Plasament. Decizia 802/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(966/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.802

Ședința publică de la 11 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Cristina Nica

JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe

JUDECĂTOR 3: Fănica Pena

GREFIER - - -

* * * * * * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentant de procuror.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 45 din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, și.

are ca obiect - plasament (încetare măsură).

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta reclamantă și intimații pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimata pârâtă Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 07.05.2009, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public declară că nu mai are cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, apreciind că interesul superior al minorului impune menținerea măsurii plasamentului acestuia la asistentul maternal profesionist.

CURTEA

Asupra recursului din prezenta cauză;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată urătoarele:

Prin cererea din 30 august 2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și să se dispună încetarea măsurii de protecție specială la asistentul maternal profesionist, dispusă prin Dispoziția nr. 324 din 14 iulie 2007 emisă de pârâtă și confirmată prin sentința civilă nr. 966 din 04 august 2006 Tribunalului Teleorman, față de fiul său și reintegrarea acestuia în familia

În motivarea cererii, s-a arătat în esență, că minorul s-a născut la 01 ianuarie 2001, fiind rezultat dintr-o relație de concubinaj cu, iar de la naștere și până la luarea măsurii de protecție minorul a fost crescut de reclamantă ajutată de bunica maternă.

Printr-o împrejurare nefericită copilul a fost dat în plasament în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, însă în prezent nu mai subzistă motivele care au impus luarea măsurii, deoarece reclamanta dispune de bune condiții pentru a-și crește și educa copilul și că în permanență a întreținut legătura cu fiul său, ca de altfel și cu alte rude.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 68 din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 1946 din 30 noiembrie 2007 Tribunalul Teleormana respins ca nefondată acțiunea, motivând că datorită stării de sănătate reclamanta nu se poate îngriji de minor, prezentând diagnosticul "tulburare schizo-afectivă" și reintegrarea copilului în familia mamei nu se impune.

Sentința a fost casată prin decizia civilă nr. 293 din 19 februarie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probatoriului cu o expertiză de evaluare psihiatrică a reclamantei.

Rejudecând, Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 97 din 02 septembrie 2008 respins acțiunea ca nefondată.

S-a reținut, că în familia sa, copilul nu beneficiază de condiții bune de creștere și educare și mai mult decât atât, reclamanta nu realizează venituri și prezintă tulburări de comportament, figurând cu 13 internări la Spitalul de Psihiatrie cu diagnosticul "tulburare schizo-afectivă", interesul superior al copilului impunând menținerea plasamentului la asistentul maternal profesionist.

Această sentință a fost casată prin decizia nr. 1697 din 24 noiembrie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și cauza a fost trimisă spre rejudecare întrucât probele administrate în cauză sunt incomplete, nepermițând instanței de recurs să verifice în mod obiectiv, dacă măsura reintegrării copilului în familia ă este sau nu corespunzătoare interesului superior al copilului.

Astfel, s-a arătat că se impune suplimentarea probatoriului cu orice mijloace de probă concludente, incluzând un supliment de expertiză medico - legală sau o nouă expertiză medico - legală, precum și întocmirea unui raport de evaluare psihologică și psihosocială.

Rejudecând, tribunalul a dispus completarea raportului de expertiză medico - legală și întocmirea unui nou raport de anchetă psihosocială.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că acțiunea este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Copilul s-a născut la 01 ianuarie 2001, fiind fiul lui și.

Reclamanta mai are împreună cu primul concubin, decedat în 1998, trei copii majori:, și A, din altă relație având și copiii născută la 15 mai 2002 și născută la 26 noiembrie 2003, aceștia din urmă fiind dați în plasament la asistentul maternal.

Prin dispoziția nr. 324 din 14 iulie 2006 Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, copilul a fost dat în plasament de urgență la asistentul maternal profesionist, iar prin sentința civilă nr. 966 din 4 august 2006 Tribunalului Teleorman, s-a încuviințat instituirea măsurii plasamentului copilului la același asistent maternal profesionist.

Măsura a fost justificată prin aceea că minorul nu a urmat cursurile învățământului preșcolar, locuiește cu mama care prezintă diagnosticul "schizofrenie afectivă, formă depresivă" împreună cu alți frați într-un imobil cu trei camere, hol și bucătărie, fără geamuri la ferestre, neaerisite, neigienizate, hrana fiind asigurată prin mila vecinilor.

Din raportul de anchetă socială nr. 3883 din 02 martie 2009 reiese că în prezent tatăl copilului locuiește în comuna, Județul T, împreună cu mama sa într-o locuință formată din două camere, bucătărie și hol, aflată în stare de degradare.

Tatăl nu realizează venituri, este bolnav, nu are posibilități materiale, financiare și de locuit pentru a-i asigura creșterea și educarea copilului, motiv pentru care nici nu l-a vizitat din luna martie 2008.

Din același raport, rezultă că tatăl dorește ca minorul să fie menținut în plasament.

Mama copilului, locuiește în prezent în casa mamei fostului său concubin, decedat, din comuna, Județul Nu se află în evidențele medicului de familie din comună, OG, aceasta declarând că a dorit să o înscrie, însă a fost refuzată. împreună cu autoritățile locale au îndrumat-o pe reclamantă să se adreseze comisiei de expertiză și evaluare complexă a persoanelor cu handicap pentru stabilirea diagnosticului însă reclamanta nu dorește acest lucru, considerând că este în defavoarea ei acest lucru, fiind de natură să împiedice reintegrarea copilului în familie.

