Plasament. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 763
Ședința publică din 8 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 297/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, și, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă, personal, lipsă pârâții intimați Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, și.
Din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a prezentat procuror.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și admiterea acțiunii sale.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 297/15.06.2009, Tribunalul Arad - Secția Civilă a respins ca nefondată cererea reclamantei împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, dar a admis cererea conexă formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A în contradictoriu cu, și și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D și în consecință, a instituit măsura de protecție specială a plasamentului familial pentru minora a, născută la data de 31.10. 1993 în H, județul H, având CNP -, fiica numitei și la și.
A stabilit ca domiciliul minorei pe toată durata plasamentului să fie la domiciliul soților, respectiv: H, str. - CM- 1,. 119, județul
A dispus Direcției muncii și protecției sociale H acordarea alocației de plasament familial pentru minora de la data de 1.07.2008 la CNP - - și domiciliați în H, str. - CM- 1,. 119, județul H, precum și a alocației de stat.
A delegat exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești asupra minorei a către și pe toată durata instituirii măsurii speciale a plasamentului familial.
A dispus ca exercitarea drepturilor și obligațiilor de administrare a bunurilor minorei, de reprezentare, asistare sau autorizare a actelor civile încheiate de minoră până la împlinirea vârstei de 18 ani să fie îndeplinite de către pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad în dosar nr-, la data de 01 aprilie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicitând obligarea pârâtei să ia față de fiica sa adoptivă în vârstă de 14 ani, o măsură de protecție a plasamentului la un centru de plasament.
În motivarea acțiunii, a arătat că minora este la la părinții biologici (tatăl fiind fiul reclamantei), unde este lăsată să deprindă un comportament necorespunzător.
Prin sentința civilă nr.439 din 06 mai 2008 Tribunalul Arada respins cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, reținându-se că reclamanta este mama adoptivă și în același timp bunica paternă a minorei, iar aceasta se află în prezent la domiciliul părinților biologici soții. De asemenea, s-a constatat că anterior promovării prezentei cereri, prin sentința civilă nr.118 din 7.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a respins o cerere similară a reclamantei, reținându-se pe de o parte că minora este plecată de acasă la o destinație necunoscută, iar pe de altă parte că reclamanta ar fi trebuit să se adreseze pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, în temeiul Legii nr.272/2004, pentru luarea unei măsuri de protecție specială față de minoră.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta considerând că aceasta nu este temeinică și este dată cu încălcarea spiritului de dreptate.
Prin decizia civilă nr.675 din 21 iulie 2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamantei, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Arad.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr- la data de 15.09.2008.
În rejudecare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că aceasta s-a adresat prematur instanței de judecată cu o cerere de instituire a măsurii plasamentului minorei, întrucât, potrivit art.61 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului când există acordul părinților, și de către instanța de judecată la cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului A în situația prevăzută de art.56 lit. a, b, c, d și e din lege.
La data de 20 noiembrie 2008, în dosar nr. 4864/2008 reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aas esizat instanța civilă cu o cerere de instituire a măsurii de protecție a plasamentului familial pentru minora a la numiții și (părinții săi biologici), apreciind că mama adoptivă nu se mai poate ocupa de întreținerea minorei.
La termenul din 10 decembrie 2008 instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr. -, astfel că ambele acțiuni civile au fost soluționare concomitent prin sentința civilă nr. 955/2008.
Așadar prin sentința civilă nr. 955 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Arada admis cerea formulata de reclamanta DGASPC A și a instituit măsura de protecție a plasamentului familial pentru minora a născută la 31.10.1993 în H la si, reținând că minora locuiește cu părinții săi de circa 2 ani de zile, unde dorește să rămână în continuare.
De asemenea instanța a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta, apreciind că interesul superior a minorei este să rămână la părinții săi firești, iar nu la un centru de plasament.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând instituirea plasamentului pentru minoră în centru de plasament.
