe recurentul și procuror în calitate de reprezentant al Ministerului Public - parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, lipsă fiind reprezentantul intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al treilea termen de judecată, s-a comunicat intimatei duplicatul înscrisurilor depuse la termenul anterior de recurenți.
Avocat depune la dosar caracterizare privind pe și arată că minorul a fost dus la Tîrgu și a făcut ședință de psihoterapie.
Interpelat, procuror arată că a luat cunoștință de conținutul caracterizării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1593 din 16.10.2009 a Tribunalului Iași.Arată că se impune ca această sentință să fie schimbată sub aspectul legalității și temeiniciei.
Precizează că instanța de fond a luat măsura cea mai drastică, fiind ignorate dispozițiile Legii nr. 272/2004. În plus, nu a fost motivată măsura integrării în centrul de plasament, măsură excepțională cu privire la un minor ce a săvârșit o faptă penală.
Mai arată că, motivația instanței de fond potrivit căreia nu ar fi fost suficiente garanții că în familie copilul ar beneficia de o educație corespunzătoare, este neîntemeiată.
Solicită a se constata că din referatul de anchetă socială rezultă că familia poate să se ocupe de educația copilului și nu se impune luarea măsurii drastice, nu se impune trimiterea în centrul de plasament, este suficient să se realizeze situația în care s-ar ajunge.
Pentru motivele de recurs expuse pe larg, solicită admiterea recursului. Arată că nu a solicitat respingerea cererii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ci a solicitat să fie schimbată sentința în sensul rămânerii copilului în mediul familial ce reprezintă un principiu de bază al Legii nr. 272/2004.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Procuror solicită respingerea recursului, consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, prima instanță a luat legal această măsură de integrare în centrul de plasament, având în vedere infracțiunea de viol ce nu răspunde conform legii penale. S-a avut, de asemenea, în vedere și conduita deviantă în mediul școlar. Caracterizarea făcută de psiholog reprezintă un început de reeducare a minorului necesară pentru a preveni și alte fapte penale.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1593 din 16 oct. 2009 Tribunalului Iașis -a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, cu sediul în I, str. - nr. 6. prin reprezentanți legali în contradictoriu cu pârâții și domiciliați în P,-, -av. V,.1,.4, jud.
S-a dispus instituirea măsurii de plasament pentru copilul, născut la data de 08.12.1995 în P, jud. I, fiul lui și, la Centrul de Plasament "Sf. " - Serviciul Rezidențial pentru Copilul care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal - Tg. pentru o perioadă de un an, cu respectarea de către minor a obligațiilor prevăzute de art.81 alin.1 din Legea nr.272/2004.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Minorul s-a născut la data de 08.12.1995 în
Copilul a fost cercetat pentru săvârșirea unei fapte penale constând în aceea că la începutul anului 2009 de mai multe ori a întreținut relații sexuale cu un minor de 9 ani. Prin Rezoluția procurorului din 23.03.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că minorul nu împlinise vârsta de 14 ani la data săvârșirii faptei.
Măsura supravegherii specializate, în temeiul disp. art. 81 din Legea nr. 272/2004 constă în menținerea copilului în familie, însă având în vedere caracterizarea școlară și natura infracțiunii comise urmează a se dispune plasamentul în centrul de plasament pentru minori care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal.
În cauză nu sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii supravegherii specializate în familie a copilului. Familia nu oferă suficiente garanții că poate realiza o supraveghere eficientă și o educare corespunzătoare a minorului astfel încât acesta să nu mai săvârșească acte antisociale. Chiar dacă atitudinea părinților este pozitivă, deschisă spre colaborare cu autoritățile în vederea reeducării copilului, instanța apreciază că față de minorul în cauză cea mai potrivită măsură este cea a internării într-un centru specializat în vederea unei stricte supravegheri și a parcurgerii unui program de reintegrare socială a copilului.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în sensul că nu este posibilă menținerea copilului în familie, fiind necesară intervenția instituțiilor specializate pentru consilierea și reintegrarea socială a minorului.
Măsura plasamentului copilului în cadrul Serviciului Rezidențial pentru Copilul care ao F aptă Penală și nu Răspunde Penal Tg. propusă de reclamantă este cea mai potrivită raportat la circumstanțele săvârșirii faptei de către copil, la faptul că nici după incidentul ce a făcut obiectul cercetării penale copilul nu și-a modificat comportamentul și la împrejurarea că membrii familiei nu dispun de reale posibilități pentru a asigura supravegherea copilului.
În considerarea celor expuse urmează ca instanța să admită cererea formulată de reclamantă și în temeiul disp. art. 81 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 să dispună plasamentul copilului la Serviciul Rezidențial pentru Copilul care a Fapte Penale și nu Răspunde Penal pentru o perioadă de 1 an.
Drepturile și obligațiile părintești cu privire la copil vor fi exercitate în perioada plasamentului de șeful serviciului rezidențial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții și pentru următoarele motive:
Măsura luată de instanță este rezultatul unei aprecieri superficiale a ansamblului probatoriu existent în cauză, cu ignorarea dispozițiilor normative ale Legii 272/2004 a principiilor instituite de această lege în privința interesului superior al copilului și în totală contradicție cu poziția exprimată de recurenți în cauza de față și cu respectarea și garantarea drepturilor copilului.
S-a reținut în cauza de față cum că fiul recurenților ar fi săvârșit o faptă penală, respectiv cea prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, prin Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani în dosar nr. 251/P/2009 arătându-se că minorul a fost cercetat pentru această faptă.
Se impune să se observe că prin Rezoluția Parchetului se dispune sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I pentru instituire a "uneia dintre măsurile de protecție a copilului".
Numai în măsura în care menținerea în familie nu este posibilă se poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori cea substitutivă.
Instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 81 al. 2, dispunând, însă, măsura prevăzută în art. 82, respectiv plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat, deși motivarea instanței nu se referă la condițiile prevăzute la acest articol, ci doar pe o apreciere total eronată în privința recurenților.
Din probele administrate în cauză rezultă că în afara acestui minor, mai are doi copii majori cu situație socială definitivată, bine educați care-și câștigă existența prin muncă.
Fapta de care a fost acuzat fiul recurenților stă sub un mare semn de întrebare, nici o instanță negăsindu-l vinovat, astfel că prezumția de nevinovăție operează.
În esență, solicită admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a luat măsura instituirii plasamentului pentru o perioadă de un an cu respectarea de către minor a obligațiilor prevăzute de art. 81 alin. 1 din Legea 272/2004.
Aceasta deoarece familia nu oferă suficiente garanții că poate realiza o supraveghere eficientă și o educare corespunzătoare a minorului astfel încât acesta să nu mai săvârșească acte antisociale. Chiar dacă atitudinea părinților este pozitivă, în mod judicios s-a apreciat că față de minorul în cauză cea mai potrivită măsură este cea a internării într-un centru specializat în vederea unei stricte supravegheri și a parcurgerii unui program de reintegrare socială a copilului.
Este cert că pentru consilierea și reintegrarea socială a minorului este necesară intervenția instituțiilor specializate.
Drept urmare toate criticile formulate sunt nefondate și recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și împotriva sentinței civile nr. 1593 din 16 oct.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUJDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Protea, Georgeta Buliga
| ← Reintegrare spațiu locativ. Decizia 98/2008. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