Conform raportului de anchetă psiho - socială, reclamanta figurează în evidențele Spitalului de Psihiatrie din anul 1988, fiind internată de 13 ori cu diagnosticul "tulburare schizo - afectivă".

Din raportul medico - legal psihiatric nr. 1016/D/2008 rezultă că la examenul psihic s-a constatat că din foaia de observație clinică nr. 27/2008 a Spitalului de Psihiatrie rezultă că a fost internată de la 05 iunie 2008 la 05 iunie 2008 cu diagnosticul - de lactație remisă în prezent.

La examenul psihic se consemnează debut în 1988 postpartum cu tulburări psihice depresive, agitație psihomotorie. Are multiple internări cu recidive -depresive, schizoafective. Are câteva tulburări psihice suferite pe parcursul celor 20 de ani, 1988 - 2008. logoreică, perseverentă. S-a concluzionat că prezintă psihoză discordantă remisă.

Potrivit completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 24 dosar fond), afecțiunea se manifestă prin tulburări psihice depresive, agitație psihomotorie, logoree, tulburări afective. În condiții de remisie bolnavul are discernământul faptelor sale, în perioada de criză discernământul fiind abolit.

Așa după cum rezultă din raportul de anchetă psihosocială, în prezent, reclamanta nu realizează nici un venit și refuză să-și depună documentele pentru acordarea venitului minim garantat.

La momentul deplasării reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T și a reprezentantului primăriei la domiciliul reclamantei, aceasta a refuzat să colaboreze cu aceștia la efectuarea anchetei sociale și nu a fost de acord ca aceștia să intre în locuință.

În aceste condiții s-au solicitat relații de la o vecină care a declarat că minorul a fost crescut de patru ani și J până când a ajuns în sistemul de protecție al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului În acel timp s-a creat relația afectivă dintre copil și aceasta ( ). Pe perioada când copilul se afla în familie, de creșterea și educarea lui s-a ocupat, fiindcă mama ori era internată ori plecată de acasă.

La acest moment singurul venit sigur este realizat de, având o pensie de 459 lei, reclamanta realizând venituri din muncă ocazională și este ajutată ocazional de fiul

Pentru a se observa condițiile de locuit, reclamanta nepermițând accesul în camerele sale, reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T au avut acces în camerele din locuință ocupate de.

Aici s-a constatat că sunt condiții insalubre, aceasta ocupându-se de prepararea hranei, atunci când are cu ce, fiindcă reclamanta îi folosește pensia în interes personal.

În ceea ce privește familia lărgită a copilului, bunica paternă nu menține legătura cu nepotul său și nu dorește să-i asigure îngrijire și supraveghere.

, mătușă paternă, păstrează legătura cu copilul, a vrut să îl ia în plasament însă nu a îndeplinit condițiile necesare, iar mama copilului nu a fost de acord cu solicitarea acesteia.

- unchiul reclamantei, nu dorește să aibă legături cu copilul.

În prezent, copilul se află în plasament la asistentul maternal profesionist. Aceasta locuiește împreună cu soțul său într-o locuință închiriată, care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă și odihnă ale colocatarilor, inclusiv ale copiilor, aflată în municipiul Ri de Vede.

Aceasta are în plasament pe copilul și pe sora acestuia având vârsta de cinci ani. Cealaltă soră se află în plasament la alt asistent maternal profesionist, pe raza aceleiași localități. Există o puternică legătură între frați care se vizitează frecvent.

S-a concluzionat că reclamanta nu prezintă garanții morale pentru creșterea, îngrijirea și educarea minorului și manifestă atitudine discriminatorie față de propriii copii aflați în sistemul de protecție. A manifestat neglijență față de copiii aflați în rețeaua de asistență maternală, iar condițiile materiale ale mamei sunt improprii creșterii și îngrijirii unui copil, aceasta nedispunând de venituri pentru asigurarea unui trai decent copilului.

Aceste concluzii și constatările din raportul de anchetă psihosocială se coroborează cu anchetele sociale întocmite anterior în dosarul cauzei.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 272/2004 - Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale nu poate fi lăsat în grija acestora.

În cauză, așa cum rezultă din probele administrate, mama copilului nu se poate ocupa de creșterea și educarea acestuia, locuind într-o casă insalubră, proprietatea mamei primului concubin, nu realizează venituri, nu dorește să beneficieze de ajutor social. Aceasta are o stare de sănătate precară, suferind de "psihoză discordantă remisă", boală datorită căreia, în perioada de criză are discernământul abolit, ceea ce poate reprezenta un element de nesiguranță pentru copil.

Or, conform art. 2 din Legea nr. 272/2004, la stabilirea oricăror măsuri față de un copil, instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, alin. 3 prevăzând că acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copilul.