Prin decizia civilă nr. 214 din 10 martie 2009 Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de reclamanta, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad reținându-se că instanța de fond nu a motivat hotărârea, iar neîndeplinirea cerinței legale a motivării echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, si constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
Reținând că nu s-a administrat un probatoriu complet, prin decizia de casare s-a arătat că se impune completarea probatoriului cu efectuarea unui raport de evaluare a minorei de către Direcția Generala de Asistență Socială si Protecția Copilului Dau nui plan individualizat de protecție conform art. 54 din Legea nr. 272/2004 și verificarea susținerilor Primăriei Municipiului H, în sensul dacă părinții i ai minorei sunt decăzuți din drepturile părintești.
În rejudecare, din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Minora a în vârstă de 15 ani este născută la data de 31.10.1993 în H iar la data de 16 iulie 1996, conform sentinței civile nr. 633 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 1752/1996, s-a încuviințat adopția cu efectele filiației firești de către în calitate de bunică paternă.
Pentru copilul a s-a solicitat prin adresa nr. 38900/8.09.2008 emisă de CHi nstituirea măsurii de protecție specială a plasamentului familial la părinții biologici și, deoarece se află în grija acestora de la data de 15 ianuarie 2008. Mama copilului în vârstă de 71 de ani, este o persoană cu probleme de comunicare, relația acesteia cu minora fiind zbuciumată și violentă. Din declarația minorei dată la data de 29 iulie 2008 reiese faptul că această situație a fost creată pe fondul relației defectuoase pe care o are cu mama adoptivă. Pe fondul problemelor ivite, a nu a mai frecventat cursurile școlare, fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt conform adresei nr. 20095/2 iulie 2007 și procesului verbal încheiat la data de 5 aprilie 2007 de Poliția A, aflându-se în evidența Serviciului de evaluare a copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal din cadrul C
Ca urmare a faptului că minora în cauză a părăsit domiciliul mamei dorind să locuiască cu familia ă, Serviciul de protecție de tip familial și adopție din cadrul CAa solicitat CHp rin adresele nr. 9817/11.03.2008 si nr. 21317/28.05.2008 monitorizarea situației copilului.
Conform adreselor emise de C H și înregistrate la. A cu nr. 14184/7.04.2008, nr. 21393/27.08.2008 si nr. 38900/18.09.2008 rezultă că în prezent minora locuiește în continuare cu părinții biologici având o relaționare bună cu aceștia, este înscrisă la Școala generala nr. 1 H, urmând cursurile cu frecvență redusă și din discuțiile cu vecinii reiese faptul că minora are un comportament corespunzător, integrându-se foarte bine în familia biologică. Totodată, părinții biologici și minora în cauză, au solicitat prin declarațiile date la data de 22 aprilie 2008 si 19 iulie 2008 instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului familial deoarece minora în perioada în care a locuit cu mama adoptivă s-a aflat permanent într-o stare de pericol, atât sub aspectul sănătății fizice cât și sub aspectul sănătății psihice, fiind abuzată emoțional.
