Plasament. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 33/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 25 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- consilier juridic pentru - intimat - DGASPC H- reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta parchetului de asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantei intimate consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, ținând seama de motive expuse în întâmpinare.
Susține că în baza disp. art. 66 al.3 și art. 94 al.3 din Legea 272/2004 instanța poate decide cu privire la drepturile părintești, și întrucât mama minorului este încadrată într-un grad de handicap accentuat așa cum rezultă din actele de la dosar și datorită ei copilul a rămas repetent, se impune ca acesta să rămână în plasament, iar drepturile și obligațiile părintești să fie exercitare de șeful locației căreia i-a fost încredințat copilul.
Reprezentanta parchetului, procuror, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că instanța a fond la pronunțarea acesteia a avut în vedere interesul superior al copilului, ocrotindu-l într- unitate specializată, întrucât mama suferă de un handicap permanent și nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea și educare lui.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 25 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în Dosar nr- s-a admis ca fondată cererea introdusă de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI H-D cu sediul în D,- și în consecință:
A fost menținută măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului -, născută la 18.01.1998, în P, județul H, fiica lui -, domiciliată în, str. -,.62,.30, cu reședința legale în -/5, județul
S-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului să fie exercitate de către șeful locației căreia îi este încredințat copilul.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond următoarele:
Copilul - este născut la 18.01.1998, în (fila7)
Copilul este în dificultate datorită situației familiei sale, respectiv a mamei care se este atestată cu grad de handicap accentuat, fără condiții materiale corespunzătoare pentru a-i asigura acestuia condiții satisfăcătoare pentru creștere și dezvoltare.
Copilul se află la Apartament de Urgență din P împreună cu fratele său mai mare (născut la 22.10.1996, instituționalizat datorită acelorași motive).
În mod evident, între copilul în cauză și mama lui se evidențiază o puternică relație de atașament, care poate avea prevalență față de situația materială precară în care ar fi nevoit să trăiască împreună cu aceasta.
Cu toate acestea instanța a menținut măsura de protecție considerând că minorul în cauză are nevoie de supraveghere, de orientare civică și de condiții materiale elementare, de locație, hrană și îmbrăcăminte, iar sentimentele de afecțiune față de mama sa pot fi dezvoltate în continuare în cadrul contactelor periodice sau cu prilejul unor sejururi în familie.
În consecință și apreciind că în continuare minorul se află în dificultate și interesele superioare ale acestuia o impun, în considerarea disp.art.66 al.1 și 2 din Legea nr.272/2004, precum și ale art.137 din același act normativ, instanța a admis cererea petentei astfel cum a fost precizată.
Pe durata măsurii de protecție specială a plasamentului instituit și menținut în regim de urgență, drepturile și obligațiile părintești privind persoana copilului în cauză vor fi exercitate de șeful locației căreia îi este încredințat acesta.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs în termen, motivat pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În susținerea recursului se arată că instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr. 272/2004, că anchetele sociale nu corespund adevărului, pârâta având condiții materiale pentru creșterea minorei iar sub aspectul exercitării drepturilor părintești se susține că în mod greșit prima instanță nu a dispus ca acestea să fie exercitate în continuare de mamă.
În drept, se invocă disp. art. 299-316. pr. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Has olicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că minora are rezultate școlare bune și este integrată în colectivul clasei, că mama minorei este încadrată în grad de handicap accentuat iar în perioada în care minora s-a aflat în grija mamei situația acesteia s-a înrăutățit, iar prin declarația din data de 19 martie 2009 pârâta recurentă, mama minorei a fost de acord cu instituirea măsurii.
Se mai arată prin întâmpinare că sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu respectarea interesului superior al minorei.
La întâmpinare s-au anexat următoarele acte: raport nr. 6972/20.03.2009 privind situația minorei, raport de vizită nr. 6942/20.03.2009, nr. -/2009 din 30.01.2009, nr. 2005/28.01.2009, declarația mamei minorei din data de 19.03.2009, adeverință școlară privind minora, certificat de încadrare în grad de handicap privind pe, adresa Poliției nr. -/19.05.2008, adresa nr. 2076/29.01.2009 către Primăria, raport de întrevedere nr. 1836/27.01.2009, raport de întrevedere din 14.01.2009, 12.01.2009, 19.11.2008, 08.05.2008, 07.05.2008, adresa nr. 957/03.09.2008 emisă de Școala Generală, adresa nr- emisă de, caracterizarea elevei ( 23-46 ).