Față de starea de sănătate, condițiile materiale și morale pe care le oferă reclamanta, tribunalul a apreciat că interesul superior al copilului impune menținerea măsurii plasamentului acestuia la asistentul maternal profesionist, fapt pentru care acțiunea a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 45 din 17 martie 2009, Tribunalului Teleorman - Secția Civilă.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece nu s-a ținut cont de interesul său și al copilului său, de a trăi împreună, copilul i-a fost luat cu forța. Direcția refuză să-i dea copilul și a "tradus" și un reprezentant al primăriei, să scrie ce trebuie în anchetă. A precizat că nu s-a ținut cont de lege, de actele medico - legale. A precizat că minorul a fost obișnuit cu ea, trăindu-și copilăria alături și suferă datorită faptului că nu este în familia ă, locuind într-o casă de romi. Celelalte fete și nu au crescut în familia ă și nu suferă. A precizat că s-ar fi adresat instituțiilor expertizatoare de handicap, dar nu a putut obține nimic concret. A solicitat cercetarea cu atenție a dosarului.

A solicitat cu cuvintele dumneaei, încetarea plasamentului dispus.

Nu și-a întemeiat în drept, recursul.

A depus în susținerea recursului, mai multe înscrisuri: cereri adresate Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului, adresa nr. 7114 din 02 aprilie 2008, dovezi de comunicare, hotărâri anterioare și sentințele civila pronunțate în cauză.

Intimata - pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Taf ormulat conform art. 308 clin. 2 Cod de procedură civilă, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece mama nu are condiții materiale, garanții morale și nu are o stare de sănătate care să permită reintegrarea copilului în familia sa, fiind în interesul superior al acestuia să rămână în plasament.

Și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 și art. 118 Cod de procedură civilă.

A depus la dosar: sentința civilă nr. 97 din 02 septembrie 2008, sentința civilă nr. 1946 din 30 noiembrie 2007 ale Tribunalului Teleorman și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări în cauză.

În recurs, în afara probelor deja enunțate, nu s-au administrat alte probe noi, conform art. 305 Cod de procedură civilă.

Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale art. 299 Cod de procedură civilă.

Verificând sentința recurată, prin prisma tuturor motivelor de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale acuzei, potrivit art. 304¹Cod de procedură civilă, Curtea apreciază recursul prezent ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit articolului 3 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului, acest articol stând și la baza reglementării noastre interne, din cadrul art. 2 din Legea nr. 272/2004:"1. În toate acțiunilor care îi privesc pe copii, întreprinse de instituțiile publice sau private de protecție socială, de instanțele judecătorești, de autoritățile administrative sau de organele legislative, interesul superior al copilului va avea o importanță prioritară".

Comitetul pentru Drepturile Copiilor, organismul de monitorizare al Convenției, a evidențiat articolul 3(1), care susține că interesul superior al copilului trebuie să aibă o importanță prioritară în toate acțiunile care privesc pe copii, ca fiind unul dintre principiile generale ale Convenției cu privire la Drepturile Copilului, alături de articolele 2, 6 și 12.

Formularea acestui principiu indică faptul că interesul superior al copilului nu va fi întotdeauna singurul factor decisiv luat în considerare; s-ar putea să existe interese concurente sau conflictuale legate de drepturile omului, de exemplu între anumiți copii, între diferite grupuri de copii sau între copii și adulți. Trebuie, totuși, acordată o atenție specială, în mod pro-activ, intereselor copilului. Trebuie demonstrată preocuparea prioritară pentru explorarea și luarea în considerare a intereselor copilului.

Prezenta instanță de recurs apreciază că pentru un părinte și copilul său, faptul de a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile interne (cum ar fi și menținerea plasamentului) care împiedică acest lucru, constituie o ingerință în dreptul protejat de articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Deși obiectivul esențial al articolului 8 amintit, este acela de a proteja individul împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, pot exista, în plus,obligații pozitive pentru asigurarea unui "respect" efectiv al vieții de familie. De aceea, atunci când a fost stabilită existența unei legături de familie, statutul trebuie, în principiu, să se comporte de o manieră care să permită dezvoltarea acestei legături. dintre obligările pozitive și cele negative ale statului în această privință, nu poate fi definită în mod precis. Principiile aplicabile sunt, totuși, similare. În ambele cazuri, trebuie să fie avută în vedere realizarea unui just echilibru între interesele concurente ale părților implicate și, în ambele cazuri, statul se bucură de o anumită marjă de apreciere.

În ceea ce privește justificarea ingerinței, aceasta trebuie să "fie prevăzută de lege", să vizeze unul din scopurile legitime precizate în paragraful 2 al articolului și să fie o "măsură necesară într-o societate democratică".

În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, aceasta nu a dat naștere la probleme importante, Legea 272/2004 reprezentând cadrul legal care permite luarea și menținerea măsurilor de protecție specială pentru copilul care din varii motive, nu poate beneficia de ocrotire părintească adecvată.

Scopul legitim ce trebuie urmărit prin măsura de plasament, este, bineînțeles, interesul copilului, încadrându-se la "protecția moralei" și "drepturilor și libertăților copilului."

Pentru a determina dacă menținerea măsurii plasamentului prin raportare la cererea de reintegrare în familie, este "necesară într-o societate democratică", Curtea analizează dacă, în lumina întregului caz, motivele invocate pentru aoj ustifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor indicate în alineatul 2 al art. 8 din Convenție. Noțiunea de necesitate implică cerința ca ingerința să corespundă unei nevoi sociale presante și, în special, să fie proporțională scopului urmărit.