În cauză s-a întocmit un nou raport privind situația minorei (fila 21 dosar), iar din Raportul nr. 13030 din 29 mai 2009 al Direcției Generale de Asistență Socială si protecția copilului D instanța reține că părinții minorei nu au fost decăzuți din drepturile părintești, dar au renunțat implicit la aceste drepturi în momentul în care au opinat pentru adopția fiicei lor (fila 27 dosar); în urma deplasării la familia, reprezentanții DGASPC H au constatat că fetița a este foarte bine integrată în familia de plasament, urmează cursurile Școlii nr. 1 H, fiind elevă în clasa a V-a și dorește să rămână în grija familiei de plasament; evoluția minorei este specifică vârstei, iar starea de sănătate este monitorizată de către medicul de familie; soții dețin condiții materiale bune și prezintă garanții morale pentru a-i asigura minorei un mediu familial optim unde nevoile de dezvoltare ale copilului - biologice, psihologice, sociale și emoționale pot fi îndeplinite cu succes; familia locuiește într-o cameră de cămin proprietate de stat, mobilată cu strictul necesar și corespunzător întreținută din punct de vedere igienico sanitar; veniturile familiei sunt compuse din 650 lei /lună și bonuri valorice - salariul doamnei, aceasta fiind angajată la SC "" SRL H si a domnului care desfășoară activități fără forme legale în construcții și a declarat că realizează un venit lunar de aproximativ 1500 - 2000 lei/lună; relațiile dintre familia de plasament și minora în cauză sunt de bună înțelegere și sprijin reciproc, iar din discuțiile cu minora, rezultă că în perioada în care a locuit cu mama adoptivă, aceasta s-a aflat într-un permanent pericol atât sub aspectul sănătății fizice, nefiind monitorizată din punct de vedere medical, știut fiind faptul că aceasta suferă de epilepsie, cât și sub aspectul sănătății psihice, fiind abuzată emoțional. Ca urmare a acestei situații, minora a părăsit domiciliul mamei adoptive, dorind să locuiască cu familia
De asemenea în cauză a fost întocmit un nou Plan individualizat de protecție a minorei nr. 12874 din 27 mai 2009 pe perioada 27 mai 2009 - 27 mai 2010, precum și un nou referat de anchetă socială (nr. 25812 /28 mai 2009) care concluzionează că minora a este foarte bine integrată în familia de plasament, urmează cursurile școlare ale Școlii Generale nr. 1 din municipiul H, clasa a V-a, forma fără frecvență și dorește să rămână în continuare cu familia de plasament, evoluția minorei este specifică vârstei, iar starea de sănătate este monitorizată periodic de către medicul de familie.
Prin urmare, având în vedere probațiunea administrată în cauză, instanța a constatat că soții dețin condiții materiale bune și prezintă garanții morale pentru a-i asigura minorei un mediu familial optim pentru îndeplinirea nevoilor sale de dezvoltare, din punct de vedere biologic, psihologic, social și emoțional.
Altfel spus, instanța a apreciat că este în interesul superior al copilului ca pentru minora a să se instituie măsura de protecție specială a plasamentului familial în familia și.
Susținerile reclamantei în sensul că pentru fiica sa adoptivă ar fi benefică măsura plasamentului la un serviciu de tip rezidențial (iar nu măsura plasamentului familial la părinții săi firești) nu pot fi împărtășite de instanța de judecată, având în vedere rapoartele și referatele întocmite de autoritățile cu atribuții pe linia protecției și promovării drepturilor copilului; nu în ultimul rând instanța a ținut seama și de opțiunea minorei de a rămâne la familia, aceștia din urmă manifestându-și neechivoc preocuparea și dorința de a asigura minorei un climat optim de dezvoltare.
Față de această stare de fapt, instanța a apreciat că doar acțiunea CAe ste întemeiată, astfel încât în baza art.55 lit.a, art.58 lit.a, art.61 alin.1 și art.62 alin.4 din Legea nr.272/2004 a admis cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A în contradictoriu cu pârâții, și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, județul H având ca obiect instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului familial.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea reclamantei pentru instituirea plasamentului minorei la un serviciu de tip rezidențial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei și în consecință respingerea acțiunii reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și admiterea acțiunii sale pentru instituirea plasamentului minorei într-o instituție de protecție.
Recursul nu a fost motivat în drept, însă din dezvoltarea motivelor rezultă că el vizează nelegalitatea soluției, ceea ce permite instanței de recxurs, conform art. 306 alin. 3. pr. civ. să identifice motivele de recurs ca C prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ..
În motivarea în fapt a acestui recurs s-a invocat aceea că minora nu beneficiază de îngrijire medicală adecvată și nici de educație în familia sa ă în care se află în prezent, că mama ăaf etiței o încurajează să fie o persoană ușuratică și că ancheta socială efectuată la domiciliul minorei o nemulțumește, întrucât nu reflectă situația reală, aspect pe care îl pot dovedi celelalte înscrisuri oficiale din dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului AHa solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că își menține punctul de vedere cu privire la rămânerea minorei în familia sa de origine.
