Ordonanță președințială. Decizia 270/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 270
Ședința publică din data de 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 551/30 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Câmpina, B-dul. - I, nr. 186, județul P și intimații AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL, cu sediul în Câmpina, județul P, AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, 1,00 leu potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către recurentul-pârât: dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanțele fiscale cu nr. -/2009, nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, motivele de recurs, cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată față de împrejurarea că din motive de sănătate nu se poate prezenta în instanță la care s-a atașat adeverința medicală eliberată la 17 martie 2009 de către medic.
Curtea, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, formulată de recurentul-pârât, față de împrejurarea că acesta a fost citat în termenul legal, așa cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 5 dosar, mai mult cererea de recurs a fost formulată la data de 25 februarie 2009, astfel că a avut timpul material necesar pentru a-și angaja un apărător.
Curtea, față de data la care a fost declarat recursul, 25 febr. 2009( fila 4 dosar) și data când acesta a fost motivat, respectiv 20 martie 2009 ( fila 10-13 dosar), din oficiu invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen legal și rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Câmpina sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, pentru ca, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească domiciliul minorului -,născut la 14.10.2004 la reclamantă.
S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată întrucât pârâtul nu este angajat.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile s-au căsătorit în vara anului 2004,iar din relația lor s-a născut la 14 oct.2004 minorul -. Reclamanta a susținut că a fost alungată de mai multe ori din domiciliul conjugal, după ce anterior a fost agresată fizic de către pârât, acesta având un comportament agresiv chiar și față de minor. Ultima dată, pe data de 22 martie 2008, reclamanta a fost agresată fizic și alungată de către pârât din locuință în timpul nopții, fiind nevoită să meargă la părinții săi la domiciliul cărora a găsit adăpost și liniște sufletească. Reclamanta a mai arătat că părinții săi sunt de acord să meargă cu copilul la aceștia. S-a justificat urgența măsurii prin aceea că minorul rămas la pârât nu este în siguranță datorită firii violente a pârâtului și pentru faptul că este speriat de tatăl său.
S-a mai menționat că după alungarea sa din domiciliu, reclamanta a încercat să ia copilul, însă a fost împiedicată de amenințările și violențele pârâtului care a încuiat copilul în casă, deși plângea după mama sa.
S-a mai arătat că prin sentința civilă 1631 pronunțată la 19.09.2006 în dosarul 944/2006 de către aceeași instanță s-a soluționat cererea privind stabilirea domiciliului minorului.
Potrivit susținerilor pârâtului există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește obligarea la pensie de întreținere, deoarece pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere de 125 lei rol pentru minor prin sentința civilă 943/2006 a Judecătoriei Câmpina.
La termenul de judecata din data de 14 mai 2008 reclamanta a precizat acțiunea, solicitând judecarea cauzei pe calea dreptului comun și nu pe calea ordonanței președințiale.
Prin sentinta civila nr. 2219/09.07.2008 Judecatoria Campina a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta si a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost respinsa excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârât, si s- stabilit domiciliul minorului -, născut la 14 octombrie 2004 la reclamantă, obligand paratul la plata unei pensii lunare de întreținere de 125 lei, pentru minor, începând de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii până la majorat
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca neînțelegerile dintre soți s-au repercutat asupra minorului și au dus la nenumărate schimbări de situație și procese civile având ca obiect schimbarea domiciliului minorului sau încredințarea minorului unuia sau altuia dintre cei doi părinți.
Astfel, așa cum s-a consemnat în considerentele sentinței civile nr.2738/2004 a Judecătoriei Câmpina, neînțelegerile dintre soți au culminat cu alungarea reclamantei de către pârât din fostul domiciliu comun în anul 2004, minorul rămânând fără îngrijire, deși era foarte grav bolnav, situație în raport de care la sesizarea reprezentantului autorității tutelare, a medicului de familie și a organelor de poliție acesta a fost internat împreună cu mama sa în Spitalul mun.Câmpina-Secția pediatrie în perioada 7-13.12.2004. La externare reclamanta a constatat că minorul fusese luat de către pârât iar toate încercările sale de a fi aproape de minor au eșuat întrucât reclamanta nu a fost primită de pârât la fostul domiciliu comun.
Prin sentința civilă mai sus menționată s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta și s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare acesteia.
Instanța a apreciat că cei doi părinți au dat dovadă de instabilitate și că nu pot asigura împreună un climat propice pentru creșterea și educarea copilului. Cu toate violențele exercitate de pârât și dovedite cu mai multe ocazii, s-a constatat că reclamanta a dat dovadă de perseverență și a învins mai multe piedici din dorința de a fi alături de copil. S-a reținut că față de condițiile pe care le putea oferi aceasta copilului în momentul în care s-a prezentat cu acesta la Asociația "Casa "situația s-a schimbat, în sensul că în prezent reclamanta are un loc de muncă stabil și locuiește la mama sa în imobilul unde este și ea coproprietar indiviz potrivit certificatului de moștenitor 849/1980 si unde beneficiază de condiții optime de creștere și educare a copilului, așa cum rezultă din concluziile anchetei sociale întocmită de Colectivul de sprijin al autorității tutelare din cadrul Primăriei mun. Câmpina.
Apreciind că s-au modificat esențial condițiile avute în vedere de instanță cu ocazia pronunțării sentințelor civile nr.1587/2006, nr.743/2006 și nr.1631/2006 s-a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat între prezenta cauză și cauzele soluționate prin sus menționatele hotărâri, astfel că în raport de dispozițiile art.166 cod procedură civilă raportat la art.1201 cod civil, a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât.