Prezenta instanță consideră că simpla posibilitate ca în urma acțiunii autorităților competente, copilul să fie plasat într-un mediu mai bun pentru creșterea sa, nu justifică de una singură, o măsură obligatorie de luare a copilului din îngrijirea părinților săi biologici sau de menținere a unei asemenea măsuri, nefiind deci un motiv "suficient", ci trebuie să existe și alte circumstanțe de natură să justifice "necesitatea" ingerinței în viața de familie.

Plasamentul copilului nu pune capăt relațiilor familiale. Așa cum arătam anterior, deși obiectivul esențial al articolului 8 este acela de a proteja individul împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, pot exista, în plus, obligații pozitive pentru asigurarea unui "respect" efectiv al vieții de familie. De aceea, statul trebuie, în principiu să se comporte într-o manieră care să permită dezvoltarea acestei legături și să ia măsuri ce vor permite părintelui și copilului să fie reuniți. dintre obligațiile pozitive și cele negative ale statului, în această privință, nu poate fi definită în mod precis.

În ceea ce privește menținerea plasamentului, Curtea consideră că această măsura de protecție trebuie privită ca o măsură temporară, ce va fi suspendată de îndată ce situația va permite, orice act de exercitare a acestei măsuri temporare trebuind să aibă ca finalitate scopul reunirii părintelui cu copilul.

În legătură cu caracterul temporar al plasamentului, Curtea menționează că, atunci când plasamentul într-un centru sau familie adoptivă se prelungește, unii copii nu reușesc niciodată să aibă o veritabilă viață de familie în afara mediului respectiv. De aceea, obligația pozitivă de a lua măsuri pentru a facilita reunificarea familiei de îndată ce, în mod rezonabil, acest lucru devine posibil, va începe să apese asupra autorităților competente cu o forță ce crește progresiv de la începutul perioadei de plasament, dar care trebuie să fie întotdeauna cântărită în contradictoriu cu interesul copilului.

În această privință, trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Totuși, în aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului care, în funcție de natura și gravitatea sa, poate să predomine asupra celui al părintelui. Uneori, în situația în care copilul este suficient de mare pentru a-și exprima (și a se ține cont de ea) dorința, în aprecierea interesului superior al copilului, Curtea acordă o mare importanță dorinței exprimate ferm de acesta.

În ceea ce privește măsurile ce trebuie luate de autorități pentru a facilita reunificarea familiei, reunirea părinților i cu copiii care trăiesc de mai mult timp într-o familie substitutivă, nu s-ar putea realiza fără măsuri pregătitoare. Natura și întinderea lor pot să depindă de circumstanțele fiecărei cauze, dar implică întotdeauna,din partea tuturor persoanelor vizate, o cooperare activă și marcată de înțelegere. Dacă autoritățile naționale trebuie să se străduiască să creeze o asemenea colaborare, ele nu pot să recurgă în acest domeniu la coerciție: trebuie să țină seama de interesele, drepturile și libertățile acestor persoane, și mai ales de interesele copiilor și de drepturile care le sunt recunoscute de articolul 8. În ipoteza în care contactele cu părinții biologici ar aduce atingere acestor interese sau drepturi, revine autorităților naționale obligația de a veghea în scopul obținerii unui just echilibru.

Dar, dacă autoritățile au obligația de a lua toate măsurile pentru a facilita reunirea familiei, contactele între membrii săi, obligațiile sunt totuși limitate, în mod necesar, de interesul superior al copilului. Atunci când contactele cu părinții sau reintegrarea în familie par să fie de natură a amenința acest interes, este obligația autorităților de a găsi un just echilibru intre interesele superioare ale copilului și cele ale părinților săi.

Dacă o reunire imediată a copilului și părintelui nu este posibilă, din pricina reacțiilor copilului, autoritățile competente (organe de ocrotire socială sau instanțe) trebuie să examineze posibilitatea unorcontacte treptateîn circumstanțe care să minimalizeze tensiunea. Curtea trebuie să examineze toate soluțiile posibile ale problemei să aibă în considerare efectele pe termen pe care o separare permanentă de părintele le-ar putea avea asupra copilului. Soluția de a facilita și înmulți contactele între părinte și copil, care într-un stagiu inițial, ar fi continuat să trăiască cu familia substitutivă, trebuie avută în vedere.

Lipsa de cooperare a părinților cu autoritatea, atitudinea recalcitrantă sau chiar agresivă a acestora față de autoritățile de ocrotire socială, nu constituie un element absolut determinant, în măsura în care nu dispensează autoritățile de crearea unor mijloace susceptibile să permită legătura familială.

demonstrează că în cazul copiilor rămași în îngrijirea autorităților pentru o perioadă prelungită (fața de care s-a luat măsura plasamentului) are loc un proces care îi conduce la separarea ireversibilă de familia lor. Când a trecut o perioadă considerabilă de la momentul în care s-a luat măsura plasamentului, interesul copiilor de a nu li se mai schimba de facto situația familială poate să prevaleze față de interesul părinților, acela de a-și vedea familia reunită. Posibilitățile de reunificare se vor diminua progresiv și vor fi, eventual, reduse la zero, dacă părinților biologici și copiilor lor nu li se permite să se întâlnească deloc. Timpul are de aceea o importanță deosebită deoarece există întotdeauna pericolul ca o întârziere procedurală să aibă ca efect soluționarea problemei înainte de aof ace instanța.

