Plasament. Decizia 785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(795/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.785
Ședința publică de la 7 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de d-na procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 B, împotriva sentinței civile nr.213 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE, PRIMARUL SECTORULUI 1 B și.
are ca obiect - plasament de urgență - încetare măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 B, în baza delegației nr.11236/13.04.2009, aflată la dosar fila 9, lipsind intimații-pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE, PRIMARUL SECTORULUI 1 B și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public și reprezentantul recurentei-reclamante declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reținerea spre rejudecare a cauzei, iar pe fond admiterea cererii de încetare a măsurii de plasament a copilului la Centrul de Primire "".
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, pronunțată de Tribunalul București, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 19.11.2008 sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 Bac hemat în judecată pe pârâții, Șeful Centrului de Primire, Primarul Sectorului 1 B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încetarea măsurii speciale de protecție plasament în regim de urgență pentru copilul, născut la data de 08.07.1997, precum și încetarea delegării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privind persoana copilului către Șeful Centrului de Primire și pe cele privind bunurile copilului către Primarul sectorului 1.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit raportului psihosocial și din actele de la dosar rezultă că copilul a fost internat în Centrul de Primire în baza procesului verbal nr.2519/26.02.2007 întocmit de către Consiliul Local al sectorului 1, Direcția Poliția Comunitară fiind găsit fără supraveghere pe stradă.
Prin dispoziția nr.455/8.03.2007 emisă de Directorul General al DGASPC sector 1 s-a instituit măsura de protecție specială - plasament în regim de urgență la Centrul de Primire pentru copilul în cauză.
Acest copil a declarat verbal, la intrarea în centru, că nu dorește să rămână în Centrul de Primire.
Din cererea d-nul G înregistrată cu nr.11902/12.03.2007 reiese faptul că acesta dorește externarea copilului și recunoașterea paternității, deoarece în momentul întocmirii certificatului de naștere acesta nu deținea buletin de identitate. În data de 14.03.2007 copilul a părăsit centrul neînvoit.
Arata reclamanta că a informat despre dispariția copilului Poliția sector 1 Serviciul Investigații Criminale, Compartimentul Urmăriri, DGASPC-urile de la nivelul fiecărui sector al Municipiului B, insa la aceste solicitări, s-a primit răspuns și s-a constatat că pentru acest copil nu s-a instituit nici o măsură de protecție specială pe raza teritorială a vreunui sector.
În data de 16.03.2007 s-a efectuat ancheta socială la domiciliul domnului G unde s-a constatat că acest copil se află la bunica maternă.
Prin cererea nr.89/16.03.2007 domnul Gas olicitat învoirea copilului în familie.
În data de 9.05.2007 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a suspendat judecarea cauzei civile a acestui copil deoarece minorul nu a fost prezent în instanță pentru a fi audiat.
În data de 02.05.2007 G care susține că este tatăl biologic al copilului prin cererea nr.194/05.2007 a solicitat învoirea copilului în perioada 2.05.2007 - 26.05.2007. După această dată copilului nu a mai fost adus în centru.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul bunicii materne, a rezultat că mama copilului, este în Spania de aproximativ 6 luni și că dorește să se ocupe de creșterea și educarea nepotului său insa copilul nu a locuit și nici nu locuiește în prezent la dânsa.
Prin adresa nr.61402/12.08.2008 DGASPC sector 3 a comunicat că d-ul G nu mai locuiește la adresa menționată, astfel că prin adresa nr.24185/28.07.2008 a fost sesizată Poliția Sectorului 3, Serviciul Investigații Criminale, Compartimentul Urmăriri pentru depistarea și aducerea în Centrul de Primire a copilului. La aceste solicitări nu s-a primit încă un răspuns.
În prezent copilul nu se află în Centrul de Primire și nu se dețin informații despre locul unde s-ar putea afla.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și ale nr.HG1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Prin sentința civilă nr.231 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că scopul avut în vedere de legiuitor prin adoptarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este ocrotirea copiilor aflați în situații speciale, care impun o acțiune imediată și efectivă din partea autorităților competente. Încetarea protecției speciale poate avea loc numai dacă s-au schimbat împrejurările care au determinat luarea măsurii, respectiv dacă s-a reușit integrarea minorului în familie.