Pe fondul cauzei reținând afecțiunea dintre parinti și fiu, dar și nevoia copilului, care nu are decât vârsta de 4 ani, de a fi în permanență în preajma mamei, instanța a apreciat că este în interesul acestuia să i se stabilească domiciliul la mamă.
Impotriva sentintei civile anterior menționate declarat apel pârâtul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând, în esenta, ca instanța de fond în mod greșit nu a tinut cont ca exista autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste încredintarea spre crestere si educare a minorului, stabilirea domiciliului acestuia si obligarea la pensie de intretinere pentru acesta a reclamantei, că in mod gresit au fost analizate probatoriile administrate in cauza netinandu-se cont de doua hotarari judecatoresti, respectiv sentinta civila nr. 43/2007 Tribunalului Prahova si sentinta civila nr. 2738/2004 a Judecatoriei Campina.
A mai sustinut apelantul ca prima instanta nu a avut in vedere starea de sanatate a reclamantei care, in opinia apelantului nu-i permite sa aiba o preocupare constanta in ceea ce priveste cresterea si ingrijirea minorului, precum si posibilitatile materiale reduse ale acesteia.
Prin decizia civilă nr. 551/30 oct. 2008, tribunalul a respins apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 2219/9.07.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.
Pentru a pronunțaaceastă soluție, tribunalul a reținut că, din casatoria partilor incheiata la data de 24.07.2004 rezultat minorul -, ns. la 14.10.2004.
Asa cum corect a retinut instanta de fond in ceea ce priveste domiciliul acestuia sau incredintarea lui unuia dintre parinti, au intervenit numeroase schimbari de situatie.
Astfel, prin sentința civila nr. 2738/2004 a Judecătoriei Câmpina, hotărâre judecătoreasca pe care prima instanța a avut-o in vedere la soluționarea cauzei, s- dispus încredințarea minorului spre creștere si educare reclamantei din prezenta cauza.
Executarea sentintei mai sus mentionata s-a realizat dupa mai multe incercari ale reclamantei care asa cum rezulta din continutul sentintei a intampinat de nenumarate ori refuzul paratului, fiind nevoita sa apeleze chiar la serviciile organelor de ordine publica.
Ulterior, la solicitarea paratului prin sentinta civila nr. 743/2006 pronuntata de Judecatoria Campina, reclamanta a fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, pensie a carei plata a fost sistata la solicitarea ambelor parti prin sentinta civila nr. 1631/13.09.2006 pronuntata de aceeasi instanta.
Nu a putut fi primita sustinerea apelantului privind existenta autoritatii de lucru judecat intre prezenta cauza si cele care au fost solutionate prin hotararile judecatoresti anterior mentionate, intrucat dispozitiile art. 44 din Codul familiei permit ca in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere la data cand a fost incredintat spre crestere si educare minorul, instanta judecatoreasca sa poata modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
Din probatoriul administrat in cauza, cu inscrisuri si cel testimonial a rezultat,cum corect a fost retinut de judecatorul fondului, atat comportamentul inconsecvent al paratului in relatia pe care are cu parata, cat si instabilitatea acestuia in ceea ce o priveste cresterea si ingrijirea minorului.
faptul ca paratul a recunoscut ca nu se poate ocupa singur de cresterea minorului, fiind nevoit sa apeleze la ajutorul altor persoane, denota ca acesta nu-i poate asigura minorului stabilitatea de care are nevoie pentru a-i fi garantata respectarea interesului superior al acestuia.
In acelasi timp prima instanta a apreciat in mod corect ca in prezent reclamanta beneficiaza de conditii optime de crestere si educare a copilului, asa cum rezulta din continutul anchetei sociale intocmita de Autoritatea tutelara din cadrul Primaria Municipiului Campina.
Fără a fi negate sentimentele tatalui față de minor, tribunalul a constatat ca pe langa stabilitatea materiala pe care i-o poate oferi in present reclamanta - intimate minorului, intre aceasta si fiul ei exista afectiunea de care trebuie sa beneficieze un copil in varsta de 4 ani ce are nevoie in permanenta de prezenta mamei, find in interesul lui superior sa i se stabileasca domiciliul la aceasta.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal, pârâtul, susținând în esență că hotărârea este nelegală și netemeinică.
La data de 20 martie 2009, prin serviciul registratură s-a depus de către recurent motivele de recurs.
Având în vedere că s-au încălcat prevederile art. 303 Cod procedură civilă, conform cărora recursul trebuie motivate prin cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, care în speță este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, respectiv de la 12 februarie 2009, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 306 alin.2 Cod procedură civilă în baza cărora nemotivarea recursului în termenul legal atrage nulitatea recursului în afara cazurilor în care se consată incidența unor nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârii.
Cum în speță nu s-au constatat astfel de nulități, urmează ca față de dispozițiile artr. 306 alin.2 Cod procedură civilă, să se admită excepția invocată de instanță din oficiu și să constate nul recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului, declarat de pârâtul, domiciliat în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 551/30 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Câmpina, B-dul. - I, nr. 186, județul P și intimații AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL, cu sediul în Câmpina, județul P, AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red./
Tehnored./grefier CM
2 ex./25 martie 2009.
f-- Judcătoria Câmpina
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Adriana Maria Radu, Elisabeta
| ← Completare dispozitiv. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
