Plasament. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECI Z I Nr. 447
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
- -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții G și domiciliați în P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.898 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe, în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului D cu sediul în Târgoviște, str. - nr. 1 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta pârâtă personal, lipsind recurentul pârât G și intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata reclamantă.
Recurenta pârâtă depune la dosar cererea de suspendare a executării sentinței recurate, copii ale cererii de recurs, a rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița din 16 decembrie 2008 și a sentinței civile nr. 898 din 8 aprilie 2009, înscrisuri existente la dosar.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Das olicitat în contradictoriu cu pârâții G și,instituirea plasamentului copilului, născut la data de 23.04.1996, fiul lui G și la Complexul de Servicii Sociale M - Centrul de orientare, supraveghere și sprijin al reintegrării copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus față de copil neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 3 Cod penal și art. 211 Codul penal, întrucât acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal; că, potrivit adresei nr. 3791/16.02.2009 a Inspectoratului de Poliție al Județului D, în cursul anului 2008, minorul a fost cercetat în 9 dosare penale, în care s-a propus neînceperea urmăririi penale; că față de pericolul social ridicat, faptul că în mediul familial minorul nu este îndeajuns supravegheat și faptul că părinții nu sunt de acord cu plasamentul copilului, s-a propus plasamentul copilului într-un centru rezidențial specializat Complexul de Servicii Sociale M - "Centrul de orientare, supraveghere și sprijin al reintegrării copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal".
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 alin. 3, art. 80, art. 82 și art. 124 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
S-au atașat la cererea de chemare în judecată o serie de înscrisuri, respectiv: raportul privind situația copilului întocmit de DGASPC D, adresa Inspectoratului de Poliție al Județului - Serviciul de Investigații Criminale către DGASPC D; adeverința emisă de Școala nr. 3 P cu privire la copilul; fișa psihologică a copilului; caracterizarea elevului; ancheta socială la domiciliul familiei copilului; declarațiile pârâților; adeverințele emise de Școala nr. 3 P cu privire la numiții și; planul de servicii pentru minorul și altele.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv ale art. 67 alin.1 și 2, art. 80 și 82 din Legea nr. 272 / 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Tribunalul Dâmbovița, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu pârâții G și.
A dispus luarea măsurii plasamentului copilului, născut la data de 23.04.1996, fiul lui G și la Complexul de Servicii Sociale M - Centrul de orientare, supraveghere și sprijin al reintegrării copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal, pe o perioadă de 3 ani.
Drepturile și îndatoririle părintești privitoare la persoana copilului urmând a fi exercitate respectiv îndeplinite, pe perioada plasamentului, de șeful de centru iar cele cu privire la bunurile copilului, urmând a fi exercitate, respectiv îndeplinite, pe aceeași perioadă, de președintele Consiliului Județean
Pentru a pronunța această soluție, Triubunalul D, a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă din care a reieșit că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus față de copil neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 3 Cod penal și art. 211 Codul penal, întrucât acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal; că prin rezoluție s-a reținut că, la data de 23.10.2008, în spatele Centrului de asistență socială " " din P, minora în vârstă de 4 ani ar fi fost dezbrăcată de copilul care ar fi reușit să realizez un contact sexual cu aceasta și și-ar fi însușit prin violență pantalonii și tricoul unui alt minor care ar fi intervenit să îl oprească pe agresor; că, potrivit adresei nr. 3791/16.02.2009 a Inspectoratului de Poliție al Județului D, în cursul anului 2008, minorul a fost cercetat în 9 dosare penale, în care s-a propus neînceperea urmăririi penale.