Nu s-ar putea dispune încetarea plasamentului în regim de urgență dacă minorul a părăsit centrul, dar este în continuare lipsit de ocrotire, întrucât autoritatea care exercită drepturile și obligațiile privind persoana minorului ar fi exonerată, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, de responsabilitatea conferită de legiuitor, situație care ar putea produce consecințe nefaste în cazul unor eventuale fapte cauzatoare de prejudicii comise de minor sau asupra minorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 B,cererea de recurs fiind inregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
Recurenta solicitat admiterea recursului, reținerea spre rejudecare a cauzei, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de încetare a măsurii de plasament a copilului la Centrul de Primire "".
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că la intrarea în centru, copilul a declarat verbal,că nu dorește să rămână în Centrul de Primire "" iar la data de 14.03.2007, acesta a părăsit centrul neînvoit.
Recurenta reclamanta arată că în prezent copilul nu se află în Centrul de Primire "" și nu se dețin informații cu privire la locul unde s-ar putea afla, deși prin adresa nr.24185/28.07.2008 a fost sesizată Poliția Sectorului 3, Serviciul Investigații Criminale, Compartimentul Urmăriri pentru depistarea și aducerea în Centrul de Primire "" a copilului. Întrucât minorul nu se mai află sub supravegherea,", solicită instanței să țină seama de faptul ca s-au schimbat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție specială, și, că în conformitate cu prevederile Legii nr. nr.272/2004, DGASPC sector 1 are obligația să sesizeze imediat instanța de judecată în vederea modificării sau încetării măsurii.
Arată reclamanta că minorul nu a fost audiat de către instanța judecătoreasca deoarece prin demersurile efectuate acesta nu a fost localizat.
De asemenea s-a arătat că măsura de protecție are caracter temporar, și că atât timp cât copilul a înțeles să părăsească centrul, consideră ca împrejurările inițiale s-au modificat și că în astfel de situații încetarea măsurii speciale de protecție nu este condiționată doar de reintegrarea copilului în familia sa, așa cum a reținut instanța de fond, părăsirea "" de către copilul făcând imposibilă exercitarea drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești de către Șeful centrului.
Se mai arata că instanța în mod greșit a apreciat că autoritatea care exercită drepturile și obligațiile nu poate fi exonerată, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, neapreciind că părinții au responsabilitatea creșterii și îngrijirii copilului și în subsidiar comunitatea locală din care familia copilului face parte.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauza, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041Codul d procedură civilă, curtea retine următoarele:
Potrivit art. 68 din legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1)s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Încetarea masurilor speciale de protecție prevăzute de legea 272 /2004 are loc prin reintegrarea copilului în familia sa, conform art. 70 din același act normativ sau prin dobândirea capacității depline de exercițiu, conform art. 51 alin. 1 din același act normativ.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că instanța de judecată poate fi sesizată de către Direcția de Protecție a Copilului, în vederea încetării măsurii de protecție speciale, dispusă în condițiile stabilite de legea nr. 272/2004, numai în situația în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor, s-au modificat în așa fel încât instituționalizarea nu se mai impune a fi continuată, iar motivele invocate în susținerea acestei cereri trebuie să aibă caracter obiectiv și să fie probate temeinic. Aceasta întrucât scopul luării măsurii de plasament în regim de urgenta este acela al protejării minorului de a-și asigura locuința, hrana, îngrijire alternativa, educație care sa ii permită dezvoltarea aptitudinilor și personalității sale chiar și în lipsa familiei.
Curtea apreciază astfel că aceste prevederi legale nu reprezintă o situație în care se poate deroga de la principiul instituit prin dispozițiile art. 2 din actul normativ de referința, astfel încât, în opinia instanței orice cerere de încetare a măsurii de protecție specială se impune a fi analizată nu numai din perspectiva art. 68 din legea nr. 272/2004 dar mai ales prin prisma principiului interesului superior la copilului, în raport de care se solicită încetarea măsurii.