În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului care, așa cum arătam, în funcție de natura și gravitatea sa, poate să predomine asupra celui al părintelui.

Interesul copilului se prezintă sub un dublu aspect, în astfel de cauze în care copii se află în grija autorităților. Pe de o parte, este sigur că este inclusă în acest interes, garantarea, pentru copil, a unei evoluții, într-un mediul stabil și sănătos, și că articolul 8 nu ar putea autoriza, în nici un fel, un părinte să ia măsuri care ar putea prejudicia sănătatea și dezvoltarea copilului său. Pe de altă parte, este clar un alt interes al copilului, acela ca legătura între el și familia sa să fie menținută, cu excepția cazului în care aceasta s-a dovedit nedemnă.

Realizând aceste considerații cu caracter teoretic, în prealabil, Curtea va proceda în continuare, la transpunerea acestor principii, la cazul concret, pendinte, pentru a analiza dacă măsura reintegrării copilului, în familia maternă, alături de mama sa, corespunde la acest moment, interesului superior al minorului.

Prezenta instanță de recurs este conștientă că în prezent, rolul său este acela de a reconsidera chestiunea care a determinat luarea măsurii de plasament pentru a vedea dacă situația familiei s-a ameliorat cât de cât, astfel încât să se, dispună reunirea copilului cu familia sa.

Așa cum am arătat, prezenta instanță este conștientă de necesitatea protejării dreptului la viața de familie al acestui copil, pe de o parte, dar și al acestei mame, pe de altă parte, alături de întreaga familie extinsă.

Însă, așa cum am arătat, în toate acțiunile care privesc un copil, întreprinse de orice autorități sau persoane, interesul superior al acestuia trebuie să primeze.

Curtea constată că în cauză, ansamblul probelor administrate determină concluzia că într-adevăr, este în interesul superior al minorului să rămână pentru prezent, în plasament la asistentul maternal, alături de sora sa -.

Ca un prim aspect, Curtea relevă faptul că sarcina sa nu este aceea de a verifica legalitatea instituirii măsurii de plasament dispusă în 2006, prin sentința civilă nr. 966 din 04 august 2006 Tribunalului Teleorman, ci doar aceea de a verifica dacă în prezent, se mai impune menținerea acelui plasament dispus.

În al doilea rând, Curtea apreciază în mod pozitiv interesul acestei mame, doamna, pentru fiul său, interes manifestat prin vizitarea sa, permisă fără îngrădiri, de către asistentul maternal profesionist sau de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, vizitare efectuată la diferite intervale de timp, potrivit referatului nr. 23171 din 02 noiembrie 2008 al direcției intimate.

Curtea apreciază ca fiind perfect firească menținerea contactului copilului cu mama sa, cu familia sa extinsă (acesta fiind vizitat de frații săi - și ) și încurajează întâlnirile dintre aceștia, pe care le dorește cât se poate de dese, atrăgând atenția în mod deosebit asupra actorilor publici implicați, să permită, să încurajeze și să asigure cadrul necesar optim și în continuare, pentru realizarea acestor contacte.

Curtea constată însă, și își exprimă regretul pentru aceasta, că așa cum au statuat și instanțele de fond, în trei rânduri consecutiv, situația familiei eac opilului nu s-a ameliorat în mod semnificativ, pentru a permite reintegrarea copilului în aceasta.

Astfel, tatăl minorului, domnul este bolnav, fiind operat din nou în 2008, nu muncește și nu are venituri, locuind cu mama sa într-o casă, aflată în stare de degradare și a precizat că nu are posibilități materiale pentru a-l putea crește pe minorși a solicitat menținerea măsurii de plasament, în mai multe rânduri, pe parcursul judecării cauzei, arătând că mama copilului, de asemenea, nu are condiții materiale pentru creșterea sa, fiind și bolnavă. paternă a copilului, doamna, nu a îndeplinit condițiile pentru a-i fi încredințat minorul, în plasament, iar unchiul matern al copilului refuză să aibă relații cu familia copilului, refuzând să-și precizeze în scris, opinia în legătură cu copilul.

În ceea ce privește situația mamei, Curtea constată că autoritățile abilitate ale statului (ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și cele de Autoritate Tutelară) au constatat cu prilejul mai multor investigații efectuate în timp (raport de anchetă psihosocială din 25 februarie 2009, anchetă socială din 18 iulie 2008, raport de anchetă socială din 30 august 2007, anchetă socială din 07 august 2007, raport de anchetă socială din 02 octombrie 2007, anchetă socială din 01 octombrie 2007, plan individualizat de protecție), că aceasta nu s-a ameliorat, deoarece pe de o aparte, condițiile sale materiale sunt la fel de precare, aceasta neobținând nici un fel de venit și nebeneficiind nici de ajutor social, așa cum de altfel, însăși a recunoscut în fața instanței (fila 27dosar nr- al tribunalului) locuind într-o casă sărăcăcioasă, prost întreținută, iar potrivit ultimului raport de anchetă socială efectuat în cauză, mama a refuzat să colaboreze cu reprezentanții direcției, însă camerele inspectate ale imobilului, locuite de mama fostului concubin, au fost constatate ca fiind insalubre, doamna trăind din mila vecinilor, întrucât pensia sa, de circa 459 lei, este folosită de recurenta în interes personal, conform declarației vecinei.