S-a mai avut în vedere faptul că psihologul școlii a recomandat supravegherea permanentă și plasamentul copilului, faptul că minorul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru că la data săvârșirii faptei nu răspundea penal, faptul că nu există acordul părinților și ținând seama de condițiile care au favorizat săvârșirea faptei (minorul este lipsit de conștiință și bun simț, este violent, frustrat, cleptoman, iresponsabil, cu un comportament periculos, nu se supune nici unei reguli, manifestând indiferență față de acestea, copilul locuiește împreună cu părinții și cei 6 frați într-o casă cu 4 camere, tatăl său a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare efectivă în 1999 și 2007, fratele său - se află din luna mai 2008 în Centrul de reeducare G, copilul este lipsit de supraveghere, educație familială și suport afectiv din partea părinților care nu s-au interesat de situația lui școlară, deși au fost informați despre numărul mare de absențe), gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care a fost cercetat, mediul în care a crescut și a trăit copilul (părinții minorului nu se preocupă în nici un fel de soarta acestuia; tatăl este foarte violent).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții G și, criticând-o pentru motive de nelegalitate, susținând că nu a fost corect apreciat materialul probator administrat în cauză, rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița din data de 16 decembrie 2008 fiind interpretată eronat, luându-se ca bază art. 50 Cod penal și nu conținutul ei prin care se arată că minorul nu a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Arată recurenții - pârâți că minorul este bine îngrijit și supravegheat de aceștia, iar dacă se consideră că există anumite deviante comportamentale, trebuiau luate măsuri graduale respectiv consiliere psihologică, supraveghere în cadrul autorității tutelare locale și ulterior măsura plasamentului.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond, care a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare.
Recurenții - pârâți aveau posibilitatea de a formula plângere împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, neputând fi reținută afirmația acestora în sensul că minorul este bine îngrijit și supravegheat acasă, deoarece în adresa Inspectoratului de Poliție D se face mențiunea că minorul a fost cercetat în 9 dosare penale.
A mai arătat intimata - reclamantă că recurenții - pârâți mai au un copil minor care de asemenea se află în Centrul de Plasament G, iar luarea de măsuri graduale așa cum susțin nu putea fi făcută, Legea nr. 272/2004 arătând măsura care trebuia să se ia în acest caz.
Curtea, examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond din actele dosarului, respectiv Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, față de copilul născut la data de 23.04.1996 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin.3 Cod penal și art. 211 Cod penal, întrucât acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a răspunde penal.
În acest sens este și adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului D în care se face mențiunea că minorul a fost cercetat în 9 dosare penale în care s-a propus de fiecare dată neînceperea urmării penale în temeiul art. 10 lit. E Cod procedură penală cu aplicarea art. 50 Cod penal.
Avându-se în vedere faptul că minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală pentru care nu putea răspunde penal, erau incidente în cauză prevederile art. 80 din Legea nr. 272 din 2004, în acest caz se impunea stabilirea unei măsuri de protecție socială, respectiv plasamentul într-un centru de orientare, supraveghere și sprijin pentru reintegrarea sa pe o perioadă de 3 ani.
Nu se poate reține susținerea recurenților - pârâți în sensul că minorul este bine îngrijit și supravegheat de părinți, deoarece toate înscrisurile dosarului, așa cum am arătat mai sus, dovedesc o situație contrară, minorul a săvârșit mai multe fapte penale, a fost cercetat în mai multe dosare penale, din ancheta socială întocmită de Primăria orașului P rezultă că părinții au fost deseori atenționați să supravegheze copii, aceștia având mai mulți copii în îngrijire.
Nefondată este și susținerea recurenților - pârâți potrivit căreia ar fi trebuit luate măsuri graduale, respectiv consiliere psihologică, supraveghere în cadrul autorității tutelare, și că măsura plasamentului ar fi fost ultima în gradul măsurilor de protecție ale minorului, instanța de fond reținând corect că fapta prevăzută de legea penală prezintă un grad ridicat de pericol social și este necesară instituirea măsurii plasamentului într-un serviciu specializat.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 898 din 8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, aceasta a rămas fără obiect deoarece era o măsură provizorie ce putea fi luată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, ori în ziua în care a fost formulată cererea s-a soluționat irevocabil și recursul pârâților.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul pârâților este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Va fi respinsă, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții G și domiciliați în P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.898 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului D cu sediul în Târgoviște, str. - nr. 1 jud. D, ca nefondat.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
C - --- - -
Grefier,
-
Red.CP
Tehnored. CN
2 ex./01.06.2009
f- - Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
| ← Ordonanță președințială. Decizia 270/2010. Curtea de Apel... | Plasament. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