În cauza de față, motivul pentru care reclamanta a promovat cererea este determinată de părăsirea de către minor centrului de plasament, la care a fost instituționalizat.
Din coroborarea înscrisurilor anexate la cererea introductivă, rezultă că minorul a fost instituționalizat ca urmare dezinteresului manifestat de mama dar și de rudele apropiate ale copilului față de situația sa, acesta fiind găsit locuind intr-un imobil, lipsit de supraveghere.
Curtea constată că reclamanta nu a probat în condițiile impuse de art. 68 din legea nr. 272/2004 si art. 1169 Cod civil, că situația de fapt și de drept care a condus la luarea măsurii plasamentului în regim de urgenta, s-ar fi schimbat esențial și ca minorul nu se mai afla într- situație care să îi dea dreptul la măsură de protecție alternativă din cele prevăzute de art. 39 si art. 55 lit. cu raportare la art. 56 din legea nr. 272/2004, din înscrisurile atașate la dosar nerezultând că în prezent minorul beneficiază de ocrotire părinteasca corespunzător interesului său superior, sau că în privința acestuia există și se exercită în fapt, altă modalitate de protecție, eventual în familia lărgită, astfel că în raport de prevederile înscrise în art. 5 alin. 3 din actul normativ anterior menționat, se impune a se reține că responsabilitatea care revine autorităților administrației publice și respectiv reclamantei, în respectarea si promovarea drepturilor copilului nu poate fi considerată ca fiind înlăturată sau epuizată.
Manifestarea de voința a copilului în sensul de a nu dori să fie instituționalizat, la care face referire recurenta, deși nu poate fi ignorată, nu poate fi apreciată de către instanța ca fiind corespunzătoare interesului său, câtă vreme reclamanta, deși efectuat demersuri în acest sens, nu identificat în concret modul în care locuiește copilul, ulterior părăsirii centrului de plasament, dacă acesta are sau nu asigurate condiții de locuit si de trai corespunzătoare, dacă are sau nu posibilitatea continuării educației sale, existând posibilitatea ca acesta sa fie expus unei stări de pericol real, pe care sa nu conștientizeze dată fiind vârsta frageda la care se afla, or, protecția speciala a copilului lipsit temporar de ocrotirea părinților săi reprezintă ansamblul de mijloace, prestații și servicii destinate îngrijirii și dezvoltării lui. În raport de aceste considerente, susținerea recurentei în sensul că minorul nu fost audiat de către instanța investita cu soluționarea cererii de încetare a măsurii plasamentului nu putut fi audiat, în condițiile în care însăși cauza formulării prezentei acțiuni este determinata de faptul că minorul părăsit neînvoit acest centru, este vădit nefondată, din perspectiva necesitații ocrotirii interesului superior al minorului, cu atât mai mult cu cât în cauză, nu se poate vorbi despre omisiune a instanței ci de imposibilitate obiectivă în acest sens, recunoscută chiar de recurenta.
de aceste considerente, curtea retine că, în mod corect a apreciat prima instanță că părăsirea centrului de plasament de către minor nu justifica încetarea măsurii de plasament, pentru că scopul principal al luării acestei masuri fost tocmai acela al respectării principiului interesului superior al minorului ceea ce implica responsabilizare a factorilor sociali. Astfel autoritățile responsabile de protecția copilului sunt obligate să promoveze și sa garanteze drepturilor copilului, stabilite prin Convenție și lege iar nu să înțeleagă a se degreva de sarcinile ce le revin în situația în care minorul nu s-a adaptat insa noii sale condiții.
În raport de toate aceste considerente, curtea, apreciază ca nefondat recursul, urmând ca în aplicarea prevederilor art. 312 Codul d procedură civilă, sa dispună respingerea acestei cai de atac ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.213 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE "" și PRIMARUL SECTORULUI 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - MARI - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact./
Ex.2/15.05.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Ionelia Drăgan
| ← Plasament. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