Ceilalți membri ai familiei materne, frații majori uterini, A și nu locuiesc acolo, surorile fiind măritate într-un alt sat al județului, iar fratele fiind plecat la muncă în Spania, de unde sporadic, a mai trimis bani în țară.

Pe de altă parte, Curtea constată că deși mama a fost diagnosticată cu afecțiuni psihice, de mai mulți ani, acesta nu a dovedit instanței, împrejurarea că ar urma tratament medical, pentru însănătoșire sau că ar merge periodic la consult, pentru depistarea precoce a situației de agravare. Această dovadă ar fi fost de natură să constituie un argument favorabil pentru mamă, în vederea reîncredințării copilului, deoarece situația sa medicală ar fi fost monitorizată, astfel, de instituțiile sanitare, fapt care ar fi constituit un element asigurător în ce privește siguranța copilului, o dată reîntors în familie. Curtea constată într-adevăr, că mama copilului suferă de psihoză discordantă remisă, afecțiunea manifestându-se prin tulburări psihice depresive, agitație psihomotorie, logoree, tulburări afective, în condiții de remisie, bolnavul având discernământul faptelor sale, discernământ care în perioade de criză este însă, abolit. Mama copilului a fost internată până în 2007, din 1998, în Spitalul de Psihiatrie, de 11 ori, cu diagnosticul "tulburare schizo - afectivă", comisia din cadrul acestui spital precizând expres că nu este de acord cu integrarea minorului în familia mamei (fila 71 dosar nr-).

C constată așadar, că afecțiunea medicală a mamei se manifestă prin tulburări depresive, afective, iar în situație de criză, prin abolirea discernământului. Deși psihoza mamei este în prezent remisă, Curtea constată la fel ca și tribunalul, că adresa completatoare a raportului de expertiză, nu exclude posibilitatea unor crize, când discernământul este abolit, aceeași concluzie rezultând și din adresa Spitalului menționată care confirmă internarea recurentei cu astfel de tulburări specifice, de nu mai puțin de 11 ori, ceea ce denotă faptul că boala psihică a mamei are manifestări ciclice, apariția unor astfel de crize fiind foarte probabilă.

de a aprecia starea medicală a mamei ca fiind elementul hotărâtor care determină concluzia legalității și temeiniciei soluției de respingere a acțiunii, Curtea constată însă, că rolul său este acela de a se asigura că mediul în care crește copilul, este unul securizat, sigur pentru minor. De aceea, Curtea nu poate face abstracție (așa cum nici instanțele inferioare nu au putut) de împrejurarea că pot exista situații în care discernământul mamei să fie abolit. În acest context, deși Curtea își manifestă încrederea în copil, ce în prezent are o vârstă de opt ani, totuși, Curtea apreciază că trebuie să se asigure, în interesul superior al acestuia, pentru astfel de situații.

Tocmai de aceea, Curtea ar fi apreciat în mod pozitiv dacă mama copilului ar fi conlucrat cu autoritățile sanitare de specialitate, pentru ameliorarea situației sale, dacă nu pentru chiar însănătoșirea sa completă. Or, potrivit probelor administrate, a rezultat contrariul: medicul comunei, doamna OG, a precizat că mama nu a dorit nici măcar să se înscrie pe listele unui medic de familie și cu atât mai puțin, să meargă la examinare, de către comisia de expertiză și evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap (fila 18 dosar nr- al Tribunalului Teleorman ). Deși recurenta a precizat că ar fi fost expertizată în acest sens, totuși dumneaei nu a prezentat instanței, nici o probă în susținerea acestei afirmații, potrivit obligației de dovadă, impuse de art. 1191 cod civil și art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă.

De asemenea, Curtea privește această măsură de mențiune a plasamentului, ca pe o ultimă soluție posibilă la care se poate recurge, însă din păcate, la acest moment, ea este singura care corespunde interesului superior al copilului. Curtea este pe deplin conștientă, că o menținere pe o perioadă îndelungată a minorului în plasament, poate determina o separare ireversibilă a sa, de familia sa. Însă, așa cum arătam, Curtea consideră că la acest moment, menținerea plasamentului corespunde interesului superior al minorului.

Curtea ar fi apreciat ca o situație distinctă în ce privește reintegrarea copilului în familie, situația când, de exemplu, făcând ipotetic, abstracție de condițiile materiale deosebit de precare ale mamei, ar fi existat vreo altă persoană adultă de încredere, serioasă, care să supravegheze copilul, alături de mamă, ca un eventual garant al securității copilului, în situațiile în care mama sa ar avea crize, cu discernământul redus sau abolit. Or, tatăl copilului, bolnav fiind, locuiește într-o altă localitate și a solicitat constant, menținerea plasamentului, precizând la fel de constant, că este spre binele copilului, deoarece mama are " o situație mizează și suferă de schizofrenie" (filele 63 și 77 dosar nr- al Tribunalului Teleorman ).