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs în termen, motivat și pârâta, mama minorei, care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii introductive de instanță, invocând în drept disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond a încălcat drepturile părintești ale mamei minorei, întrucât a privat-o de drepturile de a-și crește și îngrijii propriul copil iar împrejurările reținute de instanța de fond nu justifică admiterea unei atari cereri.
La data de 26.10.2006 Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, motivându-se că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în acord cu prevederile Legii 272/2004, măsura luată de judecătorul fondului fiind în acord cu interesul superior al minorei.
La întâmpinare s-au anexat în xerocopie declarațiile mamei prin care arată că este de acord cu măsura plasamentului minorei(filele 12-14).
Instanța de recurs a dispus la cererea recurentei efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acesteia de către delegații autorității tutelare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate de pârâtă, care vizează cazul prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, în conformitate cu disp. art.304/1 Cod procedură civilă, cu referire la disp. art. 2 și art.30,33 58, 62 și 68 din Legea nr. 272/204 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 8 din Convenția (europeană) a drepturilor omului, Curtea de Apel Alba -I, constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de recurenta pârâtă - art. 304 pct. 9. pr. civ. constată că hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii atât în ce privește administrarea probelor cât și în ceea ce privește aprecierea lor, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub ambele aspecte criticate - principiul interesului superior la copilului și delegarea exercitării drepturilor părintești.
Potrivit art.2 alin.3) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004) principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit art.64 alin.1, 2 coroborat cu prevederile art.56 lit.b) din Legea nr.272/2004 măsura plasamentului în regim de urgență - măsură de protecție specială cu caracter temporar, se stabilește în situația copilului care în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora.
În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat, ascultarea fiind obligatorie dacă a împlinit vârsta de 10 ani. (art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004).
În toate aceste cazuri, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport de vârsta și cu gradul de maturitate a copilului (art.24 alin.4 din Legea nr.272/2004).
Potrivit art. 30 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinți săi.
Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres sau limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuiri judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului, conf. art. 33 din același act normativ.
Examinând aceste texte de lege, precum și celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia măsurii speciale de protecție plasamentului, Curtea de Apel reține că ceea ce urmează a lua în considerare la menținerea măsurii de protecție a plasamentului stabilită inițial este interesul superior al copilului. Împrejurarea că minorul în vârstă de peste 10 ani a declarat că dorește reintegrarea în familia ă și că mama se opune menținerii măsurii speciale de protecție, nu pot fi considerate a fi determinante, atâta timp cât se dovedește că menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență este în interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menținerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creșterea și educarea.
Este adevărat că părinții sunt responsabili față de evoluția și dezvoltarea copilului și că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinții săi i, însă atunci când se constată că separarea în continuare a copilului de părinți este necesară în interesul superior al copilului, instanța de judecată va decide menținerea copilului în afara familie împotriva voinței părinților, așa cum este cazul în speță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorei să rămână sub măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, întoarcerea copilului în mediu familial i-ar putea primejdui sănătatea, creșterea și educarea, dar și traume psihice datorate condițiilor de trai din punct de vedere material dar și emoțional pe care i le poate oferi mama.
În concret, minora, născută la 18.01.1998 provine dintr-o relație întâmplătoare a mamei iar tatăl nu este cunoscut.
Prin sentința civilă nr. 121/2008 a Tribunalului Hunedoaras -a instituit măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a minorei la Centrul de plasament pentru copilul cu comportament deviant P.
Urmare a faptului că acest centru se reorganizează minora a fost transferată la Apartamentul de urgență P, loc unde se află în prezent minora,precum și fratele ei minorul
Probele dosarului relevă că recurenta, mama minorei locuiește în împreună cu mama sa și cu fiul său, într-o casă formată din patru încăperi, din care numai una este funcțională, în condiții de mizerie, cu igrasie, fără baie, locuința fiind încălzită cu un aparat improvizat, slab mobilată.