În sprijinul concluziilor sale instituția intimată a depus două acte recente, respectiv "Raportul nr. 21732/7.09.2009 privind situația minorei a" și " Ancheta socială la familia ocrotitoare", act din 2.09.2009, ambele întocmite de organele specializate ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a hotărârii invocată de reclamanta, instanța de recurs se impune a verifica dacă dispozițiile acesteia sunt sau nu în măsură să corespundă prevederilor legale în materie, adică protejării interesului superior al minorei -
Rezultă fără putință de tăgadă - astfel cum însăși reclamanta a susținut prin motivele care au determinat-o să formuleze acțiunea în justiție - că ea, ca mamă adoptivă, aflată însă la o vârstă înaintată și cu o stare de sănătate precară care ar necesita spitalizare, nu se mai poate îngriji corespunzător de fiica sa adoptivă (nepoată de fiu) și că orice încercare de discuție cu aceasta este compromisă.
În aceste condiții, instanțele au avut de verificat dacă interesul superior al minorei este mai bine protejat prin plasarea ei într-o instituție de ocrotire - așa cum a cerut mama sa adoptivă, reclamanta - sau, mai curând, prin rămânerea ei în familia de origine (ă) unde se află din 2008 cum au solicitat instituțiile pârâte.
Comisia pentru Protecția Copilului H și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, prin toate actele și investigațiile desfășurate de-a lungul întregului ciclu procesual, au susținut că rămânerea fetiței în familia sa ă - așa cum și ea își dorește - este în momentul de față singura soluție adecvată procesului ei de ocrotire și educare.
Astfel cum arată și ultimele acte oficiale întocmite de instituțiile intimate ( și depuse ca probe noi în recurs ), din 2008 de când minora a părăsit domiciliul mamei adoptive, ea s-a stabilit în familia ă (tatăl său fiind fiul reclamantei, iar mama sa, nora acesteia), unde, alături de ceilalți doi copii minori ai familiei, se bucură de un climat afectiv adecvat și de o bună comunicare, care au determinat-o să continue pregătirea școlară și să se dezvolte psiho-social în mod corespunzător vârstei sale.
Faptul că nu mai există nicio formă de comunicare cu mama adoptivă (bunica sa), că aceasta în mod obiectiv, datorită vârstei și stării de sănătate, nu se mai poate ocupa de ea, că tensiunea existentă între ele a creat o relație dizarmonică și că fetița dorește să rămână în familia ă în care se simte confortabil și bine integrată, a fost adus în scris, de ea însăși, la cunoștința instituțiilor de ocrotire, așa cum se menționează în "Raportul" din 7.09.2009 referitor la situația acesteia, întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Este adevărată împrejurarea că în 1996, la data când s-a decis adopția fetiței de către bunica paternă, părinții săi i nu-i puteau oferi acesteia condiții materiale și nici un climat afectiv necesar bunei îngrijiri și educații, însă în prezent acest lucru este posibil, așa cum se menționează în anchetele sociale efectuate la domiciliul lor.
În aceste condiții, măsura de protecție a internării minorei într-un centru de plasament solicitată de mama sa adoptivă, nu poate fi mai favorabilă acesteia decât rămânerea în continuare în familia de origine, lipsirea ei de climatul afectiv la care s-a adaptat și care a stimulat-o în a-și continua studiile, fiind un risc real pentru viitorul său și de natură să contravină interesului superior al acesteia.
Pe de altă parte, atâta vreme cât instituirea unei măsuri de protecție a fost solicitată de însăși mama adoptivă a minorei, aflată în dificultate de a-și mai putea îndeplini obligațiile părintești, art. 54 alin. (3) al Legii nr. 272/2004 obligă la acordarea priorității reintegrării copilului în familie, în cauza de față acest lucru fiind posibil tocmai pentru că există o familie d e origine (ă) în care ea s-a reintegrat și în care, pentru moment, există premizele necesare dezvoltării sale normale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 297/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 297/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.09.2009
Tehnored. 2 ex./15.09.2009
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 1370/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