Numita este singura persoană ce locuiește în prezent, efectiv cu recurenta, fiind însă în vârstă de 80 de ani (pagina 34 dosar nr- al Tribunalului Teleorman ), fiind, potrivit constatărilor din ultimul raport de anchetă psihosocială întocmit în cauză, însăși în nevoie și neputincioasă, astfel încât supravegherea sa, concomitent cu a mamei, nu ar putea constitui (din motive neimputabile acestei doamne în etate de 80 de ani), o garanție a siguranței copilului. Este adevărat că, oricât de mult și-ar dori un părinte, să-și asigure copilul, să-l ferească de orice situație de risc, totuși pot interveni asemenea împrejurări, uneori, poate chiar deseori, datorită unui complex de factori care nu au nici o legătură cu acțiunile părinților. Însă rolul părinților și al Curții prezente (ca garant al bunăstării și siguranței copilului) este de a încerca tot ce le stă în putință pentru a anticipa și a preveni apariția sau consumarea unor astfel de situații periculoase.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că alta ar fi fost situația dacă, de exemplu, în prezent, unul dintre frații uterini majori ai minorului, ar fi locuit efectiv cu mama sa sau dacă fratele major plecat la muncă în Spania, ar fi revenit pentru cel puțin o perioadă mai îndelungată la locuința familiei, pentru a ajuta în gospodărie, consolidând-o într-un mod optim și a-și sprijini efectiv, mama, în îndeplinirea obligațiilor sale părintești.

Curtea nu vede în stare materială precară a familiei sau în situația medicală a mamei, un motiv de discriminare a sa față de alte familii cu probleme sau față de altele fără probleme, însă Curtea nu poate să nu constate necesitatea îmbunătățirii situației familiale, pentru a se asigura copilului, un minim de condiții materiale și un mediu securizat și afectiv optim, necesar pentru dezvoltarea lui corespunzătoare, pentru formarea sa armonioasă individuală și pentru societate.

Tocmai de aceea, Curtea constată că, așa cum de altfel, a arătat și pe parcursul prezentelor considerente, familia maternă și în special, mama copilului, trebuie să ia măsurile care se impun, pentru ameliorarea situației constatate: să efectueze demersurile medicale necesare pentru urmarea unui tratament care să determine însănătoșirea sa sau cel puțin, ameliorarea situației medicale, și în acest sens să coopereze cu autoritățile medicale locale și nu numai; să efectueze lucrările necesare pentru îmbunătățirea condițiilor materiale concrete, pentru asigurarea unui cămin optim pentru un copil de vârsta minorului, date fiind nevoile sale specifice de igienă, școală, hrană, intimitate și odihnă; să asigure obținerea de venituri într-un cuantum care să satisfacă minimul de cheltuieli necesare unui copil de vârsta băiețelului, pentru asigurarea îndeplinirii nevoilor sale specifice, elementare, menționate. Mama trebuie că înțeleagă că este benefică colaborarea cu instituțiile abilitate (fapt refuzat în trecut, potrivit mențiunilor din raportul de anchetă psihosocială din februarie 2009 - filele 17 - 19 dosar tribunal), întrucât și acestea sunt interesate de asigurarea interesului superior al copilului său.

Pe de altă parte, în temeiul art. 106 și 107 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția dreptului copilului, conform cărora"art. 106 (1) Serviciile publice de asistență socială organizate la nivelul municipiilor și orașelor, precum și persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecției copilului următoarele atribuții:

a) monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea și sintetizarea datelor și informațiilor relevante;

b) realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;

c) identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii și/sau prestații pentru prevenirea separării copilului de familia sa;

d) elaborează documentația necesară pentru acordarea serviciilor și/sau prestațiilor și acordă aceste servicii și/sau prestații, în condițiile legii;

e) asigură consilierea și informarea familiilor cu copii în întreținere asupra drepturilor și obligațiilor acestora, asupra drepturilor copilului și asupra serviciilor disponibile pe plan local;

f) asigură și urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a consumului de alcool și droguri, de prevenire și combatere a violenței în familie, precum și a comportamentului delincvent;

g) vizitează periodic la domiciliu familiile și copiii care beneficiază de servicii și prestații;

h) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protecție specială, în condițiile legii;

i) urmăresc evoluția dezvoltării copilului și modul în care părinții acestuia își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecție specială și a fost reintegrat în familia sa;

j) colaborează cu direcția generală de asistență socială și protecția copilului în domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile solicitate din acest domeniu.

(2) La nivelul sectoarelor municipiului B, atribuțiile prevăzute la alin. (1) sunt exercitate de direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

Art. 107 (1) Pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și pentru realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, se organizează și funcționează următoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidențial.

(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea și funcționarea serviciilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului", autoritățile locale cu atribuții în domeniu (direcția județeană pentru asistența socială și protecția copilului, serviciul de autoritate tutelară) trebuie să inițieze de urgență, activități de consiliere psihologică a mamei și să le continue și pe cele privitoare la minor (inițiate deja, conform adresei nr. 12440 din 22 iunie 2007 către mamă - fila 8 dosar nr- al Tribunalului Teleorman ), pentru aos prijini pe aceasta, în vederea reintegrării cât mai rapide a copilului în familia sa ă și totodată, trebuie să sprijine această familie cu orice fel de ajutoare posibile, conform art. 2 alin. 4 și art. 45 din Legea nr. 272/2004 conform cărora: "(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.