Deși prezintă condiții materiale precare pentru creșterea și educarea minorei, Curtea constată că recurenta, mama minorei nu prezintă garanții morale privitoare la asumarea responsabilității educării, creșterii și îngrijirii acesteia în condiții normale de trai. Există, cel puțin până în acest moment, riscul ca prin reintegrarea minorei în familie să-l fie primejduită creșterea și educarea.
Recurenta, mama minorei, nu este încadrată în muncă și nu realizează venituri, este încadrată în grad de handicap accentuat, conform certificatului de încadrare în grad de handicap eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți H, având diagnosticul de oligofrenie gradul I cu tulburări de comportament, și-a neglijat atât emoțional, cât și fizic copii, și are un comportament violent față de reprezentații comunității, refuzând orice sprijin oferit de comunitate.
În prezent minora este elevă în clasa a-II-a la Școala Generală, P, are rezultate școlare bune și este integrată în colectivul clasei.
Relevante sub acest aspect sunt rapoartele de vizită întocmite de direcției generale de asistență socială și protecția copilului ( denumită în continuare DGASPC), rapoartele de întrevedere avute cu mama minorei, caracterizările minorei întocmite de d-na învățătoare.
Curtea apreciază că minora se află în continuare în situația de risc prevăzută de art.56 lit. b) din Legea nr.272/2004, copil care, în vederea protejări intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora, astfel că se află în dificultate și prin urmare, are dreptul la asistență socială, prin care să i se asigure condițiile care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
Este adevărat, că audiată de către instanța de fond minora a opinat în sensul de a fi reintegrată în familia ă, însă considerăm că în mod corect în contextul probelor dosarului judecătorul fondului nu a acordat preemțiune acestei opinii.
Curtea apreciază că opinia minorei nu pot fi considerată determinantă atâta timp cât s-a dovedit că întoarcerea ei în mediu familial i-ar putea primejdui sănătatea, creșterea și educarea, și i-ar produce traume psihice datorate comportamentului mamei.
Nu este de neglijat a se preciza că, creșterea și educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă în cauza de față cel puțin pentru moment și ținând seama și de principiul interesului superior al copilului care potrivit art.2 alin.3) din Legea nr.272/2004 prevalează inclusiv în cauzele soluționate de instanța de judecată, se impune menținerea măsurii plasamentului minorei.
Contrar susținerilor recurentei toate rapoartele de vizită au fost întocmite la adresa unde aceasta locuiește efectiv, respectiv, în localitatea str. - nr. 4,.5, jud.
Susținerile recurentei referitoare la exercitarea drepturilor părințești, Curtea nu le poate împărtășii, întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art.64 alin. 3 din Legea nr.272/2004.
Astfel, potrivit acestui text de lege,Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se suspendă de drept exercițiul drepturilor părintești, până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau la înlocuirea acestei măsuri și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pe perioada suspendării, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către șeful serviciului de tip rezidențial care a primit copilul în plasament în regim de urgență,
Nu este de neglijat a se preciza că prin instituirea acestei măsuri, părintele (sau după caz părinții copilului)nu este decăzutdin drepturile părintești care este o sancțiune severă și excepțională care se aplică în cazul în care faptele părinților prezintă o asemenea gravitate încât pun în primejdie sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului, ci acestaeste lipsittemporar de exercițiul drepturilor părintești, putând oricând să ceară încetarea măsurii de protecție a plasamentului.
Analizând cauza și prin prisma exigențelor art. 8 din Convenția (europeană) a drepturilor omului, se apreciază că menținerea măsuri de protecție specială și plasarea temporară a minorei într-o instituție de ocrotire socială corespunde intereselor superioare ale copilului, reunirea recurentei intimate cu copilul său fiind cel puțin pentru moment o măsură prejudiciabilă sănătății și dezvoltări copilului.
Față de aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 25/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 25/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/08.04.2009
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 18/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 785/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