(2) În cazul în care părinții sau persoanele care au, potrivit legii, obligația de a întreține copilul nu pot asigura, din motive independente de voința lor, satisfacerea nevoilor minime de locuință, hrană, îmbrăcăminte și educație ale copilului, statul, prin autoritățile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestații financiare, prestații în natură, precum și sub formă de servicii, în condițiile legii.

(3) Părinții au obligația să solicite autorităților competente acordarea alocațiilor, indemnizațiilor, prestațiilor în bani sau în natură și a altor facilități prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

(4) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a informa părinții și copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalității de acordare a drepturilor de asistență socială și de asigurări sociale", pentru a asigura reunirea familiei și un mediu corespunzător și sigur pentru minor, în cadrul familiei sale. Trebuie avută în vedere și intensificarea întâlnirilor dintre mamă și copil, pentru a pregăti reunirea acestora și orice altă măsură pregătitoare apreciată necesară în acest sens.

Curtea constată că aceste obligații legale ale autorităților sunt imperative și de aceea, atrage atenția acestora, pentru a le lua imediat și la cel mai înalt nivel calitativ, pentru ca, o dată îndeplinite, să se dispună reintegrarea copilului în familia sa, astfel încât acest copil să nu fie înstrăinat de propria sa mamă și familie.

Pentru moment însă, așa cum am arătat, se impune menținerea plasamentului, ca soluție care corespunde interesului superior al copilului, condițiile de la asistentul maternal unde este vizitat și de mamă, fiind unele bune, potrivit constatărilor din rapoartele de anchetă socială și psihosocială efectuate, băiețelul fiind elev în clasa Ia Ș colii din Ri de Vede și locuind la asistentul maternal profesionist, împreună cu sora sa -, în vârstă de cinci ani. Nici un document din cauză, nu atestă etnia romă a familiei de plasament și, chiar dacă ar fi așa, cât timp în cauză s-a constatat că asistentul maternal profesionist asigură condiții materiale și morale optime pentru creșterea corespunzătoare a copilului, potrivit cerințelor societății, etnia nu ar avea nici o importanță, indiferent dacă ea ar fi a familiei de plasament sau a unor locatari din același imobil.

În luarea deciziei de menținere a plasamentului, Curtea a avut în vedere - potrivit considerentelor cu valoare de principiu, enunțate anterior, în partea introductivă, a prezentelor considerente - și opinia celuilalt părinte, dar și însăși opinia copilului, născut la data de 01 ianuarie 2001, ce a fost implicat în procesul decizional care-l privește, având în prezent o vârstă apropiată de cea de 10 ani, de la care ascultarea devine obligatorie. Astfel, audiat fiind la data de 21 iulie 2008, după o prealabilă pregătire a sa și în prezența unui psiholog, minorul a precizat că dorește să stea în continuare la asistentul maternal profesionist și nu dorește să revină la mamă, unde nu are curent electric ( procesul - verbal - fila 43 dosar nr- al Tribunalului Teleorman ). În baza și a acestei declarații, Curtea constată că susținerile recurentei, în sensul că minorul ar suferi pentru că nu este în familia ă, nu sunt întemeiate.

În evaluarea prezentă, Curtea a avut în vedere, la fel ca și tribunalul, așa cum însăși recurenta a solicitat prin motivele sale de recurs, interesul atât al său, ca și mamă, cât și al copilului său, de a trăi împreună. Așa cum am arătat, acest deziderat, ala reluării existenței în comun, este imperativ în cauză și trebuie să se realizeze cât mai repede cu putință, însă el este condiționat de asigurarea unui climat propice dezvoltării corespunzătoare a copilului, în cadrul familiei sale, Curtea acordând așadar, interesului superior al copilului în cauză, o greutate mai mare, fără însă a lipsi de respect, suferința acestei mame de a nu avea acest copil lângă dumneaei. Este necesar însă, că situația familială să se îmbunătățească, inclusiv prin sprijinul autorităților, sprijin care într-un astfel de caz, trebuie să fie prompt, eficient și cât se poate de larg, ca și paletă de măsuri, așa cum s-a constatat anterior.

Având în vedere considerentele anterioare, devine nefondată afirmația recurentei, conform căreia autoritățile ar refuza ilicit, să-i dea copilului, întrucât, așa cum am arătat, se impune menținerea pentru moment, a măsurii de plasament. Recurenta nu a dovedit în nici un fel, instanței, afirmația că reprezentanții direcției intimate ar fi păcălit sau mințit reprezentantul primăriei, să întocmească un raport de anchetă nefavorabil recurentei. Dimpotrivă, multitudinea anchetelor sociale efectuate în cauză, a atestat aceeași situație, fapt care face puțin plauzibil, aspectul invocat, pe lângă faptul nedovedirii sale.

Curtea constată în baza considerentelor menționate, că tribunalul și-a întemeiat soluția sa, pe probele administrate în cauză și pe dispozițiile legale incidente, cercetând cu atenție dosarul, ceea ce și prezenta instanță de recurs, de altfel, a și făcut, astfel încât, pentru ansamblul acestor considerente și în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, apreciind că pentru moment, menținerea plasamentului este măsura care corespunde cel mai mult interesului superior al copilului și nu reintegrarea în familie, cum a solicitat recurenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 45 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, și, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Grefier,

Red.

.

2ex./11.06.2009

T-

Președinte:Cristina Nica
Judecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Stabilire program vizitare minor. Decizia 18/2009. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță